Cîinele cel mare
În timp ce întreaga lume se întreabă dacă nu cumva stupidele ambiții ale Rusiei sînt pe cale să declanșeze al treilea război mondial, atenția premierului britanic Boris Johnson e concentrată pe cu totul alte priorități. Una dintre ele, poate cea mai importantă, e găsirea unor funcționari publici care să plătească cu job-ul și reputația pentru organizarea unor petreceri la reședința premierului.
Numită, un pic batjocoritor, de către unul dintre deputații conservatori „Operațiunea Salvați Cîinele Cel Mare”, căutarea frenetică a unei soluții pentru salvarea carierei lui Johnson e, totuși, un efort serios. Reputația premierului nu a fost niciodată una a unui om care joacă după reguli, însă a părut că are acea calitate magică de a ieși întotdeauna cu fața curată din necazuri în care s-a băgat singur. Și situații de felul acesta au fost multe. În 2017, pe vremea cînd era ministru de Externe, Johnson a pretins că Nazanin Zaghari-Ratcliffe, o cetățeană britanică de origine iraniană reținută la Teheran, se afla pe teritoriul Iranului pentru a pregăti jurnaliști locali. Afirmația era falsă și a avut drept consecință amenințarea că pedeapsa pe care Zaghari-Ratcliffe o executa se va dubla. 12 zile au trecut pînă cînd Johnson, căruia i se cerea deja demisia, să își ceară scuze. Cu altă ocazie, a spus despre femeile musulmane purtătoare de niqab că arată ca niște jefuitori de bănci sau cutii poștale. Altădată a uitat să își declare la timp o parte din venituri, așa cum cer regulile Camerei Comunelor din Parlamentul britanic. La lista instituțiilor care au fost obligate să îl contrazică sau să îl corecteze pe Johnson se adaugă și Organizația Independentă pentru Standarde de Presă care a dat dreptate celor care s-au plîns că viitorul premier britanic a mințit într-un articol publicat în Daily Telegraph, ziar de dreapta al cărui angajat și, ulterior, editorialist a fost Johnson. Acestea sînt doar cîteva exemple. De fiecare dată, actualul lider conservator a reușit să scape fără pagube majore, iar publicul britanic nu a avut nici o secundă senzația că țara este condusă de un om perfect. Din contra, imperfecțiunile și un oarecare spirit ludic l-au profilat pe Johnson în antiteză cu adversarii din partid – anticharismatica Theresa May a fost principala victimă – sau din afara lui – liderul laburist Jeremy Corbyn a pierdut lamentabil alegerile în fața unui Johnson ce părea, în iarna lui 2019, de neoprit.
Situația e cu totul alta acum. După mai bine de doi ani de pandemie, britanicii suportă mai greu neseriozitatea vecină cu sfidarea de care dă dovadă șeful. I-a luat multe zile premierului să recunoască în fața Parlamentului că a participat, în timpul unui lockdown foarte strict, la o petrecere organizată de secretarul său personal. A pretins însă că nu a știut că e vorba despre o petrecere, crezînd că participă la o întîlnire de lucru. Această ultimă precizare a stîrnit hohote de rîs și exclamații de uimire. Și a mai făcut ceva, a dărîmat mitul politicianului „simpatic”. Britanicii au început să își amintească rapid ce făceau sau, mai corect, ce nu făceau în jurul datei de 20 mai 2020, cînd respectiva petrecere a avut loc. Unii erau în spitale luptîndu-se cu COVID-ul fără ca rudele sau prietenii să îi poată vizita, alții se întrebau dacă nunțile pe care și le programaseră vor mai avea loc vreodată, alții pur și simplu își consumau dorul de familie și de prieteni pe care nu îi puteau vizita din cauza restricțiilor decise de premierul care azi încearcă să îi convingă că nu poate deosebi o petrecere din grădina din Downing Street de o ședință de lucru.
Sue Gray, o funcționară de rang înalt din administrația britanică, conduce în prezent o anchetă referitoare la adunările ilegale la care au participat membri și angajați ai Guvernului. Potrivit relatărilor presei ar fi cam 15 astfel de evenimente. The Guardian susține că și dacă vor fi confirmate toate, foarte probabil doamna Gray nu va recomanda deschiderea unor dosare penale. Planul actual al premierului este, cum aminteam mai sus, să ceară demisia unora dintre organizatori și participanți, sperînd că sacrificarea acestora îi va salva poziția atît în Guvern, cît și în partid. Însă, după ce s-au întors luni din circumscripții, mulți deputați conservatori au dubii că Johnson mai are un viitor. Problema care se pune acum e mai degrabă a momentului plecării sale. Grija cea mai mare privește alegerile locale din mai anul acesta, cînd mulți consilieri locali își vor pierde locurile pentru că publicul vrea să pedepsească sfidarea din Downing Street.
Cîinele cel mare a oferit conservatorilor Brexit-ul, victoria clară în alegerile naționale și viziunea unei Mari Britanii cu un rol de prim solist în concertul internațional. Brexit-ul merge prost, alegerile următoare stau sub semnul limitării pagubelor, iar rolul Marii Britanii e cel puțin discutabil. Cu fiecare zi care trece, cîinele cel mare arată tot mai mult a pechinez. Uitat afară. În ploaie.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.
