Lui Gabriel Liiceanu, cu prietenie, respect şi erudiţie

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
A mai trecut un tîrg jpeg

„Cînd vrei să faci performanţă culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani“, exclama Constantin Noica în Jurnalul de la Păltiniş (ed. a III-a, Humanitas, 2003, p. 216).

Cum să nu-ţi vină să-ncepi tocmai cu aceste cuvinte un text menit să figureze în sumarul unui Festschrift pentru Gabriel Liiceanu, ajuns cu seniorială impetuozitate (şi la fel de imprevizibil profesional) la vîrsta cu pricina?

De vreo jumătate de an mă lupt din greu cu secretofobia ce mă caracterizează, să nu dezvălui nimănui frumoasa iniţiativă a lui Cătălin Cioabă şi Bogdan Mincă de-a aduna în peste trei sute de pagini, sub titlul Liber amicorum. Studii şi eseuri în onoarea lui Gabriel Liiceanu, cam treizeci de mărturii, eseuri, evocări şi aplicaţii filozofice dedicate celui care, cel puţin pentru mine, reprezintă cea mai spectaculoasă metamorfoză intelectual-stilistică din literatura noastră de astăzi. Ei bine, presupun că azi-mîine, în preajma lui 23 mai, cartea tipărită la Zeta Books va ajunge şi sub ochii celui omagiat cu atîta prietenie, sinceră preţuire, recunoştinţă şi veneraţie.

Astfel încît logoreicul samsar de cărţi care sînt – şi străvechi admirator al sărbătoritului – poate în sfîrşit să se smulgă de sub pecetea tainei şi să vă dea de veste că veţi avea de parcurs un captivant labirint ideatic şi afectiv, cu subiectivităţi suculente, intens colorate şi tandru adecvate (Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu, Vlad Zografi, Cătălin Cioabă), cu senine, erudite, variat aplicate sobrietăţi universitare (Walter Biemel şi Vladimir Tismăneanu, Friederich-Wilhelm von Hermann şi Andrei Cornea, Victor Ieronim Stoichiţă, Mircea Flonta şi Toma Pavel, Virgil Ciomoş, Alexander Baumgarten, Paul Marinescu, Bogdan Mincă, Christian Ferencz şi Cristian Ciocan), cu ample deschideri deopotrivă către centrul „peratologiei“ lui Liiceanu (Ştefan Afloroaei) şi teme dragi Subiectului (Gheorghe Paşcalău despre „Dostoievski în cerul ideilor lui Platon“). Nu lipsesc din sumar Alain Besançon, Neagu Djuvara, Marie-France Ionesco şi Sorin Lavric, poeme de Ana Blandiana şi Emil Brumaru, plus veritabila cheie care este Gabriel Cercel întru descifrarea filosofică a convertirii literare a lui Liiceanu, de la hermeneutica desfăşurată în siajul lui Heidegger (însă fascinată de Kierkegaard) la scrierea de sine din Uşa interzisă, Scrisori către fiul meu, Întîlnire cu un necunoscut.

Avem, aşadar, prieteni şi colegi (de catedră sau editură), foşti studenţi, doctoranzi, fenomenologi, scriitori, istorici şi critici literari, oameni între 33 şi 95 de ani, din Bucureşti, Paris, Cluj, Iaşi, Freiburg, Chicago, Maryland, Fribourg. Aşa se face că sînt cuprinse pînă la urmă toate ipostazele, adeseori flagrant contrariante, ale omului: filozoful încopciat în necruţătoare rigori hermeneutice, profesorul fascinat de Bildung şi exemplaritate paideică, editorul care a „aruncat o bibliotecă peste ţară“, clasicistul, traducătorul din Platon şi Heidegger, gazetarul care, în bună conştiinţă publică, a dinamitat cu Apelul către lichele munţii restauraţiei comuniste, pe scurt – toate încăperile scriitorului care ne-a dăruit extraordinarul model cultural compus din Epistolar şi Jurnalul de la Păltiniş. Inclusiv antinomia aiuritoare dintre miezul exuberant, perpetuu adolescentin şi doldora de fervori ludice, al eului – şi imaginea publică sever-doctoral-justiţiară a persoanei. „Mereu îmbrăcat în negru, mereu dominator, autorul Apelului către lichele devenise instanţa morală a lumii româneşti şi ţinta tuturor atacurilor pegrei politice a vremii (cum este şi acum). Nu mi-a venit să cred cînd, pe toată durata cinei din Frankfurt, ne-am tăvălit, literalmente, de rîs, cu un Gabriel Liiceanu în mare formă de comedian“, îşi aminteşte Mircea Cărtărescu. Păi, eu n-am rămas meduzat în octombrie 1990, cînd le-am fost întîia dată oaspete Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, auzind de atari isprăvi caragialiene, de mim irezistibil, din partea păltinişenei energii pe care-o presupuneam livrată exclusiv tragicului elin, idealismului transcendental, maximalismului etic, lui Sein, Hybris, Lichtung, Moïra & Co!?

Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspiraţii geometrice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracţiunii“ – îl rezumă Andrei Pleşu: „Exerciţiul sever al construcţiei speculative alternează ameţitor, dacă nu cumva se lasă subminat, cu voluptatea trăirii nemijlocite, nesistematizabile, indiscret echivoce“. Om cu „demonul ludicului“ şi „gravitate de faţadă“, e „ambalajul unui suflet adolescentin, cu striuri multicolore, înclinat adesea spre joc şi gratuitate“. Revenind la Cărtărescu, „prietenii mei – recunoaşte el – nu prea mă cred cînd le spun că Liiceanu e unul dintre oamenii cei mai plăcuţi şi mai plini de haz pe care i-am întîlnit. Că e un om fermecător cînd se simte relaxat între amici“.

Adevărul e că, indiferent de „emploi“-ul public, îşi construieşte cu maximă rigoare partitura, îşi supraveghează aproape maniacal reacţiile, opţiunile, retorica, îşi măsoară farmaceutic verdictele. Ştie perfect ce va să zică puterea, exercitarea voinţei. Se pliază cu graţie şi voluptate, cu încruntare complice ori, dimpotrivă, sufocant, fără drept de apel, pe situaţie, dar neuitînd niciodată regulile jocului, normele de fair play inclusiv pentru „la joie du vivre“. Ştie să surfileze relaţiile, să sesizeze oportunitatea, dar fără să uite nici o clipă de grila morală, de principiul etic şi dominanta afectivă. Este un om al controlului. Dar, în schimb, îşi trăieşte cu nesaţ şi fără limite libertatea interioară. Şi destinul. „E, prin natură – spune Pleşu –, un «devorator», un om bine aşezat în corpul său.“

Deşi e un fervent slujitor al cultului prieteniei, te poate nărui cu o interpelare, te zăpăceşte nimicitor după un malentendu (exemplul şampaniei lui Cărtărescu, relatat la pag. 38, l-am trăit la rîndu-mi, cu aceeaşi furioasă stupefacţie, plus alte cîteva, la fel de stînjenitoare). Însă cînd vine vorba de fidelitate, profunzime şi continuitate, de sprijin (moral, politic, emoţional etc.), de construcţie culturală sau de coagulat solidarităţi intelectuale, de seriozitate, profesionalism, onoare şi cavalerism în toate cele, atunci esenţa de samurai a lui Gabriel Liiceanu iese fără ezitare la lumina zilei. Am zeci de întîmplări de povestit în ce-l priveşte, de la prima dedicaţie cu care m-a onorat în 1981, pînă la ziua de noiembrie ’99, cînd m-a plantat, schimbîndu-mi viaţa, în biroul lui Adrian Sârbu, trecînd prin ghiduşiile pe care le-am auzit despre el de la Emil şi Aurel Cioran, de la Noica, Arşavir Acterian, Alexandru Paleologu, Horia Bernea, Barbu Brezianu, Radu Bogdan, prin zecile de întîlniri la lansări de carte, sindrofii, taclale, şedinţe de strategii editoriale, uneori în bucătăria lui, ce rivalizează cu laboratoarele NASA, ori la Salon du Livre ş.a., pretutindeni urmărind lucrul desăvîrşit.

Fapt e că, vrînd-nevrînd inamicii, Gabriel Liiceanu este, la 70 de ani, un autor de viitor. Imprevizibil şi stupefiant la modul delicios. Nu m-aş fi aşteptat în ruptul capului la atîta disponibilitate din partea celui care a dialogat admirabil cu oameni ca Ţuţea, Cioran, Ionesco, Vargas Llosa, Kundera, să ajungă taman la mopete, într-un contre-emploi pentru mine halucinant. Mai degrabă m-aş fi aşteptat să se descopere la biblioteca Doucet un manuscris cioranian glorificînd extatic bucuria de-a fi, decît să-l văd pe traducătorul lui Sein und Zeit scrutînd pisicimea, labirinturile deriziunii şi „stilul smuls“ al fostului atlet de la (între sute altele) „bufetul Termita“.

Disponibilitate egal vitalitate. Aşa să fie!

Dan C. Mihăilescu
este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.