Un naționalism al vaccinului

Publicat în Dilema Veche nr. 885 din 25 - 31 martie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

În mulțimea de știri care conțin cuvîntul „vaccin”, două sînt de natură să sublinieze o tendință care trebuie ținută minte pentru crizele care vor veni după ce pandemia va deveni istorie. 

Prima dintre ele, trecută aproape neobservată, vorbește despre solicitarea pe care 80 de state din lumea a doua și a treia au făcut-o în interiorul Organizației Mondiale a Comerțului pentru a li se permite fabricarea vaccinului anti-COVID. Concret, aceste state solicitau ca, strict în cazul serului respectiv, să se dea o dispensă legată de brevetul pentru vaccin. Altfel spus, cereau dreptul de a-l fabrica fără să mai plătească drepturile aferente către marile companii occidentale.

N-a fost cine știe ce dezbatere. Uniunea Europeană, Statele Unite, Elveția  și Marea Britanie au respins scurt ideea, explicînd că o reducere a veniturilor companiilor care dețin drepturile ar putea să le determine ca, pe viitor, să investească mai puțin în inovare. Or, investiția masivă în cercetare (adevărat, uneori cu sprijin guvernamental) este motivul pentru care azi, deși în cantități insuficiente încă, avem vaccinuri.

Liderii inițiativei au fost India – unul dintre cei mai mari fabricanți de medicamente din lume – și Africa de Sud. Sud-africanii și-au susținut cererea amintind unul dintre cele mai tragice și cinice episoade din istoria recentă a omenirii – refuzul companiilor de Pharma de a permite fabricarea de medicamente esențiale pentru tratarea HIV-SIDA în anii ʼ90. Și atunci a existat o cerere asemănătoare căreia sectorul Pharma i-a rezistat cu îndîrjire. Pînă la rezolvarea situației, peste 11 milioane de oameni au murit. Cu zile.

A doua știre, mai aproape de noi, privește conflictul din ce în ce mai zgomotos dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie plecat de la stocurile de vaccin produs pe continent de anglo-suedezii de la AstraZeneca. Zilele acestea, disputa privește o fabrică din Olanda, neacreditată încă, dar despre care britanicii cred că ar putea să primească interdicție de export, ceea ce le-ar afecta într-o oarecare măsură campania națională de vaccinare.

Presa internațională relatează despre telefoanele pe care premierul Boris Johnson le dă liderilor europeni pentru a încerca să oprească o eventuală decizie defavorabilă Londrei. Însă, după cum mărturisesc diverși diplomați europeni sub acoperirea anonimatului, conflictul se adîncește și pe baza suspiciunilor reciproce alimentate de Brexit. De altfel, Guvernul britanic emite tot felul de zgomote și acuzații încercînd să picteze un tablou din care UE iese ca o organizație mare și rea, invidioasă pe succesul Marii Britanii. Unele dintre argumentele britanice sînt parțial valabile. E greu de uitat cît de importantă a fost stupida declarație a președintelui Franței, Emmanuel Macron, referitoare la ineficiența vaccinului produs de AstraZeneca pentru persoanele în vîrstă. O declarație nefundamentată științific, dăunătoare și perfect inutilă care nu a făcut decît să alimenteze ulterior un întreg val de suspiciuni legate de serul respectiv. Macron nu și-a cerut scuze niciodată pentru cuvintele spuse atunci. Între timp apar noi studii care subliniază discret și de la distanță poza iresponsabilității politice.

Pe de altă parte, ce nu spune Guvernul de la Londra este că nici un vaccin produs pe teritoriul său nu a fost exportat și că diverse produse necesare fabricării serului au interdicție la export. Cu alte cuvinte, britanicii se comportă ca un copil singur la părinți care, odată lăsat afară la joacă cu ceilalți, vrea toate jucăriile pentru el. Gîndul că, în perioade de criză majoră, UE și UK pot colabora onest a murit înainte să se nască.

Adăugați la poza de mai sus și ceea ce e probabil cea mai rațională explicație pentru conflictul în creștere dintre cele două părți – sînt funcționari europeni care spun, din nou sub protecția anonimatului, că AstraZeneca nu a reușit să își proiecteze corect nevoile și capacitatea de producție și s-a grăbit să promită mai mult decît poate livra. Însă acest detaliu nu prea mai contează într-un conflict care are acum o viață proprie și se autoalimentează cu fiecare declarație venită de la Bruxelles sau Londra.

Nu o spune nimeni, dar Marea Britanie, acum și în viitor, nu este un partener pentru Uniunea Europeană, ci un concurent care nu ezită să devină ostil imediat ce își percepe interesele afectate. Complexitatea instituțională, dublată și de o placiditate în comunicarea publică, fac din UE un actor aflat în permanentă defensivă. Dar nu chiar lipsit de instrumente de răspuns și apărare.

De altfel, cele două situații descrise succint mai sus sînt un avertisment și pentru viitor. În orice situație de criză gravă, toate declarațiile privind solidaritatea, comunitatea de valori și alte bla-bla-uri rostite cu morgă serioasă devin ridicole. Nu există așa ceva. Panica la nivelul guvernelor duce în cel mai bun caz la cinism, în cel mai rău la decizii iraționale de pe urma cărora se pot înregistra cel mult mici și meschine victorii politice. În timpul acesta, criza avansează și din ea scapă cine poate.

Ca să nu închei totuși pe un ton pesimist, vreau să remarc încă o dată situația totuși bună a României. Să ne închipuim cum ar fi fost gestionată această criză dacă Bucureștiul trebuia să concureze pe piața liberă a vaccinurilor. De fapt, nu trebuie să facem cine știe ce exercițiu de imaginație. Priviți un pic spre Republica Moldova.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.