Presa sub presiune economică
Nici în vis nu ne-am fi putut imagina că în România e ca în America. Şi uite că se întîmplă în realitate. E adevărat, doar într-un fragment îngust al realităţii – şi acela nici măcar nu reprezintă cea mai bună parte a SUA. Nu e neapărat un semn de progres al României, ci mai degrabă o involuţie americană. Vorbim de libertatea presei.
Nici în vis nu ne-am fi putut imagina că în România e ca în America. Şi uite că se întîmplă în realitate. E adevărat, doar într-un fragment îngust al realităţii – şi acela nici măcar nu reprezintă cea mai bună parte a SUA. Nu e neapărat un semn de progres al României, ci mai degrabă o involuţie americană. Vorbim de libertatea presei.
Atacurile la adresa libertăţii de exprimare s-au intensificat în 2011, după ce, în urmă cu cîţiva ani, se înregistraseră progrese remarcabile, susţine organizaţia ActiveWatch, care monitorizează de peste un deceniu presa din România. Raportul organizaţiei publicat la începutul acestei luni, chiar de Ziua Mondială a Libertăţii de Exprimare, inventariază cele mai importante evenimente relevante pentru jurnalism.
România s-a situat pe locul 47 în clasamentul mondial al libertăţii presei (Press Freedom Index, 2011), realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere. Potrivit acestui clasament, în 2011, România s-a situat pe aceeaşi poziţie cu Statele Unite ale Americii, Taiwan şi Argentina. E în prima treime a topului mondial, dar în coada ţărilor europene. Cît de liberă e, de fapt, presa din România? Topul în sine nu spune prea multe despre performanţele reale ale jurnaliştilor din România, despre capacitatea lor de a-şi crea un spaţiu de libertate. Cu adevărat grăitor în această privinţă e raportul detaliat al ActiveWatch, care urmăreşte sistematic mass-media locale: agresiuni, ameninţări, presiuni ale autorităţilor, presiuni politice, presiuni economice, accesul la informaţiile publice, cenzură & autocenzură, legislaţie, conflicte de muncă.
„În 2011, agravarea condiţiilor economice din piaţa de media a adus cu sine fenomene specifice – publicaţii închise, disponibilizări, reduceri salariale, conflicte de muncă. Fragilitatea economică a industriei a vulnerabilizat şi mai mult redacţiile. Aflate sub o presiune economică dură, acestea au fost tot mai dispuse la compromisuri, cu consecinţe grave asupra conţinutului editorial, aflat într-o continuă şi accentuată degradare. Calitatea actului de management a lăsat de dorit, managerii de presă nereuşind să găsească soluţii economice de redresare atunci cînd încasările din publicitate au scăzut, iar investiţiile patronilor au secat. Adeseori, soluţiile găsite au presupus sacrificarea actului jurnalistic, fie în favoarea clienţilor de publicitate, fie în favoarea finanţatorilor sau sponsorilor ale căror interese economice sau politice s-au impus în faţa celor profesionale“, se arată în raport. Unul dintre exemplele oferite: scăderea dramatică a încasărilor din publicitate a făcut ca multe redacţii să considere reclamele cumpărate de Roşia Montană Gold Corporation „o pleaşcă“; cele mai multe nici n-au mai băgat de seamă că publicarea acestor inserţii presupunea implicit şi abandonarea oricăror investigaţii jurnalistice sau articole de opinie critice cu privire la RMGC. Adevărul a fost singurul cotidian naţional care a refuzat deal-ul, se arată în raport. Pe de altă parte, campania electorală (pentru alegerile locale şi parlamentare) de anul acesta riscă să adauge încă şi mai multă presiune asupra jurnaliştilor oricum vulnerabili. Iar legislaţia nu sprijină nici ea presa liberă. În fine, absenţa unui cod deontologic acceptat şi aplicat de toate redacţiile e încă un semnal că, la nivelul patronatelor, nu există o voinţă clară de a impune presa de calitate şi jurnalismul competent.
Faptul că România e pe acelaşi loc cu America în clasamentul mondial nu are de ce să-i măgulească pe jurnaliştii români. De fapt, libertatea de exprimare a scăzut dramatic peste tot în lume. Doar 14,5% din populaţia mondială se bucură de o presă complet independentă. Indicele de libertate e la cel mai jos nivel din 1996 încoace. Diferenţele la nivel global sînt imense: între statele cele mai libere (Finlanda, Suedia, Norvegia) şi cele în care libertatea presei nu e garantată nici măcar pe hîrtie (Coreea de Nord, Eritrea) există o diferenţă de 87 de puncte. A fi undeva, la mijlocul clasamentului, în această ierarhie e semnul că modelele sînt, de fapt, relative.
