La scurtă vreme după anunțul privind intenția de transformare a Uniunii Salvați Bucureștiul în Uniunea Salvați România, atacurile la adresa lui Nicușor Dan și a apropiaților săi au căpătat brusc intensitate. E probabil cea mai relevantă probă că în rîndul complexului politico-mediatic de la București există un oarecare disconfort cu privire la avansul unui partid care pînă anul trecut nu exista și ale cărui ambiții au fost adesea ridiculizate. Spectrul insultelor și insinuărilor e comic de cuprinzător. Într-o singură zi am aflat că Nicușor Dan e „extremist de stînga“, „neoliberal trist“ și „agent de influență al Rusiei“. Am ascultat și am citit tot felul de demonstrații, care mai de care mai încîlcite, în a căror economie presupunerile, bănuielile și insinuările domină argumentul și rațiunea.

Adevărul e că Nicușor Dan e mai de­grabă o dilemă, iar convingerile sale pe teme majore sînt absente. Preocuparea sa obsesivă privind e­vo­­lu­ția Bucureștiului l-a scutit pînă acum de obligația de a-și da cu părerea despre alegerile americane, invazia U­crai­nei sau încălzirea globală. Nu se poa­te deduce de nicăieri că ar urma liniile unei anume ideologii. Participarea sa la proteste punctuale nu poate fi interpretată decît în lumina subiectului respectiv, o extrapolare fiind mai aproape de un abuz decît de o analiză. Altfel spus, poți protesta împotriva exploatării gazelor de șist în localitatea X, de exemplu, fără ca de aici să reiasă că urăști capitalismul, libertatea și Occidentul. Nu l-am auzit pînă acum pe dl Dan citînd admirativ din Lenin, Dughin sau Ron Paul.

Problema majoră cu USB/USR ține mai degrabă de capacitatea organizației de a funcționa full time. Deocamdată, mare parte din operațiunea politică a lui Nicușor Dan a fost alimentată de entuziasmul unor voluntari și de banii unor oameni de afaceri care au în comun exasperarea față de partidele clasice. Nu e deloc sigur că acești voluntari vor continua să muncească, iar oamenii de afaceri să doneze pentru un proiect cu ambiții naționale care va fi silit, mai devreme sau mai tîrziu, să facă niște alegeri doctrinare. Apoi, extinderea rapidă în țară în perspectiva parlamentarelor din toam­nă presupune o viteză ne­în­tîl­ni­tă de a­gre­ga­re a organizațiilor locale. Asta va duce, inevitabil, la apariția în USR a tra­seiș­ti­lor, a veleitarilor și, în general, a dău­nă­­to­­rilor clasici care parazitează mediul politic. E naiv să ne închipuim că de la București, unde nu există acum decît un nucleu fără proceduri clare, va putea fi prevenită invazia. Altfel spus, USR riscă să devină un PSD sau un PNL mai mic și mai ridicol. Încă o tentativă de spargere a monopolului eșuată în recriminări și compromisuri. Adăugați la asta salvele de avertisment de care aminteam la început.

Nu trebuie să facem eforturi prea mari de imaginație pentru a ne închipui cum va fi tratat USR în momentul în care grupurile de interese atașate partidelor mari vor decide că influența le poate fi serios afectată. De la cîte un meme pe Internet (bănuiesc deja unul cu seceră, ciocan și figura lui Nicușor Dan sub acronimul USSR) și pînă la talk-show-urile dedicate („exclusiv imediat: dezvăluiri șocante“), trusa de scule a mașinăriei de murdărit caractere e nelimitată. Sigur, pentru un om în poziția lui Nicușor Dan, e cumva reconfortant să fie atacat de socialistul mandarin Victor Ponta de pe poziții de dreapta (în aplauzele unor membri PNL care, teoretic, nu au nimic în comun cu fostul premier), însă asta nu face decît să sublinieze că oamenii ăștia au sesizat un oarecare pericol. Nu spune mai nimic despre intențiile celui atacat. Cu riscul de a deranja entuziaștii USB/USR, să nu fii Victor Ponta nu e cine știe ce mare realizare.

La o privire rapidă către alegerile de duminică, observăm că USB a obținut un scor important pentru un partid nou, multe locuri în consiliile locale, însă nici o poziție de primar (cel puțin pînă la soluționarea contestației de la sectorul 1). Asta s-a întîmplat într-un context nemaipomenit de bun furnizat de disoluția comică a organizației PNL București și de absenteismul masiv. În condițiile unei mobilizări mai solide și ale unui discurs mai coerent al liberalilor, rezultatele USB ar fi fost probabil mai puțin bune. Să punem asta pe seama sorții și să observăm că, în buna tradiție a alegerilor locale de la București, nimeni nu știe mai nimic despre consilierii locali. Și aici îi includ și pe cei ai USB. Situația asta e pentru USB, în același timp, un risc și o oportunitate. Riscul e ca oamenii USB să se rămînă niște anonimi bine intenționați, oportunitatea e să arate că proaspătul lor partid are și substanță. Altfel spus, în cele cîteva luni rămase pînă la parlamentare, să facă cu adevărat opoziție în consilii. E primul lor test real și de el vor depinde în bună măsură evaluările din toamnă.

USR are un munte de urcat și nu o va putea face eficient fără să își aleagă calea pe care vrea să ajungă sus, fără să decidă pe cine și în ce fel vrea să reprezinte. Discursul vag, dar cuprinzător al antipoliticii are limite și, cînd vizezi poziții naționale, nu e numai contraproductiv, ci de-a dreptul necinstit. Am văzut deja efectele demagogiei la partidele mari și nu ne-a plăcut.

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.