⬆
La zi în cultură
Pagina 97
Lui Gabriel Liiceanu, cu prietenie, respect şi erudiţie
„Cînd vrei să faci performanţă culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani“, exclama Constantin Noica în Jurnalul de la Păltiniş. Cum să nu-ţi vină să-ncepi tocmai cu aceste cuvinte un text menit să figureze în sumarul unui Festschrift pentru Gabriel Liiceanu, ajuns cu seniorială impetuozitate (şi la fel de imprevizibil profesional) la vîrsta cu pricina?
De veghe în centrul lumii
Am fost convinsă, pînă nu demult, că într-un jurnal filmat toate păcatele jurnalului clasic sînt exacerbate. Aveam impresia, ajutată şi de filmele care pastişează jurnalul în priză directă, că nici cei mai interesanţi oameni din lume n-ar putea fi urmăriţi – ani, zile, în final ore întregi – într-un jurnal filmat care să intereseze cu adevărat.
Pentru toată lumea
La aniversarea a 70 de ani, Jack DeJohnette îşi face şi ne face cadou albumul Sound Travels, un jazz de modă foarte veche, mai old school decît jazzul de modă veche, atît de old school, încît sună ca un concert live din anii ’60, poate chiar ceva mai devreme.
Filme de artă & protecţia muncii
Plasat în România anului 1986, Visul lui Adalbert e în parte o comedie (sau commie-die) satirică în spiritul amiabil al Noului Val Ceh din anii ’60 şi în parte o afectuoasă expoziţie de memorabilia din „epoca de aur“, totul garnisit cu (uneori inspirate) cioace studenţesc-cinefile.
Înapoi în Est - tehnici zilnice de supravieţuire
Şerban Savu este unul dintre artiştii români cunoscuţi pe scena de artă internaţională, listat de către The New York Times şi Phaidon Press ca unul dintre cei mai promiţători artişti contemporani ai acestor ani (Vitamin P2 – New Perspectives in Painting, Phaidon Press, 2011 şi Younger than Jesus: Artist Directory, Phaidon Press, 2009).
"Dragostea în absenţa corpului fiinţei iubite" - interviu cu regizoarea Anca HIRTE
În Franţa, Anca Hirte a realizat împreună cu soţul ei trei documentare selecţionate la cele mai mari festivaluri de gen. Filmul Păcătoasa Teodora (2011), coprodus de Elefant Films şi recompensat cu Premiul pentru cea mai mai bună imagine la Astra Film, relatează ritualul asumării depline a călugăriei prin căsătoria cu Isus.
Modelul suedez
Am impresia că literatura română o duce mai bine în suedeză decît în multe limbi de circulaţie internaţională. În nr. 399 de anul trecut al Dilemei vechi, scriam pe larg despre cîteva antologii şi volume colective, apărute în Statele Unite, cu proză, eseuri şi poezie românească, remarcînd perioada bună pentru traduceri în limba engleză prin care trece literatura română.
Această orbitoare absenţă a luminii
Din cîte ştiam eu, pînă şi cele mai teribile închisori sau lagăre au avut prevăzută o carceră de suprapedeapsă, unde viaţa cumplită a deţinuţilor să poată fi făcută şi mai cumplită. Apoi am dat peste acest roman al lui Ben Jelloun şi am văzut că pot exista temniţe atît de negre, încît carcera să fie inutilă.
"Nu sînt interesat de perfecţiune, ci de precizie" - interviu
Proiectul Ronin al pianistului elveţian Nik Bärtsch (nikbaertsch.com) va concerta în cadrul Festivalului de Jazz de la Smida din Parcul Natural Apuseni (15-17 august). Mai multe la https://smidajazz.ro. Recenzia noului album Ronin poate fi citită aici: https://dilemaveche.ro/sectiune/muzica/articol/inrudit-cu-sahulInterviul de mai jos, realizat de Cătălin Toader, a apărut în Dilema veche nr. 430 / 2012.
Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit
Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (Editura Tracus Arte, 2011). „...momentele bune / ar fi atunci cînd dumnezeu are reverii / pe care le alungă imediat“. Simplu muritor, nu pot alunga nimic din reveriile acestui debutant care m-a entuziasmat cît altădată Budila-Express a lui Muşina, Poemele de amor ale lui Mircea Cărtărescu. (Radu Cosaşu)
Aventurile lui Traian în 2012
Monumentele sînt mai ceva ca nişte fiinţe vii. Prezenţa lor în viaţa publică incită sau deranjează, iscă dispute, stîrneşte pasiuni. Sînt mereu acolo, pe soclu sau la colţ de stradă, ne aşteaptă cu un zîmbet senin sau cu o grimasă severă. Orice ai face, nu le poţi ignora.
Din nou la "Okian"-ul braşovean
În nr. 373, din 7-13 aprilie 2011, al Dilemei vechi îmi povesteam dulcea aventură de la Librăria „Okian“ din Braşov, Strada Mureşenilor nr. 1. Un loc unde săptămînal, ba uneori aproape zilnic, se întîmplă cîte o ispravă culturală: lansări de carte, expoziţii, audiţii, conferinţe, ateliere ş.a. Totul, cu o invidiabilă cuprindere alchimică de contrarii etice, estetice, religioase.
Efectul de credinţă şi cuvîntul care devine carne
Am întrebat-o pe fiică-mea, nu demult, de ce critica literară i se pare perfect neinteresantă. De ce, dacă o bună cronică îi limpezeşte cărţile citite, nu dă doi bani pe criticul care i-a prilejuit clarificarea? Pentru că, a rîs fiică-mea, comiţînd una dintre confuziile clasice şi profund nedrepte, limpezirea face cartea mai interesantă, nu critica.
Hip. Fără hop
„Bine aţi venit în caravană / Caravana în care nu pleci doar o zi pe lună / Pleci în fiecare zi pe Lună / Şi te întorci pe o rază de soare“... Pocniturile fine ale întîlnirii unui vinil uşor uzat cu acul pick-up-ului te trimit înapoi în timp, printre medii de mult defuncte, trezite astăzi din morţi.
„Veli este o perioadă a vieţii mele pe care o iubesc“
"Pentru mine a fost confirmarea, dincolo de premiile pe care le-am primit. Lucrul la filmul lui Cătălin Mitulescu a însemnat autocunoaştere, încredere, muncă, luptă, dragoste, oameni dragi, vise. Veli este o perioadă a vieţii mele pe care o iubesc."
Întreabă vîntul
O lucrare de maestru, A fost odată în Anatolia al lui Nuri Bilge Ceylan (care închide Festivalul Filmului European din Bucureşti, pe 13 mai) este (ca şi Aurora al lui Cristi Puiu) un mystery criminalistic conceput astfel încît să zgîndăre certitudinile epistemologice ce permit însăşi existenţa acestui gen de poveste.
Nu doar un film despre romi: "Şcoala noastră"
Dacă ar fi să vorbim despre Şcoala noastră scurt şi la modul general, am putea spune că este un documentar despre romi. Dar asta n-ar fi suficient. Este în primul rînd un film viu şi amuzant, care documentează procesul prin care trece o comunitate mică în încercarea de desegregare a învăţămîntului local.
Filmul unei epoci: Shame (2011)
Filmul: Brandon este un om cu o carieră de succes şi un apartament într-o zonă selectă a New York-ului. Nimic neobişnuit; ba chiar totul are o valoare tipologică. Avem şedinţele de la birou, ieşiri cu prietenii de la muncă, mîncare chinezească seara, în faţa laptopului.
Demonul mobilităţii
O expoziţie recentă are un deosebit ecou mediatic la Paris – „Circuler“ – titlu amintind celebra expresie poliţienească ce ordona curioşilor „Circulaţi, nu e nimic de văzut!“. Jean Marie Duthilleul, curatorul acestui eveniment, consideră „mobilitatea“ ca un „accelerator al vieţii urbane“.
Vă place basmul?
Cu trei mii de cumpărători constanţi de carte care citesc mai mult de o carte pe an, sîntem pe ultimul loc în UE la citit. Pe lîngă învăţămîntul foarte prost care, deşi a trecut prin cîteva reforme succesive, încă nu reuşeşte să-i înveţe pe copii la ce sînt bune cărţile, statul mai este vinovat şi prin practicarea taxelor foarte mari, şi prin lipsa ajutorului dat industriei editoriale.
Hituri celebre din epoca Showa
Povestea de aici se petrece în prima jumătate a anilor ’90, cînd damblaua karaoke-lui e deja trăsătură naţională pentru japonezi. Prin urmare, e o poveste cu cîntec. Cîntecul, însă, nu va fi însoţit de joc şi voie bună, ci de foc şi aberaţie pură, într-un soi de musical al absurdului isteric şi al carnajului bezmetic.
Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte...
Festivalul „Shakespeare“, aflat la cea de-a VIII-a sa ediţie craioveană, s-a deschis în splendoare cu un spectacol berlinez de Bob Wilson după Sonetele lui Shakespeare, pentru care nici un superlativ nu e de prisos. Wilson era de astă dată pentru a doua oară în cetatea banilor, după o scurtă, dar definitorie conferinţă-spectacol, ţinută acum doi ani.
M.I., FFE, Eşecul intelectualilor, Muzeul Copilăriei
În perioada 3-13 mai se va desfăşura la Bucureşti Festivalul Filmului European. Programul celei de-a XVI-a ediţie: 52 de filme din 26 de ţări. Nu rataţi documentarele: După Revoluţie (regia Laurenţiu Calciu), Păcătoasa Teodora (regia Anca Hirte) şi Turn off the Lights (regia Ivana Mladenovic). (Ana Maria Sandu)
Coranul pe gratis
„Superangebot“ e, probabil, unul dintre cuvintele preferate ale germanilor. Cînd îl văd scris pe o vitrină sau deasupra unui raft în magazin, nemţii aproape că uită ce-i disciplina şi se îmbulzesc, zgomotos, să pună mîna cît mai repede pe marfa vîndută la preţ de nimic. Un singur cuvînt are o putere de seducţie mai mare: superlativul în materie de vînzări e „gratis“.
A douăzecea Gală UNITER
Iac-aşa se duce viaţa, din Gală în gală. Luni 23 aprilie, orele 21, cînd Ion Caramitru a dat intrarea în cea de-a 20-a sărbătoare anuală a UNITER, am rămas holbat cu ochii-n soarele ce-mi umbrea dulcea pasăre a tinereţii.
Decalogul
Cine şi-ar fi putut imagina că, doar în Anglia, există peste o sută de mii de biografii şi monografii ale lui Iisus din Nazareth? Iisus a fost, fără îndoială, „cea mai importantă fiinţă... din istorie“, cum ne asigură, gîndindu-se în primul rînd la influenţa sa, Paul Johnson în Viaţa lui Iisus povestită de un credincios (trad. Humanitas, 2011).
Un mecanism al deducţiei
Walking Dark începe ca un album de jazz smucit, cam sacadat şi sincopat, în care un contrabass ciupit domină contrastul cu un pian clasic. Din mers i se alătură o baterie mai rock, ce contribuie la impresia de uşoară agitaţie. Albumul se răsuceşte pe parcurs ca o panglică a lui Moebius, cu pianul devenind dominant şi contrabasul preluînd roluri mai umile.
Bun de Tipar
Pe lîngă cele cîteva lucruri pe care le faci cu mîna ta mai sînt şi lucruri care ţi se întîmplă. Nu pot spune că ideea Galei Industriei de Carte din România mi-a venit mie. Deşi, dacă mă gîndesc, există antecedente. Dar în nici un caz nu îmi trecea mie, atunci, prin cap, cînd Oana Boca mi-a povestit de ea în toamna trecută.
Stupid party tricks
Undeva la Palilula, prima incursiune în cinematografie a respectatului regizor de teatru Silviu Purcărete, e o reprezentare teatralist-stilizată, faceţios-fabulatoriu-fantasmagorică (şi costisitoare) a vieţii (de provincie) în comunism şi, dincolo de asta, a „fiinţei naţionale“ româneşti.
Amintiri din parohie
După romanul Irezistibil, publicat acum doi ani, Dan Coman, cunoscut mai degrabă ca poet, revine cu o carte inclasificabilă ca gen, un hibrid între poezia pe care a scris-o din 2003 încoace şi proza de care pare atras în ultimul timp.
Cititorul din peşteră
Acest text al portughezului Rui Zink va avea, probabil, o viaţă la fel de lungă precum Micul Prinţ al lui Exupéry. Fiindcă, la fel ca Micul Prinţ, pare o carte „de jucărie“, iar jocul în care te invită să intri e, tot ca acolo, o bucurie a minţii care îţi merge direct la inimă.
Istoria muzicii cîntată la flaut
„Flautul de Aur“ – acesta este titlul turneului ai cărui protagonişti sînt flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi pianistul Horia Mihail. Început pe 25 aprilie la Braşov, turneul cuprinde recitaluri la Piteşti, Reşiţa, Bucureşti şi Caracal. În repertoriu: piese de Bach, Mozart, Dvorak, Poulenc, Taktakishvili şi Mower.
"Tristano moare" şi "Visul lui Adalbert"
Cei care îşi mai amintesc de acel sezon senzaţional de acum douăzeci şi ceva de ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni se vor bucura, sînt sigur, de filmul Visul lui Adalbert regizat de Gabriel Achim. Din 4 mai în cinematografe. (Matei Martin)
La zeci de ani distanţă...
Este mare distanţa dintre înregistrările de fonograf ale lui Brăiloiu şi albumul Muzici străvechi, cîntat de Grigore Leşe şi aromânii fîrşeroţi. Este distanţa pe care cîteva zeci de ani au aruncat-o între încercările etnomuzicologilor şi actuala structură socio-comercială care permite muzicii tradiţionale să îmbrace haina unui produs destinat publicului larg.
Cum m-am bucurat la Gala UNITER
Teatrul Odeon din Bucureşti a găzduit luni seară cea de-a douăzecea ediţie a galei premiilor UNITER. Cel mai bun spectacol al anului trecut a fost desemnat Ultima zi a tinereţii, în regia lui Yuri Kordonsky, de la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Premiul pentru regie i-a fost acordat lui László Bocsárdi, pentru Caligula, de la Teatrul „Marin Sorescu“ din Craiova.
În căutarea sursei "Garbis"
Jos pălăria pentru Vladimir Streinu. Referatul Securităţii din 18 dec. 1962 notează cu blazare: „Intenţionam iniţial să-l folosim pentru influenţarea pozitivă a numitului Şerban Cioculescu, dar judecînd după poziţia pe care el a adoptat-o, considerăm că acesta nu merită încrederea pe care noi i-am acordat-o“.
Adevărul emoţional
Există oameni care nu citesc jurnale din principiu. Nu-i interesează. Argumentul umanist „întrucît mă priveşte“ îi lasă reci. Nu-i priveşte deloc, ba mai mult, îi plictiseşte, iar la limită îi enervează. La ce bun să plonjezi în intimitatea cuiva destul de nebun încît să-şi inventarieze mişcările zilnice?
Operetă rock
Jack White a fost mereu un tip al dracu’ de cinstit şi de amuzant, chiar dacă muzica pe care a cîntat-o era mai degrabă a altora. Cu The White Stripes s-a distrat, de multe ori chiar pe seama noastră, servindu-ne cînd cu un videoclip, regizat de Sofia Coppola şi prestat de o înnebunitoare Kate Moss.
Multe „first draft“-uri de scurtmetraje
Ideea First Draft-ului a apărut în 2009, primul an în care a existat asociaţia noastră culturală – Control N. Terminasem facultatea de cîţiva ani, scrisesem în continuare scenarii în formula de 3 şi am simţit că ar prinde foarte bine ca energia acestei echipe şi modul în care ne raportăm la scrierea scenariilor să fie „date“ mai departe, către oameni care sînt pasionaţi de film.
Marx lives!
Noul film al maestrului finlandez Aki Kaurismäki, Le Havre, e un basm social plasat în portul titular din Franţa contemporană, unde un visător pe nume Marx, cu concursul unui alt spirit artistic, şi anume rockerul Little Bob, şi mai ales cu susţinerea unor oameni din popor (băcanul, pîinăreasa, barmaniţa de la colţ), ajută un copil african, căutat de poliţie, să-şi regăsească mama.
"Cultura este esenţială pentru economie" - interviu cu dirijorul Christian BADEA
În Duminica Floriilor, Ateneul Român a fost gazda unui concert de gală numit "London Bucharest Festival Orchestra". Acesta a reprezentat încheierea firească a aproape o săptămână de repetiţii şi masterclass-uri - primul proiect al Fundaţiei Române pentru Excelenţă în Muzică, întemeiate la sfîrşitul anului trecut de către dirijorul Christian Badea.
Povestiri de dietă
Abia cu Lavinia Branişte am realizat cît de puţine fete scriu la noi proză scurtă. Iar asta pentru că vocea pregnant feminină a naratoarei Lavinia Branişte este atît de specială, încît am receptat-o, ca cititor, nu atît cu surprindere, cît cu senzaţia satisfacerii unei nevoi de care eram prea puţin conştient.
Originea lumii
Era însurat de 30 de ani cu o fostă elevă din facultate şi bănuia că îl înşală. Cam ăsta ar fi oful protagonistului din Originea lumii – aşa-numitul Patricio, aproape octogenar, „unul din creierele exilului chilian“ din vremea lui Pinochet, stabilit la Paris împreună cu soţia sa Silvia şi cu bunul său amic Felipe (presupusul partener de adulter al Silviei).
"E timpul să ne gîndim şi la public" -interviu cu regizorul Tudor GIURGIU
"Personal, sînt extrem de onorat că am avut ocazia să îl cunosc şi să colaborez cu Silviu Purcărete. Sînt un idealist care încă mai crede în şansa unor întîlniri providenţiale iar ele se cheamă, pentru mine, Mircea Veroiu, Lucian Pintilie, Fanny Ardant şi Purcărete. Undeva la Palilula e o bucurie de film, pentru cei care vor şi încă mai pot să guste viaţa."
Dabija la Odeon, "Retro"
„Acea publicăţiune de fală este Mundus oder Ţodiacon, Univerzal-transţedental-cosmologhişe-astronomişe-meteorologhişe Flighende Bleter. Apare săptămînal, ca Dilema veche.“ Această replică o puteţi auzi, în timp ce vă hliziţi monumental, în cea mai nouă premieră a Teatrului Odeon: C.F.R. Cometa, copilul şi căţelul, după texte de I.L. Caragiale, în regia lui Alexandru Dabija. Pînă acum, cel mai notabil eveniment al anului Caragiale. (Luiza Vasiliu)
Şase! Vin piraţii!
N-au doctrină şi ideologie clare, sînt dezorganizaţi pînă aproape de anarhie, sînt conduşi de lideri informali şi, totuşi, urcă repede în sondaje şi cîştigă tot mai mult încrederea populaţiei. Partidul Piraţilor a fost revelaţia ultimelor alegeri în landul Berlin (unde a obţinut 9% din voturi).
Ştiinţa de-a găti, arta de-a mînca - şi viceversa
Să ţi se dea voie la un text retrospectiv-confesiv de 30.000 de semne, în care să spui cine, cît şi cum te-a învăţat (sau nu) că educaţia gastronomică e soră bună cu educaţia estetică, fizică, istorică, religioasă, financiară, vestimentară, igienică ş.a. – este o generozitate editorială de nerefuzat.
Teoria (lecturii) nu strică omenia
Am participat luna trecută, la Leipzig, la un interesant seminar despre lectura de la vîrste foarte fragede, cititul (cu voce tare) prin intermediar şi beneficiile sale incredibile nu doar pentru dezvoltarea inteligenţei şi a cunoştinţelor practice, ci chiar pentru umanizarea fragedelor fiinţe deschise (încă) tuturor posibilităţilor.
Prospeţimea experienţei
Am evitat o vreme albumul acesta, după ce citisem undeva că are mai mult atmosferă decît conţinut. Scrisesem deja recenzii la Jan Bang şi Bugge Wesseltoft, luasem o supradoză de Ulver şi prin urmare eram saturat de abstracţiuni norvegiene şi mixaje de sample-uri.
„Ilustraţia este una cu povestea“
"Pe de o parte, ne doream să readucem poveştile copilăriei, cele pe care le citeam pînă se desprindeau paginile cărţilor, poveştile ştiute, dar apoi uitate; pe de altă parte, am început să cunoaştem ilustratori locali şi ne-am dorit să le vedem ilustraţiile publicate, iar „tagma“ încurajată."