Barakuda, Colossus, Scorpions, Stamina… Tradiţionala defilare militară de la Paris de pe 14 iulie a început cu mai mulţi roboţi militari purtînd diverse nume, printre care şi cele patru citate mai sus. O premieră absolută şi un semn clar că intrăm într-o nouă eră, a inteligenţei artificiale, a războaielor cibernetice şi spaţiale, a super-soldaţilor…

Pentru a desemna noul tip de soldat care cîştigă enorm în forţă şi abilitate datorită tehnologiei, fiind capabil să execute operaţiuni dincolo de capacităţile umane normale, americanii folosesc termenul de super-soldier. Francezii preferă termenul de soldat augmenté, ceea ce nu prea putem traduce mot-à-mot în româneşte, eventual prin sintagma „soldat cu puteri sporite“. La ora zece şi jumătate dimineaţa, duminică, 14 iulie, un astfel de prototip şi-a făcut apariţia pe cerul parizian, făcînd o demonstraţie în faţa şefilor de stat şi de guvern europeni invitaţi în tribuna oficală din Place de la Concorde. Un soldat zburător a traversat văzduhul, cu o armă în mînă, evoluînd în picioare pe un fel de tipsie cu propulsie…

Dispozitivul respectiv, propulsat cu cinci reactori, este un flyboard air sau un hoverboard militar, o invenţie franceză în curs de ameliorare. Specialiştii spun că aparatul poate urca pînă la două mii de metri, că poate zbura cu viteza de două sute de kilometri pe oră şi că poate fi folosit în numeroase contexte, fie pentru lansarea unor atacuri-surpriză împotriva inamicului (din aer, cu soldaţi zburători autonomi), fie pentru evacuarea rapidă a unor răniţi… Ceea ce ieri era ficţiune, astăzi a devenit realitate, cel puţin în domeniul militar. Într-un fel este trist să constatăm că invenţii uluitoare îşi găsesc primele aplicaţii în dotarea diferitelor armate. Preşedintele francez Emmanuel Macron a ţinut însă, de Ziua Naţională a Franţei, să transmită, prin prezentarea unor roboţi, a unor drone, precum şi a acestui flyboard, un anumit mesaj. Şi anume că, în materie de apărare, Franţa nu bate pasul pe loc, ci, dimpotrivă, se află în avangardă…

O încărcătură simbolică şi mai mare a avut-o însă tema paradei militare de pe 14 iulie. Agir ensemble, să acţionăm împreună, aşa a fost formulată ea. În spatele acestui slogan se află o iniţiativă franceză la care au răspuns nouă ţări europene: Portugalia, Spania, Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Danemarca, Finlanda şi Estonia. Aceste ţări s-au angajat într-o cooperare militară comună, un program numit Iniţiativa Europeană de Intervenţie. Poate că termenul de „apărare europeană“ este prea brutal şi riscă să-i irite pe americani. El sună şi ca o alternativă oarecum nejustificată la Alianţa Nord-Atlantică, deocamdată adevărata umbrelă protectoare a Europei. Venirea lui Donald Trump la Casa Albă, declaraţiile sale contradictorii, strategiile sale avînd în centru sloganul Amarica first i-au determinat însă pe europeni să reflecteze ceva mai mult la o necesară autonomie strategică în materie de apărare. Iniţiativa Europeană de Intervenţie face parte din acest demers şi merită semnalat fapul că britanicii s-au asociat acestei propuneri de cooperare în ciuda dorinţei lor de a ieşi din Uniunea Europeană.

Preşedintele Emmanuel Macron i-a invitat la Paris de Ziua Naţională a Franţei pe toţi şefii de stat şi de guvern ai ţărilor angajate în această cooperare, precum şi pe secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg. Europenii subliniază de fiecare dată că tot ceea ce imaginează ei în materie de apărare este complementar în raport cu NATO. De cînd Donald Trump îşi impune voinţa pe planetă, recurgînd la ameninţări şi la sancţiuni, chiar şi în direcţia aliaţilor, europenii au înţeles şi un alt lucru, şi anume că nu-şi vor putea menţine influenţa în materie de diplomaţie fără eforturi credibile în materie de capacităţi militare autonome.

Franţa este singura ţară occidentală care îşi menţine tradiţia parăzilor militare cu ocazia zilei naţionale. Donald Trump, impresionat de defilarea militară de acum doi ani, cînd a fost invitatul lui Emmanuel Macron pe 14 iulie, a decis să preia parţial modelul şi să confere o dimensiune militară zilei de 4 iulie, Ziua Independenţei în Statele Unite.

În Franţa, defilarea armatei pe Bulevardul Champs-Élysées, între Arcul de Triumf şi Place de la Concorde, este un simbol al unităţii şi o expresie a ataşamentului faţă de Republică. Trebuie să căutăm originea acestei tradiţii în perioada revoluţionară, şi nu atît în legătură cu data de 14 iulie 1789, cînd revoluţionarii şi-au lansat asaltul împotriva închisorii Bastilia, cît în legătură cu o mare sărbătoare organizată la Paris pe 14 iulie 1790, la un an după căderea Bastiliei. Atunci a avut loc o gigantică sărbătoare revoluţională, la Fête de la Fédération, care a reunit în jur de o sută de mii de oameni pe Champ-de-Mars (unde a fost construit mai tîrziu Turnul Eiffel).

Un turist care vine la Paris nu ratează niciodată o plimbare pe bulevardul Raspail, plin de magazine, o axă a Parisului care conduce la Place de la Concorde. Puţini ştiu însă că Ras-pail a fost numele unui deputat şi că el a propus în 1880 ca data de 14 iulie să devină Ziua Naţională a Franţei. În decretul respectiv nu se precizează însă că ar exista vreo legătură cu cele întîmplate pe 14 iulie 1789 sau pe 14 iulie 1790. O ambiguitate de natură să nu le dea argumente celor care spun că ziua căderii Bastiliei a fost una sîngeroasă şi poate nu chiar foarte glorioasă, mai ales că în închisoare se mai aflau doar cîţiva deţinuţi. În schimb, pe 14 iulie 1790 nu a curs nici o picătură de sînge, iar francezii şi-au exprimat cu fervoare dorinţa de a schimba lumea şi de a-şi apăra patria. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.