Acum, cînd citiți acest articol, unii dintre voi vă aflați în primele ore ale dimineții, poate cu o cafea alături, în fața laptop-ului sau cu telefonul în mînă. Abia v-ați trezit, de cîteva minute. Care a fost primul lucru pe care l-ați făcut sau unul dintre primele? Ați deschis o rețea de socializare pe telefon. V-a apărut pe feed articolul meu, pe care eu l-am postat la ora 5 dimineața, cînd, la rîndul meu, m-am trezit. V-a atras poate titlul sau poate îmi cunoașteți rubrica și obișnuiți să-mi citiți oricum articolele. Ați intrat, deja, în mecanism. Sînteți și sîntem parte din rotițele care mișcă malaxorul uriaș al mecanismului mediatic.

Din nou, așadar, despre educația media. Nu este pentru prima dată cînd aduc în discuție acest subiect, probabil nu va fi nici ultima dată. Îl consider suficient de important pentru a-i da ocazia să fie vizibil în repetate rînduri, iar acum este un bun prilej. Iată de ce: în week-end-ul precedent tocmai am încheiat un curs de formare cu prima grupă de profesori care intră în mod formal în mecanismul de infuzare a curriculumului național cu elemente de educație media. Și, pentru cei care încă nu știu despre ce este vorba, voi face o trecere în revistă a istoricului acestui demers și o scurtă prezentare a conceptului pe care se întemeiază.

Educația media este un imperativ asumat la nivel global și european prin documente oficiale. În Mass-media europeană în deceniul digital: plan de acțiune pentru sprijinirea redresării și transformării, Comisia Europeană (CE) declară: „Educația în domeniul mass-media ar trebui integrată în programele școlare pentru a permite copiilor să utilizeze în mod responsabil serviciile de mass-media și să fie mai bine pregătiți să facă față amenințărilor impuse de violența și dezinformarea din online”. Măsurile din acest document sînt aliniate și complementare obiectivelor cuprinse în Planul de acțiune pentru educația digitală pentru 2021-2027, al cărui scop va fi să sensibilizeze și mai mult educația pentru a sprijini cursanții să își dezvolte capacitatea de abordare critică, de filtrare și de evaluare a informațiilor, în special pentru a identifica dezinformarea și pentru a gestiona suprasolicitarea cu informații.

Pe acest fond, un demers consistent de introducere a educației media în planul de educație național devine nu doar justificat, ci necesar și chiar imperativ. Dar etapele acestuia au rădăcini în anii din urmă, cînd Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a demarat un program neacreditat la acea vreme, prin care s-au format 90 de profesori din toate colțurile țării în domeniul acesta al educației media. Cu acest prilej, le-am cunoscut și eu pe „fetele de la CJI”, așa cum spunem în limbajul nostru informal, căci m-am aflat și eu printre cei 90 de profesori selectați atunci. La acea vreme, „Programul de Educație Media”, care avea drept partener strategic de dezvoltare Romanian-American Foundation, își propunea așadar să infuzeze, prin acești profesori, curriculum-ul național cu elemente de educație media, ajutînd elevii să devină conștienți de mecanismele care stau la baza propagării informației în societate. Dintre cei 90 de profesori formați, care apoi au fost monitorizați de „fetele de la CJI”, inspectați la ore și prinși în diverse activități de dezvoltare a proiectului, o parte ne-am regăsit în anul din urmă în postura de dezvoltatori și apoi de formatori în cadrul unui proiect asumat național printr-un parteneriat oficial cu Ministerul Educației.

Concret, lucrurile stau cam așa: „fetele de la CJI” – și le numesc aici: Cristina Lupu, Cristina Jamschek, Ioana Avădani –, cu sprijinul UNICEF și RAF, au reușit să pună la punct protocolul de parteneriat cu MEC, unde au găsit sprijin prin Anca Denisa Petrache, director în cadrul Direcției pentru Formare Continuă, și prin Monica Anisie, ministru la acea vreme, protocol care a permis scrierea și acreditarea suportului de curs „Introducere în educația media pentru profesorii de Limba și Literatura română și discipline conexe” pentru nivelul liceal. Munca acestor oameni pentru finalizarea acestor etape a fost consistentă și de anduranță, dar a meritat. Din momentul acreditării, cursul devine oficial asumat de sistemul de învățămînt, căpătînd credibilitate și, mai ales, legitimitate curriculară. Astfel, puteau începe formările cu profesori care să asume diseminarea la nivelul claselor cu care lucrează ei. Mai întîi a existat o etapă în care școlile interesate au aplicat pentru a fi selectate în calitate de unități-pilot, apoi a demarat programaul de formare. Tîrziu în acest an școlar, astfel că, pe finalul său, au putut fi formate cinci grupe, cu formatorii aflați la dispoziție, înainte ca anul școlar să se încheie.

M-am aflat între formatorii care au lucrat în această etapă cu o grupă de cursanți în ultimele patru week-end-uri. Împreună cu Bianca Oanea (expert media) și cu Monica Halaszi (în calitate de formatori) și cu o grupă de cursante și un cursant, profi din București, Cluj-Napoca, Bistrița-Năsăud, Satu Mare și Baia Mare, am văzut că disciplina limba și literatura română are un curriculum ofertant, care permite infuzarea cu elemente ce țin de media literacy. Ce înseamnă aceasta, pe scurt? Nu înseamnă că adăugăm curriculum-ului național conținuturi noi, ci că utilizăm acele competențe și conținuturi care permit folosirea unor concepte specifice educației media: manipulare, fapt, opinie, politică editorială, jurnalism, jurnalist, interes public, interesul publicului, știre (inclusiv contrafăcută), dezinformare etc. E un demers proaspăt, care permite ieșirea din lumea textului înspre viața reală, iar cursanții l-au perceput ca atare. Am fost, cei trei formatori, foarte fericiți și emoționați văzînd la final cum colegii noștri profesori cu care am lucrat timp de patru săptămîni ne-au oferit feedback pozitiv, ca să o spun într-o manieră modestă. Efortul lor însă de-abia începe, căci de acum vor trebui să și aplice ceea ce au învățat, fiind la rîndul lor monitorizați. Dar sîntem siguri că o vor face cu drag, cu pasiune. Le mulțumesc și le mulțumim! A fost încă o ocazie să vedem devotamentul cu care profesorii se dedică unei profesii atît de dificile și atît de expuse, în cele din urmă, tocmai prin mecanismele media.         

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.