Îmbrățișarea

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Unora dintre noi ne lipsește dureros acest fel de atingere fizică. În urmă cu nouă luni, nu ne-ar fi trecut prin minți că repertoriul nostru gestual va fi lipsit de una dintre cele mai importante piese de inventar. O găsim și la alte animale, altele decît ființa umană, dar semnificațiile nu sînt identice. Îmbrățișarea e o formă amplă de expresie, un act de comunicare complexă care, în funcție de cultura în care se manifestă, transmite o sumedenie de mesaje cu grade diferite de intensitate. Dar cu un element comun, universal, invariabil. Aflată la cea mai delicată graniță între mai multe soiuri de familiaritate și diferitele tipuri de intimitate, îmbrățișarea presupune cea mai mare suprafață de contact fizic între două persoane. E cel mai înalt grad de apropiere între corpurile a două ființe umane, care pot face acest gest în public sau într-un spațiu privat, ca formă de salut sau ca modalitate extinsă de comunicare nonverbală. În funcție de culturile și contextele în care se petrece, îmbrățișarea are reguli și coduri. Oriunde și oricum se va fi petrecînd aceasta, e o formă de expresie care ne definește și care poartă cu sine o încărcătură variabilă. Deseori, cantitatea de mesaj transmis și calitatea acestuia sînt foarte mari.

Limita socială, convențională, a practicării și acceptării unei îmbrățișări poate merge pînă foarte departe, dar poate fi și ceva superficial, mecanic, „ultralight”, cum am spune azi. De pildă, îmbrățișarea din lumea latină e forțoasă, consistentă, amplă, un adevărat schimb de energii, o înlănțuire de corpuri care se ating fără menajamente. Punctul culminant al acesteia, pupatul pe ambii obraji, nu e o tocmai o raritate. În anumite culturi din vastul spațiu oriental sau din cel nord-african, îmbrățișarea poate fi și mai viguroasă, iar pupatul pe obraji, repetat de trei ori, sau chiar pupatul pe gură fac parte din structura firească a întregului ansamblu gestual. Evident, lucrurile nu se petrec deloc la fel între femei și bărbați, granițele fiind trasate cu precizie extremă. În spațiul occidental, îmbrățișarea cu grade diferite de intensitate nu discriminează absolut deloc între sexe. E o parte normală a repertoriului gestual. Și chiar dacă nu angrenează de regulă energiile clocotitoare degajate în alte spații, transmite un sistem complex de mesaje cu grade diferite de codificare. Aici pot apărea nenumărate nuanțe, nesfîrșite discuții despre hermeneutica frivolității, o sumedenie de ipostaze ale clarobscurului în definiție și interpretare, la fel de bine cum poți observa cele mai plate și inexpresive gesturi ale rutinei absolute.

Dar, în ansamblul ei, îmbrățișarea, în orice cultură și în orice cod se va fi petrecînd, e un univers de semnificații. E ceva universal, care apropie ființele umane și transmite mesaje complexe, dincolo de puterea de expresie a cuvintelor. Imposibilitatea bruscă de a o practica aduce cu sine o prăpastie în lumea interioară a multora dintre noi. Sigur că există și ființe umane care se feresc de orice contact fizic cu semenii lor și care aproape că sărbătoresc acum această absență. Nu e nimic condamnabil aici, e dreptul fiecăruia la o stilistică proprie, la o modalitate de a stabili relații cu lumea și de a înțelege ce se întîmplă în jur. Dar o majoritate covîrșitoare se vede lipsită în această vreme de pandemie nu doar de un set al libertăților cetățenești, ci și de posibilitatea de a face lucruri care sînt părți esențiale ale definirii ca ființă umană, trăitoare într-o comunitate. A nu ne putea îmbrățișa din cauza riscului de contaminare a părut ceva firesc în primele săptămîni de pandemie și de izolare. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, absența posibilității de a ne îmbrățișa și-a arătat adevărata dimensiune.

Mulți nu putem exprima acest fapt, nu-l putem așeza în cuvinte, fie pentru că ne e jenă, fie pentru că, pur și simplu, nu ne vine să credem că o îmbrățișare e ceva atît de profund și de necesar, care ne lipsește. Unora ni se pare că e o slăbiciune. Nu ne dăm seama că acest fel de nevoie interioară, asemenea apei care trece peste orice obstacol, taie breșe în locuri neașteptate și erodează cele mai solide suprafețe lăuntrice, tăindu-și drum spre lumină, spre manifestare. Și țîșnește în locuri și în feluri profund surprinzătoare, pierzîndu-și cu totul sau camuflîndu-și perfect firul care poate conduce spre „izvor”. Absența posibilității sau permisiunii de a ne îmbrățișa ne irită, ne alimentează diferitele feluri de vehemență și ne aruncă în melancolie deopotrivă. Simțim că ne lipsește ceva esențial, dar de cele mai multe ori refuzăm să-i acordăm acestui gest importanța reală pe care o ocupă în viețile noastră. Obișnuiți să judecăm deseori în termeni cantitativi, trecem cu vederea peste un asemenea lucru, care ni se pare nesemnificativ. Nu înțelegem sau nu vrem să acceptăm că absența îmbrățișării e semnul unei uriașe schimbări de paradigmă.

Acum, cînd ne uităm la filme făcute înainte de martie 2020, ceva palpită în noi atunci cînd vedem oameni care se îmbrățișează. Indiferent de gradul în care resimțim concret acest lucru, el există, acolo, undeva, în lumea interioară a multora. Sigur că nu toți reacționăm la fel. Dar unii, deloc puțini, resimt din plin absența acestui tip de contact uman. O voce lăuntrică îți spune: „Uite, e din vremea în care oamenii se îmbrățișau”. Și nu e vorba doar despre efectul unor feluri recente de neîncredere, de prudență și de reținere. E vorba despre un comportament care marchează începutul unui timp nou. O vreme a nenumăratelor nuanțări ale noțiunii de „distanțare”. Abia deprindem primii pași în acest univers. Tentația de a judeca în termeni de bine și rău e foarte mare. Dar poate că lucrurile sînt mult deasupra sau dincolo de aceste două cuvinte. Îmbrățișarea între două ființe umane nu va dispărea mîine. Nici poimîine. Însă lumea noastră și, implicit, lumea acestui gest sînt, deja, altele.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.