Privire în urmă

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Sînt două evenimente în toată istoria care au avut parte de o acoperire mediatică apropiată de cea pe care a primit-o pandemia de COVID-19, și ambele sînt războaie mondiale.

Într-un bilanț de final de an, săptămînalul The Economist observa că aproape jumătate din propria producție jurnalistică a avut legătură, într-un fel sau altul, cu răspîndirea coronavirusului. Revista apare din 1843 și a scris de-a lungul timpului despre evenimente cu un număr mai mare de victime (genocide, foamete sau gripa spaniolă), însă despre nici unul dintre ele atît de mult. O cercetare cu același subiect făcută în arhiva New York Times ajunge la concluzii similare.

O explicație vine din faptul că, dincolo de statistici tragice, pandemia a schimbat major stiluri de viață, rutine zilnice și obiceiuri inclusiv pentru oamenii care nu s-au îmbolnăvit sau, dacă au făcut-o, a fost în forme ușoare. Munca de acasă, școala online dispariția cvasi-totală a călătoriilor nenecesare, limitarea contactului social la cercuri mici sau chiar eliminarea lui în cazuri extreme au făcut din 2020 anul în care umanitatea a fost forțată să își reevalueze regulamentul de funcționare.

Efectele pe termen lung pot fi doar bănuite. Pentru că, dincolo de economia prăbușită și de bîjbîielile guvernelor, s-au mai întîmplat și alte lucruri legate de pandemie. În cercuri mai mici, dar măcar la fel de importante.

Anul acesta au fost oameni care au descoperit că pot trăi și fără un flat-white, oameni care și-au dat seama că nu le e necesar să vadă insulele Maldive sau Eforie Sud și oameni care, la o reevaluare a grupului de prieteni, au descoperit că nu toți erau indispensabili. Cîți dintre noi am simțit că semiarestul la domiciliu din primăvară a venit într-un moment nefericit și s-au simțit condamnați de o instanță crudă? Invers, cîți alții am descoperit ce partener potrivit avem, dar uitaserăm să mai fim atenți. Și, mai ales, cîți dintre noi am descoperit nu numai că „merge și așa”, dar chiar s-ar putea să ne continuăm obiceiurile dobîndite în pandemie și după ce nenorocitul de virus va deveni istorie? Nu știu dacă există statistici pentru lucrurile astea, dar sînt sigur că, dacă ar exista, ar confirma faptul că întoarcerea la „normalul” din 2019 nu mai este posibilă. Și că asta n-ar fi, poate, un lucru rău.

Teama ne-a făcut anul acesta să fim, succesiv, suspicioși și exaltați, resemnați și apatici, încrîncenați și nerezonabili, într-un soi de cacofonie universală încurajată și de tehnologie. Închiși în casele noastre, ascunși pe după măști, am făcut un zgomot mult mai mare decît în „normalul” de dinainte. Pe Facebook, prin e-mail-uri profesionale pasiv-agresive, pe TikTok sau pe unde ne-a mai dus Internetul, am speculat, am pozat în specialiști, am început să credem absurd în diverși dumnezei și diverse statistici. Apropo de asta, ați văzut cîți statisticieni am avut în 2020? Și cu cîtă abnegație au sucit cifrele alea comunicate zilnic pînă cînd toate concluziile posibile au fost trase? Începînd de pe la mijlocul anului, nici un scenariu nou n-a mai fost posibil, nici un fel de mirare n-a mai fost admisă. Cam tot ce se putea spune s-a spus. Toate piesele de puzzle fuseseră puse în toate locurile posibile, astfel încît nici o imagine nouă n-a mai putut fi compusă.

Cred că pe atunci am și obosit. Cum a obosit și mîrțoaga emoției noastre publice, biciuită energic oră de oră de profeți ai panicii din televizor. Așa de epuizați am fost încît, atunci cînd o tragedie uriașă cum a fost cea din spitalul de la Piatra Neamț ne-a ocupat televizoarele și feed-urile, n-am fost în stare decît să notăm că acele lucruri s-au întîmplat.

Am mimat un pic de indignare și ne-am întors la epuizarea noastră.

Eram sfîrșiți și anul încă nu se terminase. Nici măcar pateticul spectacol al dezintegrării publice a administrației Trump nu a mai provocat cine știe ce emoții. Alegerile americane au venit și au trecut și, din mijlocul unei simulări de apocalipsă, ne-am bucurat un pic că am evitat o apocalipsă mai mică. Dar nu prea mult. „Eh, și ce dacă Trump mai lua un mandat? Nu vezi ce-i în jur?”

Dacă 2020 are un păcat major, atunci acesta e că a fost anul în care au murit nuanțele. Ne-am întors la „toți sînt o apă și un pămînt”, „aceeași mizerie” și alte asemenea demisii din propriile vieți și din societate. Iar sîntem blazați, iar credem mai puțin în viitor. Și o facem fără să acceptăm că abandonînd viitorul ne negăm prezentul și ne depunem candidatura pentru pozițiile nedisponibile încă de drone fataliste.

2020 mai are vreo cîteva zile. Se mai pot întîmpla lucruri. Aș vrea să închei cu o concluzie optimistă. Nu o am. Dar nu am nici una pesimistă.

Dacă articolul acesta ar fi fost citit la radio, ar fi fost urmat de Don’t look back in anger. 

N-a fost ușor. Dar în ce contract scria că urma să fie ușor?

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.