A doua pandemie în Occident: antirasismul justiţiar

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Ceea ce a început pe planetă după data de 25 mai, cînd la Minneapolis un afro-american a murit asfixiat sub genunchiul unui poliţist alb, are similitudini cu pandemia de coronavirus. Tot aşa cum nimeni nu se aştepta la apariţia unui virus care să ne perturbe total viaţa socială, nimeni nu se aştepta la izbucnirea unei mişcări revendicative de natură să perturbe raporturile cu istoria. Şi în faţa virusului, şi în faţa acuzaţiilor aduse de antirasiştii justiţiari, democraţiile occidentale se dovedesc fragile. Țări membre ale grupului G7, clubul celor mai puternice economii, descopereau în lunile martie şi aprilie că nu aveau destule măşti sanitare, teste şi ventilatoare pentru a face faţă virusului. Aceleaşi ţări (Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franţa) descoperă acum că sînt somate să demonteze un număr încă neprecizat de statui şi să rescrie manualele de istorie dacă vor să păstreze pacea socială.

Antirasismul identitar cu accente justiţiare, punitive şi revanşarde proliferează în cele mai democratice ţări din lume care şi-au făcut deja mea culpa pentru ororile comise în trecut şi au adoptat un important arsenal legislativ antirasist. Ca şi coronavirusul, antirasismul identitar este orb, se extinde repede, suscită reacţii mimetice şi stupoare, iar uneori paralizează inteligenţa individuală şi colectivă. Nu există pentru moment nici un antidot sau, ca să mă exprim în termeni medicali, nici un vaccin în faţa antirasismului identitar, după cum nu există nici împotriva noului coronavirus. Nu este exclus ca omenirea să fie obligată să trăiască mulţi ani în şir cu acest imprevizibil SARS-CoV-2 în sînul ei. Nici antirasismul identitar, cel care vrea ca fiecare om alb să se aşeze în genunchi şi să ceară iertare pentru orori comise de „rasa sa” cu decenii sau chiar cu secole în urmă, nu va dispărea imediat. SARS-CoV-2 s-ar putea să sufere diverse mutaţii şi să devină tot mai perfid. Antirasismul identitar, care se opune universalismului promovat de occidentali de la Renaştere încoace, are şi el o imensă capacitate de disimulare, de transformare, de parazitare a societăţii.

Precizez că şi eu mă asociez milioanelor de oameni de pe planetă care au fost indignaţi în urma celor petrecute la Minneapolis. Şi eu, ca şi alte milioane de oameni, detest rasismul şi sînt dispus în orice moment să-l denunţ şi să-l condamn. Nu sînt însă dispus să mă las manipulat de o formă de antirasism imaginar şi generator de ură care mi se pare şi un pericol pentru democraţie. Acum ar fi momentul să citim sau să recitim un eseu intitulat Un rasism imaginar publicat în 2017 de filozoful francez Pascal Bruckner. Există deja pe planetă destule forme de rasism veritabile, nu e cazul să mai inventăm altele, imaginare, afirmă Pascal Bruckner în această carte disponibilă şi în româneşte la Editura Trei. El se ocupă în special de un fenomen apărut în ultimii treizeci de ani în Franţa, unde imediat ce încerci să schiţezi o observaţie critică în privinţa islamului eşti tratat de islamofob, dar analizează şi mecanismele de instrumentalizare a antirasismului de către forţe care vor distrugerea Occidentului, a civilizaţiei occidentale şi a democraţiei.

În ţările democratice se poate lupta împotriva rasismului şi fără să dărîmăm statui, să schimbăm sute şi sute de nume de străzi sau de instituţii. Se poate lupta împotriva rasismului respingînd în acelaşi timp tendinţele comunitariste ale celor care văd în minorităţi noua forţă capabilă să declanşeze o revoluţie mondială. Vechiul slogan marxist „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” a devenit acum „Minorităţi din toate ţările, uniţi-vă!”. Incultura istorică se asociază deseori cu pulsiuni sinucigaşe cînd ideologi „înflăcăraţi” îndeamnă la distrugerea „sistemului existent” fără să aibă nici o idee în privinţa a ceea ar trebui pus în loc.

Preşedintele Emmanuel Macron în Franţa şi premierul Boris Johnson în Marea Britanie au declarat că nu vor accepta o rescriere a istoriei sub presiuni contestare. În realitate, însă, multe personalităţi şi entităţi încep să cedeze din cauza fricii. În Franţa, firma L’Oréal anunţă că va suprima termenii „alb” şi „a înălbi” din textele sale publicitare. Iar elevii unui liceu care poartă numele lui Colbert (ministru al regelui Ludovic al XIV-lea) „cer” ca locul în care învaţă să fie rebotezat cu numele Rosa Parks, militantă de culoare americană pentru drepturile civice. Este adevărat că Jean-Baptiste Colbert considera comerţul cu sclavi ca un fapt „normal”, dar el are şi un rol imens în forjarea statului francez…

Dacă tot vor elevii francezi să „purifice” istoria Franţei şi să-i sancţioneze pe cei care, din punctul lor de vedere, nu sînt demni să fie onoraţi, poate că ar trebui informaţi şi de faptul că poetul Louis Aragon a scris ode proslăvindu-l pe unul dintre cei mai mari criminali din istorie, mai precis pe Iosif Visarionovici Stalin. Acelaşi Louis Aragon a scris şi un poem dedicat GPU-ului, poliţia politică stalinistă care în anii terorii executa cîte patru sau cinci mii de oameni pe zi… Oare ar trebui rebotezate şi numeroasele licee franceze purtînd numele lui Aragon?

Numeroşi intelectuali francezi au lansat avertismente legate de ceea ce ar putea declanşa tentaţia de purificare a trecutului, de eliminare din manuale şi din memoria publică a tuturor numelor avînd o legătură cu colonialismul, de exemplu. Odată deschisă, o astfel de cutie a Pandorei ar putea duce la grave secesiuni culturale şi la o fărămiţare a naţiunii. Istoria este un teren minat, iar deminarea ei, necesară fără îndoială, presupune înţelepciune, tact şi pedagogie. Inspirate de stînga extremă şi întrucît nu mai pot spera în instituirea unei dictaturi a proletariatului, virulentele ideologii şi mişcări antiuniversaliste ale momentului mizează pe o dictatură a minorităţilor. Cînd antirasismul devine o nouă formă de rasism, cînd valorile universale sînt aruncate la pubelă, Evul Mediu nu este departe şi nici spectrul Inchiziţiei.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.