Islamul radical: o ideologie globală în luptă cu Occidentul

Publicat în Dilema Veche nr. 863 din 22 - 28 octombrie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Un bărbat şi o femeie, împreună cu copiii lor, după ce traversează un deşert inospitalier şi o mare agitată, ajung în sfîrşit la destinaţie: ţara drepturilor omului. Bărbatul bate la poarta acestui paradis, unde cere să fie primit în calitate de refugiat. Poarta se deschide şi bărbatului i se pune întrebarea: de ce aţi venit la noi, cine v-a persecutat?

Bărbatul şi femeia ştiu că, pentru a fi primiţi pe acel teritoriu exemplar în materie de respectare a drepturilor omului, nu trebuie să furnizeze nici un argument de ordin economic. Cei care vin în ţara drepturilor omului întrucît le este foame, întrucît sînt săraci sau bolnavi, sau întrucît nu văd la ei acasă nici un viitor pentru copiii lor nu sînt primiţi. În schimb, sînt acceptaţi dacă demonstrează că în ţara lor au fost persecutaţi din punct de vedere politic sau că nu îşi pot practica religia în mod liber.

Occidentul este sensibil la problema libertăţii religoase. Istoria Europei rămîne profund marcată de intoleranţa religioasă şi de masacrele îngrozitoare comise împotriva celor care au vrut să creadă altfel în Dumnezeu decît le dicta Biserica oficială. Europenii au migrat ei înşişi pe alte continente în căutarea dreptului de-şi exercita liber credinţa. Nu întîmplător deci persecuţia religioasă este un criteriu important pentru acordarea azilului politic.

Exact acest lucru îl pune în evidenţă şi bărbatul aflat, cum spuneam mai sus, la începutul acestei fabule geopolitice şi culturale, la poarta de intrare în ţara drepturilor omului. El se plînge că în propria sa ţară nu-şi poate exprima ideile. De exemplu, ideea că dumnezeul său este singurul adevărat şi că toţi ceilalţi oameni născuţi pe pămînt, dacă nu se supun preceptelor dictate direct de acest dumnezeu, trebuie încetul cu încetul exterminaţi…

Trecînd acum de la fabulă la actualitate, trebuie să constatăm că islamul radical a început un război de distrugere a ceea ce Europa numeşte democraţie, drepturile omului, libertate a spiritului critic, libertate de a gîndi. În Franţa, ideologii fascismului islamist lovesc de multă vreme în simbolurile statului, dar şi ale unui anumit stil de viaţă. Ei au ucis, pe data de 16 octombrie 2020, un profesor de istorie, chiar în faţa colegiului unde preda, întrucît „îndrăznise” să le arate elevilor, în clasă, nişte caricaturi ale profetului şi să le vorbească despre cum înţelege Republica franceză conceptul de libertate de exprimare. Pe 26 iulie 2016, aceiaşi ideologi au asasinat un preot catolic chiar în biserica în care oficia. În ianuarie 2015 au ucis opt jurnalişti şi desenatori chiar în redacţia în care aceştia lucrau pentru Charlie Hebdo. Au mai fost ucişi, tot cu intenţia de a teroriza, poliţişti şi militari sau pur şi simplu oameni aflaţi pe terasele unor cafenele sau într-o sală de concerte unde ascultau muzică rock.

Din cînd în cînd, intelectuali avînd rădăcini în lumea musulmană publică în presa occidentală avertismente dramatice. Ele sună cam aşa: voi, occidentalii, nu vă daţi încă seama cu cine aveţi de-a face, nu înţelegeţi că, după ideologiile ucigaşe ale secolului al XX-lea (nazismul şi comunismul), în acest secol al XXI-lea va trebui să combateţi islamul radical, altfel spus forma sa politizată, islamismul; voi, occidentalii, riscaţi să fiţi învinşi cu propriile voastre arme întrucît ideile islamului radical sînt difuzate exact în numele libertăţii de exprimare; voi, occidentalii, mai riscaţi să vă pierdeţi libertatea şi să fiţi privaţi de democraţie dacă în jocurile politice vor interveni ca arbitru partidele islamice; voi, occidetalii, sînteţi orbi întrucît nu identificaţi adevăratul adversar, dar sînteţi şi paralizaţi mental de o anumită gîndire politică corectă în virtutea căreia extrema dreaptă este singurul duşman redutabil; voi, occidentalii, obişnuiţi cu libertatea ca şi cum ar fi un dat natural, nu vedeţi nici cum extremiştii de toate nuanţele îşi dau mîna într-un fel de coaliţie împotriva naturii, coaliţie decisă, nu fără unele impulsuri sinucigaşe, să distrugă lumea libertăţilor de azi.

Astfel de semnale de alarmă au fost reactivate după oribila execuţie a profesorului Samuel Paty, pe 16 octombrie, în ţara drepturilor omului, altfel spus în Franţa. Execuţie comandată de ideologi islamişti şi comisă de un tînăr cecen total spălat pe creier, sosit pe teritoriul Franţei cu familia sa în căutare de azil politic.

Emoţia şi şocul provocate de acest nou act de teroare destinat să impună autocenzura în învăţămînt nu s-au stins încă. De trei decenii, de cînd trăiesc în Franţa, observ însă repetarea unui anumit ritual în contextul unor astfel de atentate islamiste: după primele momente de indignare publică, după primele manifestaţii republicane de denunţare a fanatismului, după primele măsuri anunţate de guvern pentru combaterea proliferării extremismului islamist, lucrurile se calmează treptat… Încep să se audă şi voci spunînd „Atenţie, nu faceţi amalgam între actul unui nebun şi o religie a păcii” sau „Atenţie, nu incriminaţi, din cauza unui criminal idiot, o întreagă comunitate”… Fraze de bun-simţ, nimic de spus, dar oarecum şi adormitoare. În ţara drepturilor omului s-a instalat, din păcate, deja, FRICA. Observ acest lucru şi prin faptul că lipsesc în mod acut, din repertoriul teatrelor, piese despre islamizare şi îndoctrinarea islamistă. Filmele cu subiect social susceptibile să capteze mecanismul îndoctrinării sînt şi ele absente, ca şi cum le-ar interzice cineva. Romanele pe această temă nu ajung la marele public decît dacă sînt semnate de Michel Houellebecq, ceea ce nu este suficient. Autocenzura creează deja monştri, iar gîndirea politică corectă paralizează denunţarea fascismului islamist.

Războiul împotriva acestui adversar riscă să dureze multă vreme şi poate fi cîştigat, dar cu o condiţie: să înceapă.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.