Leipzigul citeşte, scrie şi dansează

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Leipzigul citeşte, scrie şi dansează jpeg

- însemnări dintr-o călătorie literară -

Fără îndoială, popularitatea şi perenitatea Tîrgului de Carte de la Leipzig ţin şi de clara sa aplecare spre cititor, de „specializarea“ sa fără echivoc în literatură (mai ales ficţiune şi cărţi pentru copii), precum şi de o deschidere tradiţională, accentuată după 1989, spre literaturile din Est. Şi anul acesta, la mijlocul lunii martie, a avut loc la Leipzig unul dintre cele mai mari tîrguri din Europa şi al doilea (după cel de la Frankfurt) din Germania. Vedetele tîrgului au fost acum literaturile din Polonia, Ucraina şi Belarus. Sub titlul „Tranzyt“, scriitorul austriac Martin Pollak, curatorul acestui program şi laureatul de anul trecut al „Leipzig Book Award for European Understanding“ (anul acesta premiul a fost primit de istoricii Ian Kershaw şi Timothy Snyder), a reunit cărţile a peste 30 de autori (în 20 de evenimente dedicate lor) din Europa Centrală şi de Est. Tot în această perioadă, s-a desfăşurat, ca în fiecare an, cea de-a 21-a ediţie a Festivalului „Leipzig liest“ („Leipzig citeşte“) care a reunit peste 2800 de invitaţi (în peste 2600 de evenimente), scriitori, politicieni, actori care s-au întîlnit şi au citit din cărţile lor în librării, biserici celebre, muzee, cafenele şi baruri.

Întrebat despre competiţia cu Tîrgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, tîrg profesional, dedicat mai ales editorilor, Oliver Zille, directorul Tîrgului de la Leipzig, a explicat, cu realism şi umor, cît de important e să-ţi păstrezi profilul de tîrg pentru cititori specializat în ficţiune şi calat aproape exclusiv pe profilul cititorului, cu dorinţele sale schimbătoare, dar imperative: „Tîrgul de carte de la Leipzig funcţionează, fără întrerupere – cu excepţia celui de-Al Doilea Război Mondial –, din secolul al XVII-lea. El a fost dedicat întotdeauna cititorului german, scriitorilor germani, iar partea internaţională este şi ea adaptată tot intereselor cititorilor de limbă germană. Leipzigul este însă, printr-o tradiţie reînnodată după căderea comunismului, deschis ţărilor din Est, iată de ce, printre cele 20.000 de titluri noi de la acest tîrg, multe vin şi din aceste ţări.“

„Mei Leipzsch lob’s“

Grupul din care am făcut parte – invitat de Oficiul Federal German pentru Străini şi Goethe Institut – a fost, se pare, un experiment dedicat tocmai întrebării pe care organizatorii Tîrgului de la Leipzig şi-au pus-o de mai multă vreme: ar trebui extinsă partea internaţională a evenimentului şi, dacă da, în ce direcţie? La relansarea sa, imediat după 1989, după căderea Zidului Berlinului, Tîrgul de la Leipzig a trebuit să facă faţă indiferenţei propriilor potenţiali vizitatori. Dacă pentru scriitorii din Est, Leipzig-ul a fost adesea poarta spre Occident, pentru adolescenţii germani în formare, veniţi din comunism cu o acută sensibilitate pentru lucruri impuse, o vizită cu şcoala la Leipziger Buchmesse (care atunci avea loc în centrul Leipzig-ului, la doi paşi de Catedrala Sfîntului Toma) putea fi o provocare. Iată de ce specializarea în carte pentru copii (lucru care înseamnă ce vor copiii, nu ce credem noi, adulţii, că ar trebui ei să vrea) a însemnat – pe lîngă alegerea atentă a unor cărţi pentru diferite vîrste din oferte anuale de mii de cărţi – şi organizarea anuală a unui festival al costumelor literare inimaginabil pentru cine nu-l vede cu ochii proprii. În zilele tîrgului, nu doar imensul spaţiu de la marginea oraşului, care adăposteşte standurile, librăriile, restaurantele, ci întreg Leipzigul e colorat de aceste costume coborîte din cărţi, dar mai ales din „nişa“ cea mai la modă printre adolescenţi: manga, benzile desenate japoneze, un adevărat fenomen şi în Germania, cu o cifră de afaceri pe măsură. Se pare că nu a fost însă de la început aşa, ne-a explicat Sebastian Oehler de la Editura Reprodukt (parte a portalului online de mare succes graphic-novel.info). S-a încercat mai întîi o aclimatizare a publicaţiilor manga, o germanizare a lor, care nu a prins deloc. Doar atunci cînd un editor vizionar din Hamburg a lansat în Germania acele manga citite, ca în japoneză, de la dreapta la stînga, cu ilustraţii originale şi, mai ales, atunci cînd o revistă manga a putut fi cumpărată cu 5 mărci, fenomenul a explodat şi apoi nu s-a mai oprit. Probabil nu întîmplător, primul loc unde am aterizat de cum am sosit în Leipzig a fost o petrecere de stand-up comedy la Moritzbastei, un centru cultural neconvenţional de lîngă universitate, deschis într-o veche fortăreaţă, unde avea loc, sub titlul saxon (din Faust, scena chefului din pivniţa lui Auerbach) „Mei Leipzsch lob’s“ („Leipzig, oraşul meu iubit“), o dispută încă deschisă, între romanul grafic şi benzile desenate.

Onoarea cititorului voluntar

Cărţile pentru copii şi adolescenţi au, la Leipzig, o importanţă strategică. N-a fost, de fapt, întîlnire – în săptămîna densă şi organizată „nemţeşte“ de Oficiul Federal pentru Străini şi coordonată cu graţie de Goethe Institut Berlin (prin angelii săi gardieni care ne-au însoţit în fiecare secundă: Maryam Mameghanian-Prenzlow, Boris Abel şi Jörg Silbermann, alături de coordonatorul programului, Kay Ziegenbalg) – în care să nu discutăm chestiunea literaturii pentru copii şi tineri. Seminarul cu Christine Kranz, coordonatoarea programului „Leipziger Lesekompass“, care a selectat pentru această ediţie a tîrgului 30 de cărţi pentru copii din cele 8000 participante, a făcut o adevărată pledoarie pentru lectura de la vîrste fragede, insistînd asupra legăturii între naraţiune şi dezvoltarea memoriei, şi punînd mai ales în relaţie capacitatea de a „segmenta trăitul“, de a înţelege secvenţele propriei vieţi, cu abilitatea de a citi şi a înţelege cărţile. „Lectura începe, de fapt – spunea Christine Kranz, într-o fermecătoare engleză asezonată cu franţuzisme –, de la cîteva luni de viaţă. Faptul că le povestim copiilor foarte mici, arătîndu-le cărţi ilustrate sonore sau cu diverse etaje grafice, le dezvoltă nu doar inteligenţa şi imaginaţia, ci şi bucuria de a trăi.“ Iar faptul că avea dreptate se vedea clar nu doar din prospectele pe care ni le pusese la dispoziţie, cu cărţi pentru copii din diferite grupe de vîrstă, ci, mai ales, din extazul cu care toţi cei din grupul nostru eteroclit – jurnalişti, organizatori de festivaluri literare, scriitori, critici literari – răsfoiau cele mai neobişnuite cărţi pe care le-am văzut vreodată. Cele două chestiuni esenţiale pentru Christine Kranz – serios manager, dar şi mamă a patru copii care citesc – erau felul în care sînt alese (din toate literaturile) cărţile adresate copiilor şi felul în care te poţi asigura că toţi copiii (nu doar cei 40% cărora părinţii le citesc din primii ani de viaţă) au acces la lectură. Tradiţia cititorilor profesionişti (voluntari care le citesc nu doar copiilor, ci şi bătrînilor din diverse instituţii sau celor care n-au avut, pînă la un moment dat, acces la cărţi) e o chestiune luată foarte în serios în Germania, o onoare şi o bucurie pentru cei mai mulţi. De asemenea, extrem de importantă este pregătirea continuă a profesorilor, educatorilor, învăţătorilor, nu doar prin cursuri, ci şi printr-o ofertă continuă de carte. Ca să ştii ce să le recomanzi elevilor, trebuie, cu siguranţă, să ştii ce apare, care sînt tendinţele, ce cărţi le plac copiilor. Căci, se pare, şi copiilor noştri le plac aceleaşi lucruri – Twilight, de pildă, toate repudiatele cărţi cu vampiri sau o tristă carte numită A Monster Calls, a lui Patrick Ness, pe care nici un adult n-ar recomanda-o, dar care, în Germania, a ajuns un best-seller. Copiilor le place steampunk-ul, genul acela de reimaginare a trecutului cu tehnologia prezentului, le place claritatea în obscuritate, le plac exotismele, însă pe solul ferm al limbii şi culturii lor. Cum se împacă toate acestea între ele şi cît de inteligent ar trebui să fie un editor de carte pentru copii din România, încît să uite de prejudecăţi şi de riscuri şi să înţeleagă din ce parte bate vîntul schimbării?

Fără liste şi sugestii:  traducerea literaturii

Foarte aplicată a fost, fără îndoială, discuţia – despre promovarea literaturii şi traducerea literaturii germane în alte limbi – cu Andreas Schmohl, coordonatorul Programelor de Traducere de la Goethe Institut. Este, fără îndoială, un program bine cunoscut editorilor din România; prin acesta, traducerea literaturii germane este sprijinită (cu fonduri între 50% şi 70% din costul total al cărţii) de aproape 40 de ani încoace. „Nu oferim şi nu cerem liste de cărţi, a spus Andreas Schmohl, ci sîntem deschişi oricăror propuneri din partea editorilor străini. Doar editorii îşi cunosc pieţele literare, sugestiile apăsate şi discriminatorii n-ar folosi la nimic.“ Cu această politică de noninterferenţă (însă de atenţie sporită în acele colţuri de lume unde ar putea sprijini deschiderea spre o altă cultură), prin programul de traducere de la Goethe Institut au fost publicate, de-a lungul timpului, în jur de 5000 de cărţi germane în 45 de limbi străine. Site-ul www.litrix.de, construit de Goethe Institut în cooperare cu Fundaţia Culturală Germană şi Tîrgul Internaţional de la Frankfurt, este un instrument esenţial de promovare a literaturii germane în lume, la fel cum www.new -books-in-german.com este un site (în engleză) esenţial pentru cunoaşterea noilor tendinţe literare germane.

Un loc destul de insolit trebuie să fie departamentul de creative writing de la Universitatea din Leipzig, condus de Claudius Niessen care ne-a vorbit, la o cină neprotocolară, despre cursurile şi mai ales examenele de acolo (www.deutsches-literaturinstitut.de). Pentru scriitorii români în formare ar fi, probabil, cel puţin un loc de învăţare subtilă a limbii germane.

Epilog  românesc

Standul României la Leipzig l-am văzut, totuşi, doar pentru că scriitorul şi traducătorul Georg Aescht mi-a explicat, cu mult umor, cît de logic e construită Halle 4 (cea internaţională) şi cît de uşor se poate ieşi direct în stradă. Aşa încît m-am oprit din goană (aveam o oră între două întîlniri) şi m-am uitat în jur. M-am întîlnit apoi cu Ana Maria Sandu (care fusese într-o interesantă masă rotundă despre „Corpul deficitar, bolnav, înscenat şi lumile corporale în literaturile din Estul Europei“, la care n-am apucat să ajung), cu Marin Mălaicu-Hondrari sau cu O. Nimigean (pe care i-am cunoscut atunci, la Leipzig), cu Filip Florian (pe care l-am ascultat într-o intervenţie despre „forţa romanelor istorice pentru prezent“) sau cu traducătorul Jan Cornelius. I-am auzind citind, tot pe fugă, pe Robert Şerban şi pe Daniel Vighi şi am cunoscut-o pe Alexandrina Panaite care mi-a promis, pentru Dilemateca, un articol despre Christa Wolf.

N-ai cum să nu te simţi bine la Leipzig în orice anotimp, dar mai ales după ce-ai plecat dintr-un Bucureşti hibernal şi ai dat de marea colorată de oameni cu braţele pline de cărţi şi de brînduşele care tocmai încolţiseră pe cîmpul din jurul tîrgului, înainte de a da firul ierbii. Eram pentru prima dată acolo, însă am avut senzaţia că mă aflu într-un Arad mai bibilit, uneori la Sibiu şi, în zilele bune, la Timişoara. Era, fără îndoială, aerul de Est care mai ieşea încă din zidurile reconstituite ca înainte de război, dar mai era şi o voinţă, aproape supraomenească, de a lăsa în urmă şi a asuma trecutul, cu toate utopiile şi vinovăţiile lui.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

calinic si balasoiu 01 foto arhiepiscopia argesului jpg
Arhiepiscopul Calinic, reacție în cazul deputatului Bălășoiu, exclus de PSD după un scandal sexual FOTO
Exclus din PSD după ce ar fi apărut în mai multe imagini dezbrăcat alături de un tânăr, deputatul Aurel Bălășoiu a fost exclus și din Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Marina Ovsianikova
Jurnalista Marina Ovsiannikova a evadat din arestul la domiciliu. A fost dată în urmărire de ruși
Jurnalista rusă Marina Ovsiannikova a fost dată în urmărire după ce a evadat din arestul la domiciliu împreună cu fata sa de 11 ani. Aceasta a devenit cunoscută pentru critica adusă în direct la TV față de războiul din Ucraina.
Mangia jpg
Devis Mangia, făcut „bulangiu“ de Pițurcă: Relatare șocantă, la o emisiune TV
Antrenorul italian e acum în mijlocul unui scandal de proporții, după ce a tot jucat cu focul, în ultimii ani.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia