Colegul meu de la Studii Canadiene, profesorul Senir Strepezir, m-a sunat să-mi spună că „aventurile” amicului nostru comun, Smărăndel Ricojeu, cu studenții băutori de acid boric și doritori de explicații legate de evaluarea lor cu nota 10 – „aventuri” pe care am avut lipsa de inspirație să le relatez aici nu demult – sînt o joacă de copii față de ce a pățit el la un examen recent. „Ehei, bătrîne, ascultă și devino mai curînd Horațiul meu decît al amatorului de Smărăndel! Uite la moșu’ poveste adevărată! Fac eu examen oral după toate rigorile academice – cu asistent, bilete, timp de reflecție și evaluare riguroasă. Comunic apoi rezultatele, respectînd regulile confidențialității. Urmează nemulțumirile obișnuite, de care ți-a vorbit și Ricojeu și pe care eu, personal, nu le mai bag în seamă. Totuși, după cîteva zile de la afișarea notelor și pe platforma electronică, primesc un e-mail ciudat de la studentul Krebin Gleznăvoinică. «Dom’ profesor», se plîngea tipul acolo, «am verificat platforma și observ că nu am trecută nota de la examenul cu dumneavoastră. Precizez că nu mi-ați trimis nici mesaj individual cu rezultatul meu, așa cum ați procedat cu ceilalți colegi.» Măi, să fie, mi-am spus. Cum l-oi fi uitat chiar pe Krebinul ăsta, cu nume atît de penetrant? Doar m-am chiorît pe listele alea cu note în zece rînduri, tocmai pentru a nu omite vreo Gleznăvoinică. Îmi iau hîrtiile din nou și încep să verific, cu lupa și cu degetul, puzderia de apelative studențești. Băi, nimic! Nici urmă de Krebin, nici adiere de Gleznăvoinică! Repet acțiunea de vreo douăzeci și cinci de ori, pînă cînd simt mușchii feței zbătîndu-mi-se ca la debutul unei crize de tetanie. Îmi mai sare și inima doi metri în sus la gîndul că aș fi putut uita să notez un student care a răspuns și că acum voi fi nevoit să pun o notă din burtă, neștiind dacă respectivul a fost bun sau, dimpotrivă, complet în afara chestiunii. Cu sudori reci pe spate, dau telefon asistentului. Se sperie și ăla. Își ia la verificat propriile lui liste. Trece încă o oră și sună, și el, foarte tulburat. «Nici pomeneală, dom’ profesor!», strigă omul. «Nu am nici un Krebin pe răboj și cu atît mai puțin vreo Gleznăvoinică ori mică!»”

Strepezir a răsuflat greu și a continuat: „Să fi avut Gleznăvoinică un alt nume cu care era înregistrat în cataloage și de aici confuzia, m-am întrebat cu o vagă rază de speranță. Îi scriu lui Krebin temător, recunosc. «Vă mai cheamă altcumva? Nu găsesc nici un Krebin Gleznăvoinică în documentele mele.» «Nu!», răspunde ferm individul nu după multă vreme. Băi, mă înfurii. Tastez hotărît: «Înseamnă că ați lipsit la examenul oral, iar misiva dumneavoastră legată de notă e absurdă, irațională…» Codrine, prietene, frate, camarade, știi ce mi-a replicat Krebinul? Ține-te bine! «Da, am lipsit de la examen, dar nu înțeleg de ce pretenția mea de a-mi afla nota ar fi absurdă, irațională…» Tremuram ca o piftie, oame, se învîrtea lumea cu mine, credeam că sînt victima unei farse de proporții urieșești. Îl întreb dacă glumește. Răspunde imediat. «Nu glumesc deloc. Sînt consternat. M-ați discriminat într-un mod revoltător.» «Cum adică?», îl întreb, de acum îngrijorat de-a binelea. «Păi, ce fel de examen e acesta unde studentul absentează, iar profesorul îl ignoră, lipsindu-l de notă și periclitîndu-i situația școlară?» Am tăcut perplex, cu tîmplele zvîcnindu-mi de tensiune. Văzînd că nu reacționez, Gleznăvoinică a revenit supărat. «Va trebui să mă plîng forurilor superioare de comportamentul dumneavoastră rasist. Mi-e clar că disprețuiți noile cuceriri ale liberalismului mondial, în interiorul căruia multiplicitatea genului a ajuns o realitate incontestabilă. Da, domnule profesor, indiferent dacă vă place sau nu, există persoane cu gen fluid, prin care se perindă numeroase identități sexuale. Nici una dintre ele nu poate fi supusă discriminării de către exponenții obtuzi ai unei lumi tiranice, învechite, de tristă amintire. În ce mă privește, pe același tipar al diversității, vă avertizez că sînt posesorul unui eu fluid, exprimat în diverse avataruri pe care dumneavoastră nu aveți dreptul să le discriminați, întrucît veți intra sub oprobriul public și chiar sub incidența legii! Poate că, în universul din care proveniți, astfel de abuzuri erau încurajate. Acea epocă însă, dom’ profesor, în cazul în care nu ați aflat, s-a terminat.»” Senir a luat iarăși o pauză de respirație...

S-a întors resemnat: „Băi, m-a năucit tipul! Mi-a explicat, cu lux de amănunte, că, la examen, se prezentase, disciplinat, Eul lui Absent, iar Eul meu Șovin nu-l băgase în seamă. Ca atare, nu primise notă, deși Eul Absent răspunsese excelent la întrebări (se pregătise în draci, a menționat, pentru acea evaluare!!). Ce să fac, de frica lui Antifa, i-am pus nota 10 Eului Absent, dar m-am ales cu fibrilații cardiace după episod. În plus, am dobîndit un aer de cretin pe figură și mi s-au umflat gleznele. Deci, je suis Cretin Gleznăumflată!”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.