Pe 10 mai, Polonia ar fi trebuit să organizeze alegeri prezidențiale. Pandemia și neînțelegerile dintre Putere și Opoziție le-au amînat pentru sfîrșitul lui iunie. Dacă scrutinul s-ar fi desfășurat conform calendarului inițial, actualul președinte Andrzej Duda ar fi avut o șansă reală de a cîștiga al doilea mandat din primul tur.

Soarta a decis însă altfel, iar administrarea mai degrabă ezitantă a crizei a început să se vadă și în cifrele din sondaje. Intrarea în cursă a popularului primar al Varșoviei, Rafal Trzaskowski, după anunțarea noii date a alegerilor, complică lucrurile. Duda e obligat astfel să creeze o narațiune paralelă care să evite transformarea alegerilor prezidențiale într-un referendum pe tema competenței de care a dat dovadă în ultimele luni guvernarea Partidului Lege și Justiție (PiS). Și ce e mai simplu decît să alegi un grup care n-are nici o legătură cu guvernarea, îi e greu să se apere și să faci din el un pericol existențial la adresa națiunii poloneze? Duda a ales minoritatea LGBT.

„Generația părinților mei nu a luptat 40 de ani pentru a scoate din școli ideologia comunistă doar ca să o înlocuim cu alta, și mai periculoasă. O ideologie ascunde o intoleranță profundă în spatele unor fraze care vorbesc despre respect și toleranță”, a spus președintele polonez la o adunare electorală. 

La fel ca și prietenul său din grupul de la Vișegrad, Viktor Orbán, Duda nu irosește timpul în a contribui la erodarea consensului liberal în care conservatorul tipic est-european nu se mai simte confortabil de ani de zile. Strategia e întotdeauna aceeași: identificarea diferenței ca pe o amenințare. Imigranți, gay, musulmani etc. Important e ca inamicul să fie diferit, astfel încît granița dintre cei care merită și cei care nu merită să poată fi trasată cît mai ușor. 

Președintele Duda știe foarte bine că un astfel de discurs prinde la un electorat dezorientat și obosit după 30 de ani de schimbări rapide. Poate fi acuzat de cinism, în nici un caz de ignoranță. Asta face ca afirmațiile sale voit instigatoare, și inutile într-o dezbatere despre viitorul țării, să fie cu atît mai grave.

Strict în cazul de față, reacțiile au venit imediat și au fost foarte ferme. Dl Duda a fost obligat să dea o jumătate de pas înapoi și a revenit pe Twitter, plîngîndu-se în engleză că afirmațiile sale au fost scoase din context. Managementul audiențelor e bine calibrat în staff-ul PiS.

Micul scandal provocat de președintele Poloniei e parte a războiului cultural mondial purtat de-a lungul și de-a latul lumii libere și care opune pe de o parte naționalismele de diverse nuanțe luptei pentru drepturi egale pe care o duc minoritățile de tot felul. Trump vs Black Lives Matter e doar un alt exemplu.

Juriul nu a decis încă dacă asistăm la un recul al globalizării sau la victoria ei finală. Cert e că, în cacofonia generală, ambele părți au încetat de mult să se mai asculte. Nimeni nu ia prizonieri, toată lumea are dreptate.

De partea cealaltă a frontului, activiștii simt și ei că e un moment important. Poate chiar unul la care se vor întoarce cu mîndrie cînd, peste ani, vor spune povestea acestor zile. Însă, la fel ca izolaționiștii care se grăbesc să anunțe o minunată lume nouă și iliberală, și partizanii diversității se bucură un pic prea devreme. Asta îi face orbi la nuanțe și preocupați mai degrabă de puritatea discursivă și de dovezile de loialitate față de cauză.

Un exemplu bun poate fi găsit în dezbaterea provocată de o afirmație banală a „mamei” lui Harry Potter. J.K. Rowling a comis „infracțiunea” de a nu fi de acord cu eliminarea cuvîntului „femeie” din retorica privind sexul și înlocuirea lui cu „persoană cu menstruație”. Torentul de abuzuri online la care a fost supusă Rowling e greu de descris. Oricine e curios poate verifica pe contul de Twitter al autoarei, dar e suficient de spus că, pe lîngă valuri de înjurături, s-au găsit destui care să anunțe că vor îndepărta din case cărțile și DVD-urile care îi poartă semnătura. Acuzația a fost că a dat dovadă de insensibilitate față de existența persoanelor transsexuale. Rowling, cu o lungă istorie de poziții liberale și tolerante, a fost obligată să revină cu o explicație lungă în care și-a justificat opiniile prin prisma experiențelor personale care au dus-o la concluzia că, în complicata lume în care trăim, poziția femeii se degradează.

Al treilea război mondial e în plină desfășurare și miza lui nu mai e acumularea de teritorii sau resurse. Cîștigător va fi cel care va reuși să își impună definiția despre identitatea celuilalt. Banalul exercițiu al respectului pentru spațiul privat și opiniile divergente pare să fi ieșit din tendințe. Nimeni nu mai încearcă să înțeleagă, ci doar să convingă. Stridența, insulta și semnalizarea ostentativă a virtuții sînt, deocamdată, armele cel mai des întîlnite. Cine spune că ne vom opri aici?

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.