Flautul neobrăzat

Publicat în Dilema Veche nr. 897 din 17 – 23 iunie 2021
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E foarte posibil ca în adîncurile ființei noastre, acolo unde sînt depozitate cuvintele întemeietoare „Noi sîntem români, noi sîntem aici pe veci stăpîni!”, să se producă o reacție în lanț care ne împinge să simțim nevoia fierbinte de a urla.

Să se știe că sîntem stăpîni. Să fie clar de la bun început pentru toată lumea. Urli din rărunchi? Ești stăpîn, nene. Da, stimați vigilenți cu spirit critic descătușat, gata să sancționați vehement păcatul atît de ispititor al excepționalismului. Mai sînt și alții care urlă, pe la ei pe-acasă, prin țările lor. Dar e ca și cînd ai spune: „Hai să nu ne mai tratăm de hepatită, să nu-i mai dăm așa de mare importanță. Că există, slavă Domnului, și pe la alții. Nu sîntem noi singurul popor de pe lumea asta care face hepatită”.

Urlăm de dimineață pînă seara. Cînd vreunul dintre ai noștri vorbește mai susurat, îl întrebăm imediat dacă se simte bine. Dacă nu e bolnav. La fel și dacă slăbește. Primul pachet de comunicare cu un cunoscut care a pierdut în greutate e alcătuit dintr-o constatare ușor îngrijorată și-o întrebare din care ai senzația că ți s-a pus deja un diagnostic grav: „Vaaai, măi, da’ ce-ai slăbit! Așa ai vrut tu sau...?!”. Copiii noștri învață să urle, aidoma puilor de pasăre care deprind zborul. Nu considerăm că sînt sănătoși și plini de vlagă dacă nu urlă aidoma părinților. Așa înțelegem noi că trebuie să arate, să sune un act sănătos de comunicare. Așa ești în toate puterile și te bucuri de viață. Urlînd. Ieșind în fața blocului și răcnind ca de pe-un deal pe altul. Numai în felul ăsta se poate împlini bucuria locuirii unui spațiu în care mai trăiesc și alții. Strigînd. Făcîndu-i părtași la exuberanța ta pe toți nefericiții din jur. Pe toți triștii și deprimații, pe toți obosiții și extenuații care nu înțeleg că asta e cheia fericirii. Să urli din rărunchi, exprimînd prin toți porii și prin mobilizarea tuturor alveolelor pulmonare, că faci parte dintr-o familie fericită, plină de viață. Așa ocupi tot spațiul din jur, orice ungher pe care-l zărești, obligîndu-i pe toți ceilalți la fericire. La fericirea ta.

Fiind român, prin urmare și pe veci stăpîn, ai o filozofie a locuirii care-ți spune că poți să faci la tine acasă absolut tot ce vrei. Poți să răcnești, să trîntești obiecte, să intervii în spațiul pe care-l ai în proprietate, făcînd „ceva frumos, deosebit”, și, desigur, să dai găuri în pereți, la orice oră, cu ajutorul obiectului care-ți definește cel mai bine etosul național. Bormașina. Fiind pe veci aici stăpîn, nu intră în calcul nici cel mai mic gînd referitor la faptul că trăiești într-un spațiu în care mai viețuiesc și alte ființe. Treaba lor. Nu vor să-și asume în mod serios rolurile de stăpîni? Nu-i nimic, preiei tu inițiativa și le-arăți cum se face. Umpli tot spațiul cu prezența ta. Dar ești plin și de conștiința faptului că dai un exemplu strălucit, pe care tu însuți îl contempli. Ești spectatorul entuziast al propriei reprezentații în care nu joci, ci trăiești din plin marele rol de compoziție al românului citadin, stăpîn la el în țară și la el acasă. Așa că strigăm pe oriunde ne-ai prinde. La bloc, pe scenele teatrelor patriei, pe străzi, în mijloacele de transport în comun, pe holurile spitalelor (vai, cît de frumos se strigă în spitalele noastre!), la televizor, în fața elevilor, în instituțiile publice, pe terasele restaurantelor, în hoteluri, prin alte țări pe unde ne ducem, totul e un strigăt prin care încercăm să anunțăm Lumea că existăm. Că sîntem români. Și că sîntem aici pe veci stăpîni.

În vacarmul ăsta, ai zice că apariția prin vecini a unui flaut ar putea fi o binecuvîntare. Ei bine, cine crede așa ceva să poftească să și-l ia acasă, unde e pe veci stăpîn. Să și-l ducă acolo, să vadă cum e să asculți ore întregi de arpegii, că vrei, că nu vrei, și cum e să te „bucuri” de a avea în preajmă un compatriot care cîntă la un instrument muzical de o asemenea finețe. Dacă ai de lucru acasă, nu te văd bine. Îți dau cel mult o săptămînă pînă cînd devii umbra celui care erai. Să ne imaginăm un scenariu. De fapt, nu ni-l imaginăm. E o relatare a unei situații reale. La parterul blocului se renovează (din nou!) un spațiu comercial. Flexuri, ciocane, bormașini, tot tacîmul. În jur, vecini care urlă, trîntesc uși și obiecte, mai găsesc și ei de bătut niște cuie, de dat niște găuri, cîini care latră, fiecare în legea lui, uneori pînă tîrziu, în noapte. Nu există ore de respectare a liniștii sau alte anacronisme de-astea. Doar sîntem stăpîni, nu?! Ca-ntr-o lume creată de un autor suprarealist, în debandada asta își face loc, uneori, și-un flaut. Nu contează că e sîmbătă sau duminică. Domnul/doamna repetă. De auzit, se aude ca și cînd ar fi lîngă tine. Blocurile noastre de stăpîni sînt niște superbe cutii de rezonanță. Deși n-ai fi crezut, un flaut care execută aceleași arpegii vreme de trei ore îți poate tăia prin cap aceleași felii adînci pe care ți le face un ditamai flexul.

În mod paradoxal, flautul, pe care oricine l-ar asocia cu finețea, cu delicatețea, se poate comporta ca un ciocan care-ți bate-n moalele capului ore în șir. În timp ce domnul sau doamna exersează, fără să-și facă cea mai vagă problemă, duminica după-amiaza, pe la 15-16, tu îmbătrînești accelerat și-ți vine să-l ajuți pe muzician cu un pic de percuție, dîndu-te cu capul de pereți. Neștiința noastră de a ne locui orașele a devenit o formă de ignoranță obraznică, o prăpastie pe care o umplem cu vacarm și cu un anumit fel de isterie. E foarte trist să povestești așa ceva. Dar, după trei ore de ascultat primele acorduri din sublimul Preludiu la „După-amiaza unui faun”, îți vine să te duci la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. Alexandru Obregia“, ca la o ambasadă a unei țări civilizate, unde să ceri, politicos, azil politic.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.