Filme care lasă urmă - interviu cu Alexandru SOLOMON

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Filme care lasă urmă   interviu cu Alexandru SOLOMON jpeg

A început festivalul de film documentar One World România. După cum ne avertizează afişul actualei ediţii, ne aşteaptă „filme brici”. Au fost invitate 50 de documentare împărţite în opt secţiuni. Le puteţi vedea la Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Corso şi la Noul Cinematograf al Regizorului Român.

Care sînt secţiunile ediţiei de anul acesta şi cum au fost stabilite?

Era limpede că trecînd prin ce s-a petrecut prin lume în anul 2011 trebuia cumva să reflectăm, pe de o parte, starea asta de turbulenţă excesivă – cred că am fost spectatorii unor schimbări excepţionale; pe de altă parte, şi în România lucrurile au părut că se schimbă puţin, că societatea începe să fiarbă; în fine, am simţit că adesea atunci cînd se vorbeşte de drepturile omului, lumea se gîndeşte la marile injustiţii cînd, de fapt, rădăcina acestor nedreptăţi se află în celula de bază a societăţii, cum i se spunea pe vremuri, în familie. Secţiunile festivalului acoperă aceste direcţii. Prima se numeşte „Revoluţii online“ şi e dedicată revoluţiilor mai mult sau mai puţin reuşite din Tunisia, din Egipt şi din Iran. Apoi e „Secţia Politică“ – o secţiune în care e vorba de societăţi îngheţate, de state în care lucrurile se mişcă cu timiditate, cum ar fi Cuba, din nou, Iranul, sau Rusia. Secţiunea intitulată „Muncă şi răsplată“ se ocupă de problemele economice ale oamenilor. Există şi cîteva secţiuni mai intimiste, ele vorbesc despre ce se întîmplă în mediul familial sau chiar la nivel individual: „Secţia Probleme de Familie“, „Secţia Minori şi Bătrîni“ şi „Secţia Paşapoarte“.

Ce arată aceste filme în comparaţie cu ce vedem la televizor, pe site-uri, prin ziare?

E o perspectivă mult mai aşezată şi mai profundă. La televizor şi în ziare vedem de obicei doar vîrfurile, informaţiile sînt prezentate pe fugă şi cei care le urmăresc nu apucă să înţeleagă mare lucru. Documentarele alese au urmărit nişte fenomene pe o perioadă mai lungă şi sînt spuse dintr-un punct de vedere personal. Tocmai faptul că sînt nişte filme de autor le dă o valoare mai mare. Iar spectatorul are şansa să înţeleagă mai multe.

Unele dintre filmele invitate la festivalul One World România nu pot fi arătate în ţara în care au fost produse. Ce înseamnă pentru realizatorii lor faptul că ele circulă acum într-o ţară exotică – cum este România pentru Iran, de pildă?

Cred că e important ca aceste filme să fie văzute. Să luăm, de pildă, cazul lui Jafar Panahi, unul dintre cei mai importanţi regizori iranieni. El a fost arestat de mai multe ori şi în 2010 a primit o sentinţă pentru propagandă împotriva Republicii Islamice a Iranului: şase ani de închisoare plus privarea de alte drepturi (de a călători în străinătate, de a da interviuri, de a face filme). Chiar în ziua în care îşi aştepta, în libertate, sentinţa definitivă, l-a invitat pe prietenul său Mojtaba Mirtahmasb şi l-a rugat să-l filmeze în timp ce avea să explice cum va arăta următorul lui film pe care n-o să-l mai facă niciodată. A ieşit This is Not a Film, un documentar care, deşi filmat într-o singură zi, în apartamentul lui Jafar Panahi, reuşeşte să surprindă realitatea de pe o stradă, dintr-un întreg oraş, din ţara întreagă.

Faptul că acest film circulă prin Occident ameliorează sau înrăutăţeşte situaţia lui Panahi?

E greu de stabilit. Cred totuşi că, din experienţa postului de Radio Europa Liberă, pe care o cunosc, faptul că s-a vorbit despre cazuri de represiune în exteriorul ţării a asigurat o minimă protecţie celor ameninţaţi de Securitate. Dacă nu s-ar şti nimic despre ei, atunci regimul ar putea să-i lichideze foarte uşor. Aşa, măcar există un fel de supraveghere de la distanţă.

Festivalul de film documentar One World a început în 1999 la Praga şi s-a extins ulterior în mai multe oraşe europene şi nu numai. Cum funcţionează această iniţiativă?

Acum cinci ani, directoarea de atunci a Centrului Ceh, Monika Stepanova, a vrut să facă la Bucureşti o replică a festivalului de la Praga. După care festivalul de aici a prins rădăcini şi a devenit autonom. Programul festivalului nostru e original – în sensul că nu-i o copie a celui de la Praga. Sîntem în continuare parteneri cu Centrul Ceh, dar lucrăm independent de festivalul-mamă. Există între timp o întreagă reţea mondială care cuprinde 15 festivaluri One World.

Cum vă explicaţi că un institut cultural de mici dimensiuni, cum e Centrul Ceh, susţine un festival atît de mare, şi care nu-i neapărat nici ceh, nici românesc, ci internaţional?

Asta ţine de mentalitatea şi deschiderea celor care conduc acest centru cultural, care e oricum foarte preocupat de promovarea filmelor documentare. Centrul Ceh difuzează în fiecare luni film documentar. De asemenea, drepturile omului sînt o prioritate a politicii statului ceh încă de la primul mandat al lui Václav Havel ca preşedinte. Aviz amatorilor – inclusiv statului român.

În festival sînt anunţate şi dezbateri cu cineaşti şi disidenţi. Despre ce e vorba?

E vorba în primul rînd de grupul Voina, un grup de artişti, activişti, anarhişti din Rusia. Cîţiva dintre ei nu pot părăsi ţara – unii sînt chiar la închisoare. Doi dintre membrii acestui grup vor veni la Bucureşti şi vor prezenta la MNAC o retrospectivă video a grupului. În plus, mai este aşteptat şi rectorul Academiei de Film de la Tirana. Acesta e un alt caz interesant şi relevant pentru un festival dedicat drepturilor omului: Academia respectivă e o iniţiativă privată care se confruntă mereu cu poliţia coruptă care ameninţă să-i desfiinţeze. De fapt, e vorba de interesele unor dezvoltatori imobiliari care jinduiesc după acel teren. Rectorul Academiei este el însuşi regizor de film, a studiat la Bucureşti şi vine, printre altele, şi ca să ne arate filme şi fotografii despre ciocnirile dintre profesori şi studenţi, pe de-o parte, şi poliţia albaneză, pe de altă parte.

În afară de festivaluri – care îşi au publicul lor şi care fac săli pline – filmul documentar nu are audienţă prea mare în România. De ce?

Ca să vorbesc din experienţa mea, pot spune că filmele pe care le-am produs au făcut, pentru tronsonul orar în care au fost difuzate, audienţe mai bune decît alte tipuri de emisiuni. Aş spune că există un apetit al publicului pentru documentare şi pentru filmele care vorbesc într-o manieră interesantă şi creativă despre problemele care ne frămîntă. Sigur, documentarul nu e un business hollywoodian. Dar eu sînt optimist.

Cum se poate promova filmul documentar?

Important e ca aceste filme să circule şi să fie văzute. Accesul la acest gen de film e încă limitat, mai ales în provincie. Asta e o altă nedreptate. Aşa că încercăm să mergem spre public. În fiecare toamnă, One World România pleacă On Tour. Anul trecut am mers în opt oraşe şi am proiectat cîteva dintre filmele selectate în festivalul de la Bucureşti. O altă iniţiativă e să scoatem anual cîteva DVD-uri cu filme din festival. Anul acesta vrem să publicăm cinci filme din zestrea festivalului.

La fiecare ediţie au existat un slogan, o temă, un titlu – însoţite de un afiş cu impact vizual puternic. Anul acesta sloganul e „Filme brici“. La ce se referă?

Se referă în primul rînd la calitatea filmelor. Dar şi la impactul lor: sînt filme tulburătoare, crude, tăioase. Lasă o urmă. Asta e cel mai important lucru pentru un film, pentru orice film. 

a consemnat Matei MARTIN

Alexandru Solomon
este regizor de film documentar şi directorul festivalului One World România. Detalii despre festival la www.oneworld.ro

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Spărgătorii de case preferă şi acum metodele tradiţionale de intrare prin efracţie
Doi români s-au cățărat în biroul angajatorului din Austria și au furat 60.000 de euro
Cei doi români, în vârstă de 21 de ani, din Bacău, au pătruns în biroul angajatorului printr-o fereastră și au sustras 60.000 de euro și mai multe dispozitive electronice. Vor fi extrădați în Austria.
Bodyguard Meghan și Harry FOTO Daily Mail
Bodyguardul lui Meghan și al lui Harry e un fost polițist care și-a strangulat soția
Pere Daobry, în vârstă de 51 de ani, a fost fotografiat conducându-i pe ducele și ducesa de Sussex într-un Range Rover în timp ce aceștia plecau de la cabana Frogmore spre gara Euston din Londra.
Captură de ecran din 2022 09 19 la 14 12 43 png
Amendament controversat la legile justiției: Procurorul general ar putea fi judecător
Ibram Iusein, deputat din partea minorităților naționale, a depus un nou amendament controversat la legile justiției, prin care un judecător ar putea fi procuror general. Amendamentul a fost adoptat în comisie cu 13 voturi „pentru, șase voturi „împotrivă” și trei abțineri.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.