Cum se poate în „ţara lui nu se poate“

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
Cum se poate în „ţara lui nu se poate“ jpeg

Am aflat tîrziu despre responsabilitatea socială a companiilor. Aşa cum noi toţi, cei care „avem o anumită vîrstă“ şi ne-am format în timpul comunismului, am aflat tîrziu despre tot felul de lucruri importante într-o societate democratică. M-am apucat să citesc cîte ceva despre CSR şi apoi să urmăresc ce se întîmplă în acest domeniu în România. De la o vreme, mi se pare că s-a făcut un mare pas înainte şi că, încet-încet, normalitatea îşi arată faţa şi pe la noi.

În alte părţi, normalitatea e instalată de mult. Există mari festivaluri care au drept parteneri, de ani de zile, anumite companii; există mari muzee sprijinite, de decenii, de aceleaşi firme (astfel încît pentru iubitorii de artă legăturile dintre muzee şi companiile respective au devenit indisolubile); există proiecte cu impact social sau educaţional finanţate sistematic de fundaţii care poartă numele unor mărci comerciale arhicunoscute. Nimeni nu se miră: la urma urmei, ideea că o mare companie întoarce către comunitate o parte din beneficii e acceptată ca firească, de la sine înţeleasă într-o societate care se respectă. În România, politicile de responsabilitate socială au început să prindă contur datorită firmelor multinaţionale (al căror exemplu a fost urmat apoi şi de firme româneşti), dar sînt privite în continuare cu o anume neîncredere: „ăştia au interese“, „ce urmăresc, de fapt?“, „vor să-şi facă reclamă şi să se pună în fason“. Asemenea reacţii apar încă foarte des.

Petrom a făcut marele pas înainte, prin consecvenţă şi coerenţă. Mulţi se vor fi întrebat, cînd au văzut la televizor îndelung difuzatele spoturi cu Ţara lui Andrei, ce-o fi cu „ţara asta“. În timp, s-a văzut că este vorba despre un proiect pe termen lung, gîndit şi articulat, care începe să dea rezultate. Şi nu este vorba doar de o campanie de comunicare despre „se poate“, „o ţară mai bună în fiecare zi“, „impact social“, „soluţii originale“, „protejarea mediului şi a resurselor“, „români cu iniţiativă“, „voluntariat“ şi „implicare“. E mai mult decît atît. Pe site-ul www.taraluiandrei.ro apar oamenii care au beneficiat de finanţări în cadrul competiţiei „Idei din Ţara lui Andrei“, cu poveştile lor. Au avut idei de pe urma cărora nu doar ei, ci şi comunităţile în care trăiesc au de cîştigat. Susţinînd afaceri sociale, Petrom îi ajută pe oamenii cu iniţiativă să depăşească dificultăţile (într-o ţară în care birocraţia şi piedicile de tot felul îi descurajează adesea pe cei care vor să facă într-adevăr ceva) şi să-şi pună în practică ideile. Exemplele de succes sînt numeroase şi interesante prin diversitatea lor: la Spanţov e valorificat meşteşugul tradiţional al rudarilor; la Iaşi, o asociaţie confecţionează genţi, portofele şi huse pentru laptopuri, din materiale reciclabile; la Ovidiu, o bibliotecară a propus dotarea laboratorului de patiserie al unui liceu cu utilaje care să-i ajute pe elevi să înveţe o meserie; la Rîmnicu Sărat, cîţiva voluntari îşi dedică o parte din timp persoanelor vîrstnice etc. Proiecte de acest fel mai fac şi alte organizaţii. Dar „Idei din Ţara lui Andrei“ se distinge prin cîteva lucruri în plus: viziunea pe termen lung, susţinerea integrată a proiectelor şi consecvenţa. Aşa încît schimbarea nu are loc doar „pe bucăţi“, ci este diseminată în timp, transformînd atitudini şi mentalităţi. De peste 20 de ani, peisajul public românesc e dominat de lamentaţii privind „dificultatea de a schimba mentalităţile“, de fatalism mioritic şi de „excepţionalism“ negativ („la noi nu se poate ca la alţii“). Ceea ce demonstrează aceste proiecte e faptul că „se poate“ este o realitate mult mai la îndemînă decît se crede îndeobşte. Sigur, se va spune (sau se va cîrti) că „Petrom îşi permite să susţină asemenea proiecte, pentru că are bani“. E adevărat, dar ideea principală mi se pare că trebuie privită „viţăvercea“ (vorba lui Caragiale): e important că banii unei mari companii sînt orientaţi spre aşa ceva. Schimbarea de mentalitate, pentru care unii luptă „cu vorba“, are loc sub ochii noştri, cu fapta. Iar cel mai interesant efect al acestor proiecte este acela că sînt puşi în valoare oamenii, indivizii care contează pentru comunităţile lor. Cine are o idee sau o iniţiativă participă la o competiţie şi poate cîştiga o finanţare pentru a-şi pune în practică proiectul. Şi, întrucît nici la capitolul „spirit de competiţie“ nu stăm prea bine, stimularea unui concurs bazat pe criterii de evaluare e şi ea semnificativă.

E în plină desfăşurare înscrierea la „Idei din Ţara lui Andrei“. Aşa încît vom publica, în săptămînile următoare, pe dilemaveche.ro, poveştile unor oameni ale căror proiecte au prins deja contur şi funcţionează, cu efect asupra îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă din comunităţile în care trăiesc. La urma urmei, susţinerea unor asemenea proiecte înseamnă încă un pas spre normalitate şi, mai ales, un dram de încredere în plus. Căci, probabil, la capitolul „încredere“ – în ceilalţi şi în noi înşine – stăm cel mai prost. Merită să luăm aminte, fără emfază şi fără prejudecăţi, la situaţiile care arată că „se poate“.

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.