Metoda Ionescu, Popescu, Ștefănescu

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Popescu e profesor de română și e pasionat de profesia lui. Îi place literatura, dar, mai mult decît estetica pură a acesteia, iubește fascinația lumilor pe care i le oferă și e un om fericit cînd poate să o împărtășească cu elevii lui. Nimic nu i se pare mai împlinitor profesional decît momentul acela în care vorbește cu ei despre cîte un text, despre straturile care îl compun, despre legăturile care se pot stabili între acestea și viața reală, a lui și a elevilor lui. Încearcă din primele ore în care preia o clasă de a IX-a, spre exemplu, să îi aducă și pe ei în starea aceea de fascinație pe care o presupune descoperirea semnificațiilor unui text, în starea de uimire pe care o implică momentul acela de revelație. Și, de cele mai multe ori, reușește.

Ionescu e profesor de istorie și e un veritabil împătimit al acestei discipline. Dar nu în sine, pentru ce presupune ea doar ca descoperire a trecutului, ca înțelegere a lui și a mecanismelor construcției sale diacronice. Ci, mai ales, pentru ceea ce spune aceasta despre viață, despre uman, despre rotițele care se învîrt unele pe altele pentru ca societățile să funcționeze sau să intre în disoluție. Și, mai ales, e pasionat de modul în care prelungirea istoriei generează formele de a fi ale prezentului. Încearcă din primele ore cu elevii, cînd preia o clasă nouă, să-i aducă în starea aceea de fascinație pe care o presupune situarea vie în prezent, prin înțelegerea semnificațiilor trecutului. Și, de cele mai multe ori, reușește.

Ștefănescu e profesor de matematică. E un iremediabil visător, totuși, pentru că numerele, funcțiile, figurile geometrice etc. îl ajută să înțeleagă modul în care funcționează universul, deci implicit viața, în forma ei de aici și de acum. Nu-l interesează doar jocul formal, teoretic, al conceptelor de specialitate, ci-l interesează cum interferează ele cu viața de zi cu zi. Din primele ore cu elevii săi încearcă să le deschidă și lor apetitul pentru descoperirea acestor reglaje între forme, numere, funcții și viața cotidiană. Să-i aducă în acel punct înalt, cum ar spune un poet, în care poezia nu se întîlnește doar cu matematica, ci și cu viul, în expresia sa cea mai concretă. Și, de cele mai multe ori, reușește.

Panait e profesor de biologe... Și, de cele mai multe ori, reușește. Săraru e profesor de fizică... Și, de cele mai multe ori, reușește. Andreescu e profesoară de engleză... Și, de cele mai multe ori, reușește. Mateescu e profesoară de filosofie... Și, de cele mai multe ori, reușește.

Kominsky e profesor de teatru și e transfigurat mai ales cînd stă între studenții săi, cînd le explică vitalitatea acestei profesii, sufletul ei, modul în care ea interferează cu viața. De cele mai multe ori reușește, căci pune pasiune și are cuvintele la el, știe să explice, să provoace puternice trăiri în studenții săi, să-i determine să descopere în ei, prin rolurile pe care le exersează, alte și alte vieți, alte și alte trăiri. Ce-și dorește însă, prin fiecare rol pe care îl exersează un student, este să-și descopere sinele în expresia unui rol, nu să copieze un alt model de a fi. Să fie el însuși, fiecare student, atunci cînd se transpune în ipostaza unui personaj.

Popescu are uneori cîte un elev cu care nu-i iese nimic. O poezie clasică sau contemporană, o proză istorică sau una despre selfie, una realistă sau una fantastică sau SF sînt la fel de neinteresante pentru elevul lui. Nu-i poate mișca deloc, oricît încearcă, prin orice mijloace sau legături cu viața, cu umanul, cu trăirile viului, nu-i poate mișca deloc starea de indiferență, de lehamite, de dispreț. Popescu nu știe ce să mai facă cu elevul său.

Ionescu are o elevă care stă în orele lui aproape întinsă sub bancă, butonînd de cîte ori prinde ocazia telefonul, răspunzîndu-i cu scîrbă sau cu dispreț întrebărilor, provocîndu-l, eventual, poate chiar cu atitudini indecente. Oricît a încercat să o facă să se transpună în mișcarea uluitoare a mecanismului istoriei, oricît a încercat să o aducă în lumea sa, căutînd să-i propună legături cu lumea ei (și a făcut adevărate incursiuni pentru asta în problematici ca prietenia, iubirea, pasiunea, puterea, frumusețea, succesul etc.), eforturile sale s-au blocat în fața unei priviri goale sau a uneia plictisite, disprețuitoare.

Ștefănescu are un elev care..., Panait are un elev care..., Săraru are un elev care... etc.

Kominsky are mai mulți studenți cu care i se pare că nu poate stabili conexiuni. Că sînt sterpi sau prea puțin dotați. Spre exemplu, cînd studenta X și studentul Y au fost rugați să joace o scenă pregătită acasă, aceștia au jucat-o sfidător, au ales un subiect inadecvat, n-au atins sensibilități interioare, ci s-au oprit la suprafețe. I-a oprit îngrozit și, retras în cabinetul lui, a conchis că nimic nu mai poate salva o generație care e distrusă, lipsită de repere, de principii, de valori și de reale pasiuni și trăiri.

În altă zi, Kominsky a provocat o altă studentă să joace. Cu oarecare rezervă și îndoială față de rolul dificil pe care aceasta și-l alesese. Tînăra, mereu parcă închisă în sine, timidă, neîncrezătoare, s-a dovedit în minutele scurte ale jocului de rol o revelație. Kominsky a fost uluit și fascinat, a aplaudat, a lăudat. Ceva ce nu se vedea reușise să scoată din studenta sa.

Pentru Popescu, literatura e o interfață  vieții. Pentru Ionescu, istoria e o interfață a vieții. Pentru Ștefănescu, matematica e o interfață a vieții, iar pentru Kominsky, teatrul e o interfață a vieții.

Kominsky are o metodă. Secretă? Căutați serialul, care merită văzut: Metoda Kominsky. Pentru că e despre viață, despre prietenie, despre bătrînețe și neajunsuri, despre frumusețe și neputință, despre eșecuri și reușite. Și pentru că actorul și profesorul Kominsky se îmbracă foarte șic. Un serial, aș spune, excelent. Din care se pot învăța multe și despre ce înseamnă vocația de profesor. Reușește oare Kominsky să facă ceva și cu studenții X și Y?

Dar voi cum reușiți, cînd îi întîlniți printre elevii voștri?

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.