Cum să furi ce nu există?

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu foarte puţin timp înainte de aderarea noastră la UE, să fi fost prin decembrie 2006, mă vizitează o trupă de ziarişti nemţi (DW, ZDF, FAZ etc.). Cafele, dulceţuri, politeţuri. Oamenii erau în documentare, vizitau Bucureştiul şi Sofia, să scrie în cunoştinţă de cauză la momentul aderării. Din vorbă-n vorbă, îi întreb ce îi nelinişteşte în legătură cu cele două ţări. În cor, mi-au spus că au două probleme: utilizarea fondurilor europene (noi am utiliza bani munciţi de ei, în principal) şi corupţia. Deşi detest să mă autocitez (după mine, autocitarea dovedeşte lipsă totală de umor), mă văd nevoit, de dragul argumentaţiei necesare prezentului text, să vă reproduc pe scurt răspunsul meu. Le-am zis, aşadar, că nu trebuie să îşi facă griji. Cel puţin 5 ani (pînă prin 2011-2012), nu vom fi mari meşteri la făcut proiecte, iar la povestea cu corupţia m-am gîndit să le dau un exemplu pe înţelesul tuturor. Le-am zis, aşadar, că la un buget de 1 milion de euro pentru "promovare şi marketing" al unei corporaţii farmaceutice, în Germania sînt "convinşi" 10 directori de spital, în timp ce, la preţurile din România, aceeaşi companie "convinge" 100 de directori de spital. "La voi e fenomen, la noi e sistem." Cam aşa i-am lămurit eu pe confraţii mei germani în legătura cu hibele pre- şi post-aderare ale României. Nu ştiu cît de mult am greşit în aprecieri. Cert e că, la doi ani "după", din ziare aflăm două lucruri paradoxale. Pe pe o parte, că România nu "trage" fondurile. Unii politicieni dau tare şi cu "nu s-a tras nici un euro din banii europeni". Pe de altă parte, cam aceleaşi gazete informează ritos, pe prima pagină, cum că "românii sînt campioni europeni la delapidări din fondurile structurale". Cu alte cuvinte, nici nu au intrat banii în casă că s-au şi găsit compatrioţi care să-i fure. Pas de mai înţelege ceva. Singura explicaţie este că ambele păreri atît de des exprimate sînt doar simple legende româneşti contemporane. Nu este adevărat că nu s-au "tras fonduri europene" (cu acte, pînă acum, sînt 2 miliarde de euro contractaţi). Nu este adevărat nici că, la noi, banii ăştia se fură pe rupte (conform statisticilor OLAF). Nu se fură, în primul rînd, pentru că, la aşa activitate, îţi trebuie competenţă, nu glumă. Nu am atins (încă) nivelul de sofisticare în manevrat hîrtii şi dosare al italienilor, grecilor, francezilor şi celorlalţi veterani într-ale fondurilor europene. Nu am ajuns încă să luăm Lamborghini galben (trecut în acte ca utilaj agricol) pe subvenţie comunitară (s-a întîmplat în Italia), să construim şcoală de 3 milioane de euro pe o insulă locuită numai de pensionari (Grecia), să introducem la subvenţia agricolă directă terenurile aeroporturilor şi staţiunilor turistice (Franţa şi altele) sau să sponsorizăm echipa naţională de fotbal cu bani din fondurile de coeziune (din nou, Italia). La noi, abundă mai ales neregulile, nu ilegalităţile. Altfel spus, doritorii de fonduri pun ştampila pătrată în loc de rotundă şi nu semnează fiecare pagină a proiectului în stînga jos, ci în dreapta jos, nu au mereu certificate de origine (sănătoasă, hehe) pentru toate cumpărăturile şi aşa mai departe. Oricine este bugetar ştie ce nervi poate să-ţi facă "doamna de la financiar" la decont, cînd vii din deplasare şi contabila îţi cere tot soiul de trăsnăi de acte. Ei bine, înmulţiţi asta cu 2 şi aflaţi cam care este nivelul de "rigoare birocratică" a mecanismelor comunitare, atît de admirate de unii "purişti". Nu degeaba se fac apeluri peste apeluri pentru scăderea birocraţiei în actele europene. Întocmirea unui dosar eligibil pentru oricare dintre axele prioritare ale fondurilor structurale este un coşmar. Nu degeaba au apărut firme specializate care cîştigă un ban muncit din scris proiecte. Să treci la nivelul următor, adică să ai îndemînarea de a mai şi jongla pe lîngă birocraţia respectivă, ehe, asta cere timp şi multă competenţă. Care competenţă este, deocamdată, firavă în România. Luaţi cazul funcţionărimii din AM-uri (autorităţi de management, scuze de expresie) şi OI-uri (organisme intermediare, scuze din nou) care este, în general, personal de minister. Funcţionari publici, care va să zică. Unii sînt harnici şi au pus mîna pe carte. Ştiu cum să se descurce în hăţişul acquis-ului. Pînă de curînd, lucrau pe un salariu de bugetar plus un spor de "lucru cu bani europeni" (azi, în mare primejdie). Unii au devenit pasionaţi de domeniu (da, există şi dintr-aceştia) şi învaţă mai departe din pură dragoste de acquis. La schimbarea de guvern li se întîmplă să li se schimbe şeful. Cel nou nu este obligatoriu competent. E venit de la partid. Oricum, în multe cazuri, nu îi ştie. Au de ales. Mai rămîn şi riscă să fie puşi pe liber pentru că nu sînt "siguri" din punct de vedere politic sau pleacă la o firmă de consultanţă. Mai e şi varianta EPSO (adică plecatul la Bruxelles, extrem de greu, deşi nu imposibil). Dacă rămîn, tac. Stau în banca lor şi tac. Nu se iţesc pentru că nu ştiu dacă nu cumva calcă pe bec. La "vremea ficusului" (pentru connaisseuri, asta e perioada de schimbare de guvern, cînd lumea îşi mută ficusul dintr-un birou în altul), e mai potrivit să stai cuminţel şi să "calci apa". Nu e cazul să te afirmi, că nu ştii exact ce au "ăştia" în cap. Rezultatul: pană de idei în administraţie, lîncezeală, ne facem că muncim, adică un soi de paralizie enervantă. "Lasă-i nene, să facă ei. Nu zic ei că tot ce a fost pînă acum a fost prost? Lasă-i să facă, dacă se pricep mai bine. Partidul i-a pus, Partidul să scrie strategii." Cam asta e reacţia prin ministere, acum. Credeţi-l pe subsemnatul, că şi el lucrează într-o instituţie publică aflată în perpetuă schimbare de stăpîniri politice. Cred că, dintre cele două legende ("ne-atrasul" şi "furatul"), cel mai tare mă enervează aia cu furatul. Pentru că nici măcar asta nu putem, deocamdată. Nu-i nimic. S-avem răbdare. Creştem noi mari.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.