⬆
La zi în cultură
Pagina 98
Transgresii moderate
Ejectat din middle-class-ul metropolitan turbat de Criză şi refuzînd să se adapteze la life-style-ul bugheziei provinciale, un cuplu conjugal (Jennifer Aniston şi Paul Rudd) se refugiază într-o colectivitate neo-hippie. Toate cele trei medii sînt caricaturizate clişeistic, dar meseriaş, în comedia Cu lumea-n cap.
Civilizaţia Foarţă
Şerban Foarţă a explorat atît de mult genul, încît l-am putea numi Captain Picard al poeziei româneşti. În ultimul deceniu, omul a publicat, în medie, cîteva cărţi pe an, versuri, proză şi traduceri (din Philippe Lechermeier, Joachim Ringelnatz, Mallarmé, Georges Perec, T.S. Eliot, poeţi medievali şi moderni francezi etc.) sau cărţi realizate împreună cu graficieni.
Garden party
Katherine Mansfield, englezoaică de origine neozeelandeză, bună prietenă a Virginiei Woolf şi a lui D.H. Lawrence, a scris scurt şi a trăit la fel de scurt. Proza ei a însemnat mult în istoria genului, aşa încît antologia de faţă – un act cultural prin excelenţă – îşi binemerită traducerea şi prezentarea semnate de Antoaneta Ralian.
„Într-un fel sau altul toţi ne dorim o a doua viaţă”
Sala Dalles, Bucureşti, 12 martie-6 aprilie, 56 de capote pictate de artistul Gheorghe Ilea. Capote de Dacia 1300. Optzecist, asimilat picturii neo-ortodoxiste a anilor '90, Ilea este un „artist de anduranţă”, „capabil deopotrivă de răbdare – înţeleasă inclusiv ca disponibilitate spre solidă reflecţie – şi de înnoire, realizată inclusiv prin apelul la registrul ludic” (Bogdan Iacob).
"Ce poţi face cu două cuvinte", "Toată lumea din familia noastră" ş.a.
Cel de-al doilea lungmetraj al lui Radu Jude, Toată lumea din familia noastră, a intrat pe ecrane. E o felie de viaţă decupată bine, genul de poveste tristă pe care o auzim din ce în ce mai des: din prea multă iubire pentru copil şi din dorinţa de a avea mereu dreptate, oamenii care au fost cîndva împreună pot să-şi facă mult rău după ce s-au despărţit. Tăios, trist şi uman. (Ana Maria Sandu)
Lucruri care (nu) trebuie spuse
Complicată mai e şi meseria asta de scriitor. Mai ales cînd scriitorul e angajat politic. Este cazul lui Günter Grass, de pildă, un intelectual foarte activ pe scena publică. A fost unul dintre promotorii Reunificării Germaniei după 1990, lider al stîngii, comentator şi actor al tranziţiei.
Sîntem spectaculoşi. Dar de ce nu scriem teatru?
„După Alecsandri, I.L. Caragiale este cel de-al doilea mare dramaturg român – şi nici pînă astăzi, din păcate, al treilea nu s-a născut, dacă facem abstracţie de Eugen Ionescu, continuatorul lui Caragiale, în mediu cosmopolit. Din raţiuni pe care le putem doar aproxima, relaţia românilor cu teatrul nu a fost niciodată prea strînsă."
Istorisirea pelerinului
N-aş şti să vă spun de ce am citit de Crăciun cartea lui Dan C. Mihăilescu despre călătoria la Muntele Athos şi scriu despre ea abia de Paşti. Din suceală, desigur, dar şi pentru că este una dintre acele cărţi care, în mod esenţial, nu au nevoie de exegeză, încadrări, „referinţe“, ci doar de cititori.
Madonna. Unu pe doi
Lady Gaga nu a fost invitată la ceremonia de înmînare a rîvnitului sceptru al împărăţiei pop-ului. Christina Aguilera şi Britney Spears au fost uitate pe o scenă care mai păstrează doar vag amintirea acelui sărut pe cît de senzual, pe atît de testamentar.
„Am încercat să-mi înmoi puţin personajul“
"Am auzit comentarii de genul, „vai, ce rea ai fost“. Eu cred că am încercat, din contră, să-mi „înmoi“ puţin personajul, să-l fac să spună vorbele grele cu mai puţină încrîncenare, astfel încît să se înţeleagă şi punctul lui de vedere. Cînd apare personajul meu, deja s-au întîmplat multe."
Etno-kitsch sentimental-umanist
Lansat la Festivalul de la Cannes anul trecut şi atacat de presă pe toată linia, Izvorul femeilor reprezintă tentativa lui Radu Mihăileanu – regizor francez de origine română şi rege al etno-kitschului umanistoid – de a anexa şi „sufletul arab“ la restul domeniilor sale („sufletul evreiesc“, „sufletul rus“, „sufletul ţigănesc“).
Dansul vieţii
De cîtva timp – luni, chiar ani – încerc să depăşesc cadrul, cadrul ales, e drept, nu impus al teatrului pe care-l urmăresc şi despre care scriu ca despre o „a doua viaţă“, viaţa nopţii, a sălilor, a scenelor. Sentimentul că am „văzut toate piesele“ aşa cum Mallarmé „citise toate cărţile“ mi s-a impus progresiv şi azi resimt dorinţa de a mă plasa uşor „în afara cadrului“.
Ultimele înregistrări
S-a vorbit mai puţin decît merita despre audiobook-uri. Deşi piaţa acestui suport este încă fragilă, a crescut mult în ultimii ani şi putem vorbi acum de cîteva tipuri de audiobook. O vreme, Editura Cartea Românească a însoţit volumele de poezie cu CD-uri pe care poeţii îşi citeau poemele şi e regretabil că această formulă editorială hibridă a fost abandonată.
Gustul sîmburilor de măr
Katharina Hagena a predat literatură germană şi engleză prin universităţi, a scris studii despre Joyce şi cărţi pentru copii, iar cu Gustul sîmburilor de măr a debutat în roman (2008), vînzînd peste 250.000 de exemplare numai în Germania. N-aş fi zis că o poveste de doliu poate avea un aşa succes de public, dar uite că are.
Artă la Muzeul Tehnicii - dialog cu artiştii Daniel KNORR şi Pavel BRĂILA
At your service. Art and Labour – acesta e titlul expoziţiei deschise recent la Technisches Museum din Viena în parteneriat cu Erste Stiftung. Printre artiştii invitaţi se numără Pavel Brăila, Daniel Knorr, Anna Jermolaewa, Ulrike Lienbacher şi Anne Tallentire. Fiecare dintre ei prezintă propria reflecţie asupra felului în care industria ne-a schimbat viaţa.
Tot ce-aţi dorit să ştiţi despre REGI, Gala Premiilor de Jazz
Vineri, 6 aprilie, de la ora 19,30, la Godot Café-Teatru din Bucureşti (str. Blănari, 14), va avea loc Gala Premiilor de Jazz / Premiile Muzza pe 2011, ediţie dedicată memoriei lui Johnny Răducanu. Printre invitaţi, Jáncsy Körössy, Nicolas Simion, Marius Pop & M Theory şi Guilty Lemon. Mai multe pe www.fundatiamuzza.ro. (Marius Chivu)
Titluri şi funcţii
Diplomele universitare au devenit instrumente politice. Sînt folosite ca arme sau scuturi pentru a doborî adversari sau pentru a consolida poziţii. Am doctorat la universitatea X, deci sînt îndreptăţit să ocup o funcţie înaltă în instituţia Y – îşi spun unii politicieni. Numărul de diplome dă măsura competenţei politice.
Încruntări benefice dinspre arhitectură
Acum cîteva luni, cînd Igloo îşi aniversa zece ani de existenţă, Bruno Andreşoiu, editorul redutabilei reviste de arhitectură şi directorul Igloomedia, mărturisea în editorialul numărului respectiv intenţia unei „trageri de cîrmă pentru a schimba direcţia de navigare“ în sensul unui „ecumenism“, adică al unui „dialog lărgit despre arhitectură“.
Cruzime
Mi-a plăcut mult ce zicea Radu Vancu anul trecut, într-un interviu din revista braşoveană Corpul T, despre „proba scriitorului“, despre felul în care, înainte de a te apuca de scris, ar trebui să te şi desensibilizezi, să poţi s-o încasezi lejer, să te doară ca în vis. Mi-a plăcut şi că n-a dat-o ca pe-o lemă, ci simplu, ca pe-o probă sportivă, de rezistenţă.
Ca la americani
La un moment dat am făcut o supradoză de albume instrumentale de chitară şi de atunci n-am mai avut răbdare să ascult nici unul de la un cap la altul, decît dacă era scos de Buckethead. Mi s-a întipărit ideea că un album de chitară e făcut pentru alţi chitarişti, şi nu pentru ascultători ca mine şi ca tine.
Lecturi şi voluntariat
"vALLuntar este o campanie de promovare în care orice blogger care respectă anumite condiţii minime (trebuie să aibă blogul de cel puţin un an, să fie în limbă română şi să scrie cel puţin o dată pe săptămînă) poate cere orice carte de pe site-ul editurii pentru a o recenza, iar o echipă de angajaţi de la editură va face voluntariat timp de 15 minute."
Teatrul de familie al lui Radu Jude
Toată lumea din familia noastră e o comedie despre cum un aranjament de divorţ care s-a vrut raţional şi chiar cordial (fostul soţ să poată sta la taclale cu actualul partener al fostei soţii atunci cînd vine să-şi ia copilul pentru weekendul lui lunar) basculează în iraţionalitate spumegîndă, cu capete sparte şi poliţia la uşi, pe parcursul unei dimineţi caniculare.
Ultimul interviu
M. Ivănescu a murit, în vîrstă de 80 de ani, pe 21 iunie 2011, la nici două luni după aceste cinci întrevederi avute cu Gabriel Liiceanu, astfel că volumul de faţă nu este doar cel mai lung interviu luat vreodată poetului, este şi cel din urmă. Un dialog surprinzător, întrucît cele două personaje vin din lumi culturale diferite, dar cu atît mai savuros.
Iubitul nefericit
Prozele din acest volum au apărut în 1943, dar războiul nu intră aici în discuţie. Aproape toate textele povestesc amoruri strîmbe, şchioape, conflictuale, viclene sau, cu o vorbă preferată a autorului, „uscate“ (termenul apare de trei ori în carte: „inimă uscată“, „minte uscată“, „sărutări uscate“).
"Creaţia este o parte a descoperirii, şi nu invers" - interviu cu Gary BURTON
Pionier al genului fusion, vibrafonistul Gary Burton (n. 1943) a concertat la Bucureşti, alături de altă figură legendară a jazzului – pianistul Chick Corea –, în seara zilei de 20 martie. Interviul a fost realizat cu sprijinul Teatrului de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti (opereta.ro), organizatorul concertului.
Livius Ciocârlie, Pink Freud, Horia Creangă
Mai întîi, recomand concertul de joi, 29 martie, din Club Control cu trupa poloneză de electro-jazz-experimental Pink Freud. Mergeţi fără inhibiţii şi prejudecăţi sonore! Apoi, o expoziţie, deschisă la Muzeul Naţional de Artă al României şi dedicată lui Horia Creangă (1892-1943), unul dintre cei mai interesanţi şi mai autentici arhitecţi români din Interbelic.
Arta în slujba tehnicii
Viena este, fără îndoială, una dintre capitalele artelor vizuale: Museumsquartier (cu cele trei mari muzee ale sale) a devenit un fel de Mecca pentru toţi iubitorii de artă modernă şi contemporană, Secession prezintă, periodic, cele mai interesante expoziţii de Art Nouveau, iar Albertina atrage anual sute de mii de vizitatori cu expoziţii-eveniment.
Bucurii dinspre arhitectură
După cîteva zile, am închis ochii şi am început să mă întreb: oare atît de copleşitoare vor fi ajuns răul şi urîciunile ce ne înconjoară încît cea mai infimă rază de frumuseţe să-ţi declanşeze o adevărată jubilaţie senzorială? Sau înnebunesc eu, încet dar sigur, reacţionînd total disproporţionat la vederea unor împliniri cît se poate de fireşti?
Scheletele din dulap
Sofi Oksanen este, să recunoaştem, o apariţie. Din 2008 încoace însă, după publicarea celui de-al treilea roman al său, Purificare, tînăra scriitoare finlandeză nu mai e doar o apariţie exotică, pe care unii o asemănau cu personajul lui Stieg Larsson, Lisbeth Salander.
Subpop
Maria Minerva, pe numele ei adevărat Maria Juur, s-a născut în Talin, capitala Estoniei, s-a relocat în Londra, pentru continuarea studiilor de artă, a trecut printr-un internship în redacţia exclusivistei reviste de muzică Wire şi s-a lăsat „agăţată“ în insectarul cu artişti al unui label din Los Angeles, No Not Fun, foarte la modă zilele astea.
Patru zile pline
"Pentru că ne propunem ca NexT să fie nu doar un eveniment de „văzut şi simţit“ filme, ci şi un eveniment de „vorbit“ despre filme, vom organiza seminariile NexT, unde vom vorbi, printre altele, despre lucrul Regizorului cu Actorul – Masterclass susţinut de Gabriel Spahiu, despre necesitatea networking-ului pentru cei aflaţi la început de carieră."
Am dat naştere Satanei
Tratînd despre misterul răutăţii care poate ieşi la iveală (sub forma unui masacru precum cel de la liceul Columbine) dintr-un adolescent care „părea să le aibă pe toate“, Trebuie să vorbim despre Kevin e un film care doar senzaţionalizează problema, fără să reflecteze consistent asupra ei.
Jazz educativ la Ateneu
N-am văzut decît un singur concert educativ din seria iniţiată anul trecut la Ateneul Român şi continuată anul acesta, dar a fost suficient ca să devin un mare fan al lor!Am ajuns la concertul din 4 martie 2012 oarecum din întîmplare. Fosta mea cumnată, care îşi duce fata la aceste concerte, avea trei bilete.
Leipzigul citeşte, scrie şi dansează
Fără îndoială, popularitatea şi perenitatea Tîrgului de Carte de la Leipzig ţin şi de clara sa aplecare spre cititor, de „specializarea“ sa fără echivoc în literatură (mai ales ficţiune şi cărţi pentru copii), precum şi de o deschidere tradiţională, accentuată după 1989, spre literaturile din Est.
Intelectualii faţă cu Puterea
Această a nu ştiu cîta carte remarcabilă a istoricului Lucian Boia este, fără îndoială, cartea anului trecut. Documentată în mare parte din arhive nepublicate şi scrisă cu detaşare, Capcanele istoriei s-a dovedit a întîlni un semnificativ orizont de aşteptare.
Ziua în care mi-am ucis tatăl
E romanul de debut al unui publicist brazilian de top. Şi, dat fiind titlul, pare că voieşte scandal. Sau măcar puţină stupoare, acolo. În plus, în cazul cititorilor masculini, titlul acestei cărţi vine să tulbure complexe străfunduri oedipiene, aţîţînd cu atît mai abitir la lectură.
"Un festival mic, dar voios" - interviu cu Andrei CREŢULESCU
BUCUREŞTI IFF a început. L-am întrebat pe directorul artistic ce filme au pregătit pentru această a 8-a ediţie a Festivalului. Nu sînt puţine, aşa că rezervaţi-vă weekendul pentru mers la cinema.
Tronicart, National Geographic
„Tronicart 1300“, expoziţia artistului Gheorghe Ilea, Sala Dalles, 12 martie – 6 aprilie 2012. Dacă vreţi să vedeţi ce se poate face cu 56 de capote de Dacia 1300, daţi o fugă pînă la Dalles. Iar dacă vă place, răspîndiţi vestea. (Luiza Vasiliu)
Infarct cultural?
Criza financiară mondială a obligat guvernele să reducă drastic cheltuielile. Aproape peste tot în Europa s-a tăiat din subvenţiile pentru cultură. În aceste condiţii, poate părea o nesăbuinţă ca în Germania să existe 84 de opere în 81 de oraşe; practic, orice localitate de talie medie are cel puţin un ansamblu de operă finanţat de stat.
Demonizarea bogăţiei, triumful mîrlăniei
La întîlnirea organizată de BCR, dedicată culturii bogăţiei la români, despre care am scris aici săptămîna trecută, Radu Soviani a făcut o distincţie justă, întru totul binevenită contextului. Eu vorbeam despre persistenta diabolizare a ideii de bogăţie, nu doar la noi, ci şi în general, cel puţin în Europa cariată de socialism şi de funestele moşteniri ale lui 1789 şi 1917.
Naţionalitatea literaturii - o seară la Seeteufel
Îmi plac tîrgurile de carte. Începînd cu miraculoasele tîrguri nouăzeciste de la Teatrul Naţional din Bucureşti, la cele de la Geneva, Paris sau Madrid, o dată chiar la Istanbul – de cîte ori am ajuns într-un asemenea loc am trăit trepidaţia aceea inexplicabilă, fiindcă, în fond, e vorba mai mult de negoţ decît de carte, de edituri şi abia apoi de scriitori.
Orchestra de foraj psihic
Ansamblul de cercetaşi sonoro-spirituali Avant’n’Gard, alcătuit din Maria Balabaş (voce, claviaturi, texte), Mihai Balabaş (vioară, chitară, electronice), Călin Torsan (sufleur) şi Gabriel Bălaşa (percuţii), supraexpune tristeţea de a trăi în propria tzară pe canale comunicante sonore îmbuchetate sub sigiliul Soare Staniol.
Poveşti personale din copilărie
"Proiectul datează de multă vreme. Ideea e să prezentăm, prin intermediul mai multor expoziţii temporare tematice, obiecte, credinţe şi ritualuri din sau despre copilărie. Prima expoziţie este prima sală a Muzeului Copilăriei. Nu există un spaţiu fizic în care să ne extindem, aşa că, cel puţin deocamdată, îl prezentăm într-un spaţiu virtual."
Prof. Scorsese
Nominalizat la 11 Oscaruri – cu unul mai mult decît principalul său rival, Artistul, care însă le-a cîştigat pe cele decisive –, Hugo al lui Martin Scorsese nu va mai fi distribuit, pînă la urmă, în cinematografele din România. E mare păcat, pentru că (pe lîngă faptul că se cere apreciat în 3D), Hugo este, cel puţin la nivel discursiv, un film mult mai complex decît The Artist.
Insomniacul femeilor
Romanul precedent al lui Radu Ţuculescu, Stalin, cu sapa-nainte (2009), era povestea unei singure zile din viaţa unui bărbat părăsit de soţia plecată la muncă în Spania, rămas să-şi crească singur fiica adolescentă şi confruntîndu-se cu ceea ce părea a fi începutul crizei vîrstei mijlocii.
Romancierul naiv şi sentimental
Pamuk face ce au făcut şi George Steiner sau Umberto Eco: conferenţiază la Harvard, apoi adună într-un volum prelegerile respective. E vorba, în cazul acesta, de nişte eseuri cu un oarecare avînt analitic şi teoretizant, dar şi cu o serioasă doză de confesiune, scopul lor fiind „de a explora efectele pe care le au romanele asupra cititorilor“.
Filme care lasă urmă - interviu cu Alexandru SOLOMON
A început festivalul de film documentar One World România. După cum ne avertizează afişul actualei ediţii, ne aşteaptă „filme brici”. Au fost invitate 50 de documentare împărţite în opt secţiuni. Le puteţi vedea la Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Corso şi la Noul Cinematograf al Regizorului Român.
Andrei Cornea, Italo Calvino
Atît cît mă duce mintea mea antiviscerală, socotesc că articolul lui Andrei Cornea, „Legea lustraţiei – o eroare“ (din 22, numărul 10), demonstrînd precis şi concis falsitatea, inechitatea şi inutilitatea ei, este tot ce s-a scris mai convingător „în problemă“. (Radu Cosaşu)
Literatură despre tortură
Tîrgul de Carte de la Leipzig este probabil cel mai important eveniment literar al primăverii. Nu este cel mai mare – Salon du Livre, care începe anul acesta exact în aceeaşi zi ca Buchmesse, e cu mult mai amplu. Însă, spre deosebire de cel de la Paris, acesta e centrat pe autori şi pe descoperirea noilor tendinţe.
Cultura bogăţiei şi orgoliul sărăciei
Cînd l-am auzit la telefon, am fost convins că-i o farsă. Corneliu Cojocaru, director executiv de Comunicare la Banca Comercială Română, dorea să organizeze o seară colocvială pe tema „bogăţiei la români“, cu oameni din presa financiară şi cea culturală. „Păi, ce? Avem noi cultura bogăţiei? Noi nici filozofia sărăciei n-o avem...!“ am exclamat.