Teroriști la ușa Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Pe numele său real Ibrahim Awad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai, dar cunoscut îndeobște după numele de război, Abu Bakr al-Baghdadi a fost un personaj a cărui biografie e încă puțin cunoscută.

Ceea ce se știe pînă acum este că înainte de a fonda Statul Islamic a trecut printr-un proces de radicalizare a cărui origine nu a fost încă stabilită. Unele articole vorbesc despre el ca despre un militant împotriva regimului lui Saddam Hussein, altele citează oameni care l-au cunoscut și vorbesc despre un tînăr mai degrabă retras, non-violent și, în general, ignorat de cei din jurul lui.

Detenția într-o închisoare americană după invazia Irakului l-ar fi transformat pe tînărul cleric în criminalul cinic care și-a găsit sfîrșitul săptămîna trecută într-un tunel, fugărit de cîini, supravegheat de drone și cu mîna pe detonatorul vestei cu explozibil.

Sfîrșitul umilitor al „califului“ are pe undeva aceeași calitate respingătoare pe care a avut-o și cel al lui Muamar Gaddafi al Libiei. Căderea de pe culmile unei puteri lipsite de orice constrîngeri și exercitate cu cruzime a fost implacabilă, umilitoare și întrucîtva previzibilă.

Sînt lideri politici din regiune care au răsuflat ușurați și multe familii care au simțit că există, chiar și în doze mici, un soi de dreptate în lume. Al-Baghadi a fost fondatorul și liderul uneia dintre cele mai sinistre construcții politico-militare din timpurile moderne. Autodeclarat „calif“, spre oroarea teologilor islamici, el a pus bazele unei structuri care, în momentul de apogeu, controla un teritoriu de dimensiunile unei țări europene medii. Numărul și amploarea crimelor săvîrșite sub coordonarea sa nu vor fi, probabil, niciodată cunoscute în întregime. Nu am să le descriu aici, însă fostul deja Stat Islamic va rămîne în amintire ca o altă expresie a lipsei de umanitate descătușată sub fascinația extremismului politic și religios.

La fel cum, în 2006, dispariția sub bombe americane a lui Abu Musab al-Zarqawi nu a rezolvat problema insurgenței irakiene, nici moartea lui Baghdadi nu va pune capăt radicalismului miilor de luptători ISIS care sînt încă în viață. Acești luptători, mulți dintre ei născuți în state europene, își caută zilele astea, după dispariția „califului“ și aneantizarea organizației fondate de el, un rost pe cîmpurile de luptă. Au nevoie de un stăpîn care să îi organizeze. Hotărîrea nu le lipsește, iar incapacitatea statelor din care provin de a lua o decizie în privința lor e o bombă cu ceas.

De altfel, președintele american a spus în mai multe rînduri că administrarea acestui pericol cade mai mult în sarcina Europei decît a Americii. Europă care, spune Donald Trump nu chiar lipsit de rațiune, s-a mulțumit să își lase cetățenii radicalizați în lagăre administrate de kurzi pe teritoriul Siriei, pornind de la prezumția că ei vor rămîne pentru totdeauna acolo. Altfel spus, o problemă la care nu te gîndești e o problemă care nu există. Ei bine, există.

Ceea ce spune mai puțin președintele e că miile de persoane aflate în această situație sînt libere acum și pentru că administrația pe care o conduce a dat mînă liberă Turciei pentru o intervenție împotriva milițiilor kurde.

Problema deradicalizării celor ple-cați să lupte împotriva Occidentului care i-a format și le-a asigurat o viață relativ prosperă, dar nesatisfăcătoare, uneori la marginea societății, nu e tocmai ușor de rezolvat. Ezitările europenilor sînt, din acest punct de vedere, de înțeles. Procesul e lung, greoi și predispus la eșecuri. Iar orice eșec se poate măsura în numărul de victime.

Au fost cazuri în care celor cu cetățenie dublă li s-a retras pașaportul statului european din care proveneau – Belgia și Marea Britanie, spre exemplu, au acționat în acest fel. Însă acestea sînt situații speciale care nu pot fi aplicate tuturor celor care au picat în mirajul extremei.

Mai e și problema urmașilor aderenților ISIS. Copiii a căror unică vină e că s-au născut în familiile unor radicali, unii deja morți, alții dispăruți. Numărul lor e încă neclar, dar potrivit unor estimări citate de New York Times ar fi vorba despre mii de astfel de situații. Rezistența față de ideea repatrierii lor e mare. Belgia și Franța acceptă doar orfani, și aceia după foarte multe verificări. Cazul Shamimei Begum, plecată din Marea Britanie la 15 ani și mamă a trei copiii decedați din cauza lipsei de asistență medicală, e absolut sfîșietor. Begum, ea însăși departe de a putea fi declarată adult, se află în Siria, de unde probabil nu se va mai întoarce niciodată pentru că guvernul de la Londra a decis să îi retragă pașaportul. Înainte însă de această decizie, ea, familia ei și opoziția laburistă au insistat să i se permită reîntoarcerea fie și numai pentru a-și putea îngriji ultimul copil rămas în viață. Guvernul a rămas inflexibil.

Baghdadi a murit, spunea pre-ședintele Trump, „scîncind, plîngînd ca un laș“. Foarte probabil descrierea asta e un exces stilistic ce nu va putea fi confirmat niciodată. Însă indiferent cum a dispărut fizic unul dintre marii criminali ai istoriei moderne, consecințele ideologiei sale și ale urii sădite în sufletele atîtor oameni rămîn în urma lui.

Undeva în taberele acelea de refugiați, în lagărele părăsite de kurzi sub presiunea turcă, următorul Bin Laden, Zarqawi sau Baghdadi se uită în jur și vede un loc liber. 

twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.