Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte...

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte    jpeg

- cîteva note răzleţe pe marginea Festivalului "Shakespeare" de la Craiova -

Festivalul „Shakespeare“, aflat la cea de-a VIII-a sa ediţie craioveană, s-a deschis în splendoare cu un spectacol berlinez de Bob Wilson după Sonetele lui Shakespeare, pentru care nici un superlativ nu e de prisos. Wilson era de astă dată pentru a doua oară în cetatea banilor, după o scurtă, dar definitorie conferinţă-spectacol, ţinută acum doi ani, care deschisese curiozitatea şi dorinţa de a merge mai departe. Berliner Ensemble şi maestrul american sînt greu şi mai ales scump de urnit, dar truda şi speranţa neobositului Emil Boroghină, directorul Festivalului, Cavaler întru Shakespeare pentru eternitate, au reuşit să ne convingă că toate sacrificiile au meritat osteneala. Wilson a debutat în Europa în 1971, tot la un festival, la cel de la Nancy, cu Privirea surdului, un spectacol de o frumuseţe glacială şi incandescentă, unde ochiul auzea şi urechea vedea, pentru a parafraza un celebru titlu al lui Paul Claudel. De altfel, glasul unui alt mare scriitor francez, Louis Aragon, salutase acest spectacol halucinant de imagini, unde gestul se năştea din tăcere şi emoţia din culoare în mişcare: „Nu am văzut niciodată o asemenea frumuseţe“. Marile capitale europene au fost apoi gazdele spectacolelor sale Einstein on the Beach, CIVIL warS, în colaborare cu Philip Glass, Orlando după Virginia Wolf, cu Isabelle Huppert, scurtcircuitînd genurile, de la opera barocă – vezi Flautul fermecat de Mozart – la Time Rocker, cu muzică de Lou Reed, artist plastic şi artist vizual în acelaşi timp. „Marca“ Wilson, superbă şi inaccesibilă, risca însă să se închidă într-un balet de forme perfecte, cînd un mariaj artistic fericit avu loc: întîlnirea cu un teatru european aflat şi el la capătul unei formule pe cale de a deveni „icoană“ – Berliner Ensemble şi tehnicile sale brechtiene.

De la rock la baroc

Wilson lucrase deja cu artiştii de la Comedia franceză Fabulele lui La Fontaine, dar scînteia magică nu s-a produs atunci; întîlnirea cu actorii de la Berliner Ensemble – „instrumente de lucru“ perfect antrenate, de o disponibilitate artistică excepţională, pe scurt mari profesionişti – a fost întîlnirea decisivă. Nu voi uita, venite în turneu în Franţa, spectacolele berlineze în regia sa: Opera de trei parale de Brecht şi Kurt Weill, în 2009, sau Lulu de Wedekind, pe muzică de Lou Reed, în 2011. Sonetele lui Shakespeare, create în 2009, reînnoiesc şi aprofundează universul propriu wilsonian, aşa cum îl percepusem deja la începuturile sale. Cu 25 din cele 154 de sonete scrise de Shakespeare, într-o perfectă rezonanţă între text şi muzică, dialogul între privire şi auz continuă. Aceeaşi magie a spaţiilor scenice, într-o paletă de decoruri stilizate, în care personajele-măşti, de la Bufonul mic şi strîmb la Doamna neagră din sonete, Regina Elisabeta sau Shakespeare însuşi (printr-o inversiune de genuri amintind în parte teatrul elisabetan, rolurile de femei sînt jucate de bărbaţi şi invers), de un grotesc sau de o frumuseţe plastică strălucitoare, traversează scena ca un balet halucinant al existenţei umane, între dragoste şi ură, între dorinţă şi dezgust. Muzica, semnată de Rufus Wainwright, de la rock la baroc, intermezzo-urile în faţa cortinei, în engleză, joacă pe distanţă-apropiere de acest univers de o splendoare absolut siderantă. După o asemenea întîlnire, restul ar trebui să fie tăcere, după o altă replică bine-cunoscută.

Dar, din fericire, teatrul, cînd e vorba de Shakespeare, poate fi inepuizabil. În cu totul alt registru, strecurat între cele două seri de graţie cu Sonetele, un spectacol sud-coreean – Visul unei nopţi de vară – a fost o dezlănţuire de imaginaţie, joc, culoare şi bucurie. Artiştii coreeni, Compania Yohangza din Seul, în regia lui Yang Jung-Ung, nu au jucat exact textul lui Shakespeare, l-au adus la ei, şi l-au însuşit fără să-l deformeze sau trădeze. O strălucită demonstraţie de transfer cultural. Pur şi simplu era o altă pădure magică, bîntuită de duhuri locale, la fel de năbădăioase şi puse pe şotii, unde îndrăgostiţii jucau aceeaşi noapte a încurcăturilor, unde Bottom, meşteşugarul transformat în măgar, era o bătrînă vagaboandă căreia i se aplica un cap de porc şi care îi cădea cu tronc unui duh sub puterea unei flori magice. Un teatru vizual, într-o complicitate voioasă cu sala către care actorii, care se mişcau ca puşi pe arcuri, aruncau flori fosforescente de lumină şi cîteva glume sau cîteva vorbe pe româneşte pe ici, pe colo, spre deliciul sălii, care vibra în ritmul percuţiilor orientale.

Gîlcevile mediteraneene şi farmecul canţonetei italiene

De bună seamă, acest teatru sud-coreean merită să fie cercetat mai de aproape. Tot la Festivalul de aici, acum doi ani am avut revelaţia unui Hamlet, trecut şi el prin sensibilitatea asiatică, care îi dăduse culori nebănuite, ca o adevărată sărbătoare a teatrului. Sosit de mult mai aproape şi deja cunoscut la Craiova tot cu un Hamlet, lituanianul Oskaras Korsˇunovas a venit cu un spectacol Romeo şi Julieta, transplantat în Italia, de unde ar fi pornit şi inspiraţia lui Shakespeare. Dar într-o Italie mai degrabă contemporană, cu toate clişeele simpatice despre gîlcevile mediteraneene şi farmecul canţonetei italiene. E vorba aici de două clanuri rivale, Montague şi Capulet, patroni de pizzeria, unde se frămîntă aluatul cu pasiune şi cu multe şi evidente aluzii falice. Văzusem spectacolul în urmă cu cîţiva ani în Franţa şi eram curioasă să văd cum a suportat ultragiul timpului... Spectacolul e perfect conservat, nici o urmă de oboseală, actorii – de altfel – sînt toţi formidabili, soluţiile scenice mi se par extrem de inventive şi produc aceeaşi emoţie, ca de pildă scena balconului, unde îndrăgostiţii sînt suspendaţi între două elemente de decor, separaţi primejdios între cele două spaţii. Genială rămîne ideea măştii de făină albă, ca semn al morţii, norul de făină ce iese din ceaunul imens care avansează ameninţător în scenă, ceaunul blestemat unde se fabrică moartea. Spectacolul mi se pare însă, mai ales în partea a doua, extrem de încărcat, cu scene comice inutile şi gros apăsate, cu doica amantă a bietului călugăr Lorenzo, care, în mod paradoxal, are aici un aer de popă ortodox, ieşit parcă din paginile uitatului romancier Damian Stănoiu (să fie oare Patriarhia Moscovei aşa de aproape de Vilnius sau chiar de Verona?). Se poate vorbi însă despre trista istorie a lui Romeo şi a Julietei sale mult mai simplu, mai concis, mergînd exact la esenţa conflictului – dragoste şi ură –, cu violenţa corpurilor ce se caută, se înfruntă, se prăbuşesc şi dispar în aceeaşi tăcere a nefiinţei, aşa cum ne-a apărut în spectacolul venit de la Studioul M (M ca Mişcare) de la Sf. Gheorghe. Decoperisem teatrul-dans al regizorului coregraf Peter Uray acum doi ani, cu un Hamlet la Festivalul Naţional de Teatru, apoi în anul următor, cu Othello şi preaiubita lui Desdemona, în colaborare cu Mihai Măniuţiu. Un desen scenic extrem de precis, o partitură a gestului, violentă şi rafinată în acelaşi timp, ca o radiografie a emoţiilor, a trăirilor personajelor, ce poate fi citită cu o perfectă acurateţe. Scena goală, ce vibrează sub spoturile de lumină roşie sau a perdelelor de obscuritate, e străjuită de cuburi mobile de schelărie metalică, ce modulează spaţiul şi degajează respiraţia dramei. Putem vorbi aici de actori dansatori, de dansatori actori? Distincţia e inutilă, grupul e extrem de omogen, trădînd la unison aceeaşi intensitate şi plăcere a jocului. Peter Uray şi echipa sa de la Studioul M fac pur şi simplu un teatru contemporan, cu un limbaj care sparge frontierele între arte, în numele Mişcării ca principiu universal.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.

Adevarul.ro

h 54781399 jpg
Un europarlamentar german a atacat aderarea României la Schengen și UE
Un europarlamentar german a atacat România susținând că Bucureștiul și Sofia nu au ce căuta în spațiul Schengen și că nu ar fi trebuit să fie primite în Uniunea Europeană.
Ciuca sedinta de guvern foto gov.ro
Guvernul înființează în SGG o structură de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO
Guvernul a aprobat, miercuri, înființarea în cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG) a unei noi structuri ce va avea rolul de monitorizare și control a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de CEDO împotriva statului.
Galca jpg
FCSB „tremură“ cu Silkeborg în Conference League: Gâlcă, avertisment pentru echipa lui Becali
Formația din Berceni a făcut o alegere „sinucigașă“, lăsând șapte titulari acasă.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.