Pușca fără foc: probele indirecte

Jorge CASTANEDA
Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Pușca fără foc: probele indirecte jpeg

Se pare că zilele acestea toată lumea are acces la cîte un mesaj diplomatic – sau va avea în curînd, avînd în vedere că cele 250.000 de documente obţinute de Wikileaks conţin informaţii despre aproape fiecare ţară din lume. Pentru America Latină, Wikileaks a oferit pînă în prezent subiecte delicioase de bîrfă, dar şi informaţii substanţiale despre Brazilia şi Argentina; interesante sînt analizele de primă mînă privind Honduras, Bolivia şi Mexic, dar şi cîteva notiţe şocante privind politica locală şi relaţiile internaţionale.  

N-au fost dezvăluiri extraordinare, dar mesajele, la care are acces oricine, permit cititorilor şi analiştilor să tragă cîteva concluzii preliminare despre cum priveşte administraţia Obama politica regională; despre atitudinea pe care o au liderii Americii Latine faţă de Statele Unite; despre calitatea diplomaţiei americane şi despre activitatea de strîngere a informaţiilor în acea parte a lumii. 

Nimic personal, dar un nimic despre care se poate scrie foarte mult.  Au fost şi documente importante, deşi nu foarte multe. Unul dintre acestea, fără îndoială, este notiţa scrisă pe 24 iulie 2009 de Hugo Llorens, ambasadorul SUA în Honduras, imediat după lovitura de stat prin care preşedintele Manuel Zelaya a fost exilat. Trimisul american a prins esenţa faptelor petrecute, implicaţiile, şi a ştiut cum să ajute noua administraţie Obama să gestioneze într-un mod inteligent – şi diferit faţă de alte dăţi – una dintre primele crize cu care a avut de-a face în America Latină. O lovitură este o lovitură, ceva de neacceptat, şi, oricît de provocator ar fi fost Zelaya, singura poziţie pe care SUA o pot avea este revenirea sa, necondiţionată, la putere. 

Un alt mesaj interesant, trimis pe data de 17 noiembrie 2009 de către Charles H. Rivkin, ambasadorul american în Franţa, se referea la competiţia dintre companiile franceze şi Boeing, pentru un contract în valoare de 10 miliarde de dolari, prin care să se furnizeze avioane avansate de luptă pentru Brazilia. Autorii au avut dreptate: preşedintele francez Nicolas Sarkozy a scos din mînecă toţi aşii pentru a finaliza afacerea, incluzînd suportul oferit preşedintelui brazilian, Luiz Inácio Lula da Silva, în chestiuni de interes personal, acceptarea condiţiilor tehnice, legale şi militare impuse de Brazilia firmelor franceze, în special producătorului de armament Dassault. 

Probabil rapoartele sînt întocmite oarecum naiv, avînd în vedere omisiunea şi referirea la numeroasele zvonuri privind corupţia care însoţeşte acest contract (bineînţeles, diplomaţii americani ar fi putut menţiona aceste chestiuni în altă parte). Totuşi, putem afirma că Dessault şi Franţa vor cîştiga contractul – iar acest lucru va marca începutul decăderii influenţei pe care SUA o au în America de Sud.   Un alt bun exemplu de raport interesant se găseşte în mesajul trimis din La Paz, Bolivia, în data de 30 martie 2006, de către ambasadorul David Greenlee, raport în care sînt evidenţiate atît tensiunile dintre consilerii cubanezi şi venezueleni, şi personalul de securitate al preşedintelui Evo Morales, cît şi în cercul elitei format în jurul său. Deşi nu e o noutate, Greenlee a reuşit să atingă una dintre provocările actuale ale lui Morales – asigurarea loialităţii forţelor armate boliviene faţă de „revoluţia“ sa şi principalul instrument prin care să realizeze acest lucru: suportul securităţii cubaneze şi venezuelene pentru descurajarea unei lovituri militare de stat.   

Mai există apoi şi cazuri stridente sau iritante. Mesaje de la Managua, trimise între 2006 şi 2009, readuc în atenţia publică, în altă formă, dar fără multe modificări, poveşti mai vechi despre implicaţiile preşedintelui Nicaraguei, Daniel Ortega, în traficul de droguri, relaţii cu traficanţi ca Pablo Escobar, pivotul traficului cu cocaină, inclusiv videoclipuri în care pretinşi reprezentanţi sandişti descărcau cocaină din avioane în 1984, şi mărturii în afara registrelor contabile ale preşedintelui venezuelean, Hugo Chávez, prin care acesta l-ar fi sprijinit pe Ortega. Există de asemenea şi o anecdotă ciudată despre fostul campion mondial de box nicaraguan, Ricardo Mayorga, care a fost prins de securitatea sandinistă în timp ce viola sau hărţuia o tînără într-un hotel; potrivit acestui mesaj, Ortega ar fi recurs la şantaj, pentru ca Mayorga să împartă cu el cîştigurile din meciurile de box şi să-l susţină în campania electorală. 

Nimic din aceste cazuri nu e din cale-afară de şocant; mai puţin, poate, sugerarea faptului că există încă mentalitatea unui Război Rece în ceea ce priveşte politica externă abordată de SUA în relaţie cu America Latină.  

Asemănător, există un mesaj privind o tentativă de sponsorizare din partea Mexicului, pentru crearea unei „Organizaţii a Statelor Americane“, organizaţie care ar exclude SUA şi Canada. Mesajul e plin pînă la refuz de o retorică precisă, dar excesivă, care aruncă în aer diplomaţia mexicană. Susţinerea creării unei „Comunităţi a Statelor din America Latină şi a Statelor Caraibelor“, potrivit mesajului, ar fi logică, dacă vorbim de regiuni ce doresc supremaţia, precum Brazilia, dar este cumva absurdă pentru Mexic, care îşi susţine existenţa în proporţie de 90% (vorbim de turism – investiţii, turism – imigrare) în relaţii cu SUA şi Canada, depinzînd în acelaşi timp de suport american în lupta antidrog.  Obama s-a implicat în războiul drogurilor din Mexic încă din perioada anterioară administraţiei sale, iar acum se confruntă cu pericole despre care abia se vorbeşte la Washington, excepţie făcînd mesajele din Mexic. În ceea ce priveşte execuţia lui Arturo Beltrán Leyva, un stîlp al afacerii cu droguri, ambasadorul american Carlos Pascual a scris, spre finele anului, că „refuzul SEDENA“ (secretariatul naţional al apărării) „de a precipita lucrurile, exprimă o aversiune faţă de asumarea riscurilor, aversiune ce a privat instituţia de o victorie categorică în războiul narcoticelor“. Apoi descrie lipsa de cooperare dintre agenţiile de informaţii şi cele militare, susţinînd că mulţi oficiali americani şi mexicani se tem de scurgerea de informaţii către cartelurile de droguri.   Concluzia logică este evidentă: de vreme ce preşedintele mexican, Felipe Calderón, nu poate fi şi preşedinte şi ţar al drogurilor, pe bună dreptate şi logic imposibil, cum nu poate coordona zilnic interacţiuni între agenţii, locul vacant va fi ocupat de altcineva. Mai mult, el este ocupat de ambasada americană în Mexico City, prin diplomaţii de primă mînă care ar putea să fie şi ei surclasaţi de probleme.  

Nu există probe directe în mesajele Wikileaks despre politica pe care SUA o antrenează vizavi de America Latină (cel puţin nu au fost pînă acum). Dar există un zăcămînt bogat de informaţii, confirmări, reflecţii şi învăţăminte, pe care regiunea îl va exploata în anii care urmează. Jorge G. Castañeda, fost ministru de externe al Mexicului (2000-2003), este în prezent un renumit profesor de Studii Politice şi Studii Latino-Americane, la Universitatea din New York. 

Copyright: Project Syndicate, 2010
www.project-syndicate.org  

traducere de Stela Giurgeanu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.