Demofobie

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Iconofobie jpeg

Aidoma, bănuiesc, oricărui ins normal, nu-mi plac „adunările”, „mulțimile”, deși, paradoxal, prin profesia mea de universitar, stau de cînd mă știu înaintea lor și le mai și vorbesc sistematic. E, cred, în natura umană o nevoie firească de recluziune, de intimitate, menită să-ți recompună identitatea alterată de numeroasele interacțiuni de peste zi și manifestă, de aceea, periodic. Totuși, în ciuda acestui impuls natural, omul, precum „confratele” său bestial, aflat ocazional în interiorul unui grup, dezvoltă instincte diametral opuse înclinației – repet, naturale – pentru liniște și se transformă într-o creatură bizar-zgomotoasă și agitată, greu de recunoscut ori clasificat. „Individul din mulțime” va fi întotdeauna iritat, agresiv, „degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat”, vorba cronicarului, posesor de piept bombat și voce ridicată, stupid-gregar (cu spirit, carevasăzică, „de turmă”), ridicol-entuziasmat (adică exaltat în fața tuturor idioțeniilor impuse de multitudine, fără discernămînt), obtuz, defazat, derutat și, ca atare, să admitem împreună, în totalitate irațional. Similaritatea cu lumea faunei se află dincolo de orice dubiu. Cu puține excepții (ale speciilor definite de solitudine), animalele devin într-adevăr feroce doar atunci cînd se reunesc „în cete”, cum ar veni. Gîndiți-vă la felinele mari, la lupi, gorile și elefanți. Împreună, sînt devastatoare, ajung „să funcționeze” asemenea unor „detașamente” ale morții, deși, luat singular, fiecare dintre exponenții grupurilor, fiecare exemplar component al turmei s-ar dovedi, într-un context schimbat, capabil de blîndețe, tandrețe și chiar duioșie. În sfîrșit, nu vreau să filozofez excesiv. Știu, desigur, că, la animale, gregaritatea reprezintă o chestiune de supraviețuire. La om însă, mă întreb, ce este ea? Un atavism, o legătură a noastră subliminală cu propriu-ne trecut reptilian? Posibil. Răspunsul totuși nu anulează observațiile de mai sus și nici nu neutralizează o concluzie predictibilă: instinctul gregar constituie, în structura societății, calea cea mai sigură către distrugerea, deopotrivă, a civilității și a civilizației.

Mi-am amintit deunăzi, în conversația cu un prieten, de Cenaclul „Flacăra“, condus, în anii ceaușismului, de Adrian Păunescu. Nu vedeți, cu certitudine, legătura, dar vă asigur că există una. Să precizez mai întîi că eu eram cam snob în copilărie și adolescență. Nu puteam să sufăr muzica folk românească, muzică definitorie pentru amintitul cenaclu (ascultam, în contrapartidă, Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen și, în anumite cazuri, puteam fi mulțumit cu The Beatles sau Elvis Presley). Pricepeam așadar extrem de greu de ce mulți dintre tovarășii mei de joacă fugeau disperați, joia seara, să vadă la televizor „Flacăra lui Păunescu”, spectacol transmis, în prima parte a anilor ’80, săptămînal, din diverse municipii ale patriei... În pofida inaderenței mele structurale la folk-ul autohton, totuși, pe cînd aveam vreo paisprezece ani, iar gigantica „manifestare culturală” poposise la Iași, m-am asociat „turmei”, acceptînd să merg, alături de o gașcă juvenilă imensă, la Casa Sindicatelor, unde avea loc megalomana reprezentație păunesciană. Cum să nu fiu și eu părtaș la unul dintre rarele evenimente cool ale orașului? Ceva epifanic s-a întîmplat atunci în forul meu interior. În nebunia generală (inevitabilă pe parcursul show-urilor în cauză – cei mai vîrtstnici nu au uitat, sînt convins), i-am observat pe mulți dintre prietenii mei, băieți inteligenți, educați, din familii bune, cu gusturi rafinate, formate deja de acasă, pierzîndu-și, pur și simplu, uzul rațiunii și transformîndu-se în făpturi complet diferite de profilul lor mental real. Îl detestau pe Ceaușescu cel puțin la fel de mult ca și mine (eram „decrețeii”, nota bene, generația creată prin forță de Titanul din Scornicești și, întocmai ca în tragediile antice, întoarsă ultimativ, fatal, împotriva lui), spuneau bancuri subversive și imitau gîngăveala grotescă a secretarului general al PCR spre exasperarea părinților lor. Inexplicabil, în euforia cretinoidă declanșată de cîntecele inepte, acești copii deștepți au uitat de sine și s-au cocoțat pe scaune, urlînd lozinci din rărunchi, sub bagheta bardului de pe scenă.

„Trăiască Ceaușescu, trăiască România, trăiască Tricolorul și Conducătorul!”, răsuna, din mii de piepturi, ca în cadența unui blestem ezoteric incaș. Dacă o minte diabolică le-ar fi pus atunci arme în mîini tinerilor respectivi și le-ar fi ordonat să-și ucidă rudele în numele lui Ceaușescu, mă tem că unii ar fi făcut-o cu pathos  proletar. Am înțeles un lucru trist în momentul menționat. Apăsat pe „pedala” instinctuală potrivită – în speță, a spiritului gregar –, „doctorul Jekyll” din noi îl va elibera, năvalnic, pe monstruosul „domn Hyde”. Morala? Mare atenție la lumea actuală, doar în aparență ajunsă pe un vîrf al civilizației! Trecutul, aidoma viitorului, este o iluzie. Care poate însă deveni oricînd realitate în prezent.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.