Demonizarea bogăţiei, triumful mîrlăniei

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
A mai trecut un tîrg jpeg

La întîlnirea organizată de BCR, dedicată culturii bogăţiei la români, despre care am scris aici săptămîna trecută, Radu Soviani a făcut o distincţie justă, întru totul binevenită contextului. Eu vorbeam despre persistenta diabolizare a ideii de bogăţie, nu doar la noi, ci şi în general, cel puţin în Europa cariată de socialism şi de funestele moşteniri ale lui 1789 şi 1917. Simţi pretutindeni o opintire, fie doctrinar-deliberată, fie inconştientă, către anarhie, anticreştinism, antiliberalism, antimonarhism, alterarea valorilor tradiţionale, destrămarea ierarhiilor, subminarea Autorităţii. Cînd dibaci insinuat, cînd zgomotos orchestrat şi, oricum, ultramediatizat, efortul stîngismului turbat de bogăţie şi îmbătat de ucigătoarea utopie a egalitarismului ajunge să coreleze cele mai variate şi depărtate colţuri ale planetei. Un val de neotroţkism pare că vine să concureze tsunami-urile naturii, cele care, cu maternă severitate, ne taxează periodic megalomania suicidară.

Oriunde şi oricînd te uiţi la „ştiri“, dai peste alergia la bogăţie, peste anticapitalism, antiamericanism, antioccidentalism şi cultul „justei redistribuiri“, paralel cu fascinaţia Chinei şi-a Rusiei putiniene. Totul în numele unei bizare – de fapt demente – reverii a sărăciei universale. Ură faţă de multinaţionale şi de salariile patronilor „vinovaţi“ de performanţă şi, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doişpe la sută care deţin trei sferturi din averea Franţei, jos luxul, rafinamentul, „cultismul“ şi estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Castro, Mao, Chávez, şepcile şi bărbuţele leniniste, vivat incendierea maşinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestaţiile comuniste italiene, marşurile „indignaţilor“ Spaniei şi Portugaliei. Vivat spumegaţia antieuropeană a narcisismului grecesc, iresponsabil şi profund nociv prin forţa contaminantă a nesupunerii acaparante de fonduri comunitare întru acoperirea propriei netrebnicii.

Pe fondul ăsta, pică la fix pe sol valah diabolizarea bogăţiei prin mediatizarea mîrlăniei îmbogăţiţilor tranziţiei. Împinşi cu sadică tenacitate în prim-planul mediatic, de bună seamă că „gherţoii“, „baştanii“, „băieţii de băieţi“, „şmecherii Regiilor“ (i.e. wise guys din filmele mafiote), „cocalarii de Dorobanţi“, cei care „fac legea“, „te fac din vorbe“ şi schimbă toată ziua gipanu’ cu merţanu’, oamenii tunurilor, pentru care averea e nimic odată ce-a fost făcută la plesneală, cei care „sparg“ ţigăneşte, în cinci minute de biliard, „zece mii de parai, umflaţi moca din taxa de protecţie, c-aşa vrea muşchii mei“ – ajung zeii zilei, normă fanatizată, ispită generală şi model de viaţă. Cînd vezi la orice oră, în toate gazetele şi pe toate ecranele, aceeaşi dizgraţioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Ţînţăreni, Zăvorance, manelişti sfidători prin opulenţă, fotbalişti decerebraţi, vedete greţos siliconate din sistemul pornofiţelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriaşe, limuzine cu maimuţe milionare şi măturători de euro după cîte-o paranghelie, plus complicităţile străvechi, adînc înrădăcinate, între pegră şi poliţie, între interlopi, procurori şi judecători, sigur că ajungi să urli leninist: „moarte bogătanilor!“. Ori, după caz, să exclami iresponsabil, ca John Lennon: „power to the people!“.

Exact aici a intervenit salutar Radu Soviani: să evităm confuzia între bogaţi şi bogătaşi! Dacă am înţeles bine, cam ca între „adevăraţii Arnoteni“ şi acei „nouveaux riches“ care-l agresau pe Ghepardul Molina exaltîndu-i social pe Dinu Păturici. Corect. Am asimilat imediat nuanţa. Sîntem în aşa hal invadaţi de mîrlănia îmbogăţiţilor peste noapte, sufocaţi de grobianism, calibanism, ţoape mediatice, vrăjitoare miliardare, mahări şucari, şuţi ciufuţi, mardeiaşi, gabori mînjiţi, gagicari, ciorditori, mingicari aroganţi, cămătari etc., încît adeseori poţi fi adus, fără să vrei, la un pas de a striga: „jos bogăţia!“. Numai că ăsta-i exact urletul leninisto-nazist care a condamnat la moarte sute de milioane de fiinţe numai pentru că purtau paltoane şi căciuli de blană, ochelari, manşoane, mitene, ghete din piele, aveau pian, cai, cabriolete, amante şi servitori, nu locuiau în bordeie, dădeau baluri de caritate, cultivau filantropia, îşi permiteau să fie naşi la zeci de nunţi şi botezuri „în sat“ ş.a.m.d.

Mugur Ciumăgeanu a insistat asupra necesităţii de redistribuire benefică a bogăţiei. De iradiere, cum i-aş spune eu, realmente şocat de cunoscuţii bogaţi pe care-i văd schimbînd periodic maşinile, apartamentele de lux şi „locaţiile de vacanţă“, tot mai excentrice şi exorbitante financiar, însă refuzînd cu obstinaţie orice investiţie în lumea normală. Investiţii elementare şi esenţiale totodată, de felul celor care au făcut întotdeauna şi pretutindeni istoria şi mîndria de blazon a celor bogaţi: o brutărie, o fîntînă, un siloz, un podeţ, o livadă, un cabinet medical sau un cămin cultural în satul natal; un lanţ de şcoli, grădiniţe, biblioteci; construirea unei biserici, refacerea unor opere de patrimoniu, instruirea unor meşteşugari artizani, specializaţi în meserii uitate; pietruirea sau asfaltarea drumurilor, niscai împăduriri, cîteva canale de irigaţie... şi altele asemenea.

Adevărat: să-i lăsăm de-o parte, acum, pe bogătaşii tunurilor şi turnurilor ţigăneşti, oamenii acumulărilor sălbatice, pleziriştii fără proiect şi fără strategie de dezvoltare, cei pentru care averea nu înseamnă vechime, nobleţe şi obligaţie aristocratică, mîndrie şi răspundere, rădăcini moştenite, temeinicie, chibzuinţă, reinvestire pentru refacerea ţesutului social. Precum kitsch-ul, care azi jigneşte simţul estetic pentru ca mîine-poimîine să devină artă, tot aşa trufaşii bogătaşi de acum, cei puşi exclusiv pe acumulare, exclusivism şi autosuficienţă, pot să capete cu vremea mentalitate de oameni bogaţi cu adevărat. Naturi iradiante din toate punctele de vedere. Căftăniţi sufleteşte şi spiritual, nu doar economiceşte. În ce măsură se simt aceştia din urmă încurajaţi în România şi, în general, într-o Europă care-i vînează ca pe infractori, îi impozitează desfrînat şi le vizează cu înverşunare micşorarea salariilor – asta-i altă întrebare.

Nici acum, de pildă, la peste două decenii de cîştig în libertate, nu avem o lege zdravănă a mecenatului. Iar actele filantropice sînt fie mereu suspectate ca fiind simple măşti ale cinismului mercantil, fie exacerbate (megaloman) mediatic. Să fie şi acestea „boli ale copilăriei“, semne ale analfabetismului financiar inerent epocilor de tranziţie? Să sperăm că da.

Oricum, sigur este că astfel de întîlniri între gazetăria culturală şi presa financiară (ca şi între literaţi şi oameni de ştiinţă, între învăţători, preoţi şi academicieni, între lumea teatrului şi sfera medicală etc.) nu pot fi decît fertile: dacă nu neapărat pe moment, în orice caz pe termen lung.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.