Intelectualii faţă cu Puterea

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Intelectualii faţă cu Puterea jpeg

● Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, Editura Humanitas, 2011. 

Această a nu ştiu cîta carte remarcabilă a istoricului Lucian Boia este, fără îndoială, cartea anului trecut. Documentată în mare parte din arhive nepublicate şi scrisă cu detaşare, Capcanele istoriei s-a dovedit a întîlni un semnificativ orizont de aşteptare. După nenumărate demascări, polemici şi cărţi-dosare – unele exagerate, altele indulgente, pasionale oricum – privind trecutul ideologic problematic al unor intelectuali din Interbelic, era timpul unei priviri de ansamblu detaliate şi echilibrate, deopotrivă a unei contextualizări şi retrospective. De aceea, mă voi opri, în cele ce urmează, la cîteva aspecte pe care Lucian Boia le scoate în evidenţă mai bine decît alţii şi la cazurile unde nuanţează şi schimbă uşor accentele.

Refacerea, chiar şi în linii mari, a contextului socio-cultural, pe lîngă cel politic, este, la Lucian Boia, esenţială pentru a înţelege ce însemnau atunci concepte precum „democraţie“ şi „naţionalism“, foarte diferite de ceea ce înţelegem noi astăzi prin ele: „Pentru mulţi intelectuali români ai anilor ’30, naţionalismul trecea înaintea democraţiei. Atitudine cu rădăcini istorice. Sentimentul românilor, odată cu cristalizarea ideologiei naţionale, a fost acela că sînt împresuraţi de străini. Transilvania era sub unguri, Bucovina sub austrieci, Basarabia sub ruşi. În principatele autonome – Ţara Românească şi Moldova – multă vreme guvernaseră grecii şi o bună parte a aristocraţiei şi a burgheziei era de origine greacă sau amestecată cu elemente greceşti. În drumul spre modernitate, ponderea străinilor a fost substanţială. Spre deosebire de sate, esenţial româneşti, oraşele erau cosmopolite, cuprinzînd un număr apreciabil de «neromâni». Situaţia aceasta a fost de natură să creeze frustrări, un adevărat complex naţional.... În oraşe, românii continuau să fie minoritari. În acest context trebuie înţeles visul unei Românii româneşti: în fond pentru asta se făcuse România. Ce rost avea – în accepţia vremii – o Românie care să nu fie decît parţial românească? Multiculturalismul nu era încă la ordinea zilei. Naţiunea presupunea un proces unificator.“ Cifrele statistice cu privire la componenţa etnică a provinciilor româneşti explică psihoza faţă de străini, în general, şi faţă de evrei, în special; deja majoritari în mediul citadin, proporţional mai numeroşi ca intelectuali şi, avînd relativ blocate profesiile din administraţia publică, magistratură sau armată, aceştia s-au concentrat în sistemul economico-financiar şi în profesiunile liberale (medici, avocaţi, jurnalişti): „Suprareprezentarea în unele direcţii era la fel de accentuată ca subreprezentarea în altele, doar că era mai vizibilă şi denunţată de naţionalişti ca un pericol, mai ales atunci cînd intra în discuţie acapararea economiei ţării şi influenţa evreilor ca formatori de opinie“. Cunoscînd acest context social dezechilibrat etnic şi raportîndu-l idealului unui stat naţional în care trebuia sprijinit elementul românesc, abia atunci se poate înţelege natura antisemitismului din epocă unde „nu era în discuţie condiţia «spirituală» a «semitului», ci condiţia socio-culturală a evreului“, precum şi natura rasismului ca o percepţie strict intelectuală, în termeni de trăsături specifice, nu ideologică, politică sau xenofobă. Istoria nu apucase să compromită aceşti termeni şi aceste atitudini, făcîndu-le sinonime cu crima.

Parcă anticipînd cartea lui Antonio Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism şi legionarism (Editura Curtea Veche, 2012), Lucian Boia acordă aceeaşi atenţie sociologului Dimitrie Gusti, „un al treilea mare «adunător» de tineri“; acesta, deşi „deloc ideolog“, fiind un maestru şi un model pentru mulţi tineri din interbelic, rămas însă în umbra „cazului“ Nae Ionescu şi al mult mai celebrilor săi discipoli. O altă deplasare de accent fiind constatarea că tinerii intelectuali tentaţi în epocă de comunism nu erau mai puţini decît cei simpatizanţi ai legionarismului, doar că partidul comuniştilor se afla în clandestinitate, iar numele de la dreapta aveau ceva mai multă greutate în epocă: Cioran, Noica, Vulcănescu, Eliade. Faţă de acesta din urmă, Lucian Boia are o atitudine binevenit nuanţată: „Departe de a conduce la crimă şi totalitarism, în viziunea lui Eliade legionarismul însemna dragoste şi libertate, înălţare şi purificare spirituală. Indiferent cum vedem lucrurile astăzi, corect este să luăm în seamă nu numai isoria pe care o ştim, ci şi istoria în care credea cu naivitate Eliade (aceeaşi problemă, în extrema cealaltă, a intelectualilor comunişti: o teribilă naivitate istorică)... În galeria antisemiţilor români, el se aşază probabil printre cei mai puţin antisemiţi. Şi, paradoxal, se manifestă şi ca filosemit. Ţinuse să precizeze că nu trebuie confundat «naţionalismul cu fascismul şi românismul cu antisemitismul»... Convingerea lui (şi nu doar a lui) este că românii trebuie să se emancipeze de sub străinii care-i împiedicau să-şi împlinească menirea în lume. În mod ciudat pentru o privire actuală, respectul pentru evrei se combină, din motive de românism, cu dorinţa ca evreii să-i lase pe români în pace! Dacă e antisemitism – şi e într-un sens –, se cade a fi precizat ce fel de antisemitism este. Nu e un antisemitism «primar», fundamental, ci derivat şi conjunctural. Mai tîrziu, cînd Culianu îl îndemna să se explice, Eliade i-a replicat că, după Auschwitz, o asemenea explicaţie nu mai poate fi înţeleasă. A rămas cu sentimentul – parţial justificat – al unei neînţelegeri şi al unei nedreptăţi“. (pp. 89-91) Nu ar fi vorba, aşadar, de o trădare a intelectualilor, cît de o trădare a Istoriei.

Şi alte profiluri primesc nuanţări şi deplasări de accente: Eugen Ionescu apare drept un fricos („e curajos cînd se războieşte cu oamenii de litere, dar deloc atunci cînd are în faţă curente sau structuri care – crede el – ar putea să-l zdrobească“; a scris şi publicat piesa Rinocerii în... 1960: „ar fi fost interesant să o scrie în România, la timpul potrivit, şi nu în Franţa, cînd totul devenise istorie“). Eugeniu Coşeriu se arată, în studenţia sa legionară, feroce; la fel Iorgu Iordan, epurator universitar comunist plin de zel după 1945, cînd Camil Petrescu se dovedeşte, ca sub orice regim, un caraghios, un oportunist şi colaboraţionist, ca şi Ion Barbu sau Călinescu (printre cele mai dezamăgitoare personaje ale cărţii) sau Cezar Petrescu, nu însă şi Tudor Vianu „cel mai ponderat dintre «colaboraţionişti», exact opusul avîntatului Călinescu“. În timp ce Sadoveanu face figura unui imperturbabil, iar Gala Galaction îşi „spovedeşte păcatele“ în jurnal, cazul Tudor Arghezi este nuanţat: „«Colaborarea» sa cu regimul comunist intervine abia pe la mijlocul anilor ’50, după o destul de lungă traversare a deşertului. Chiar şi atunci păstrează o relativă decenţă. Comunismul arăta că se instalase pentru multă vreme. Un scriitor care voia să fie citit n-avea de ales... Spre deosebire de mulţi alţii, n-a ţinut trena partidului comunist în calea lui spre putere“. Cei care tac cu totul: Blaga, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Vinea, Ionel Teodoreanu, Păstorel Teodoreanu. Un naiv se arată Dimitrie Gusti care se întoarce din America în 1947 doar pentru a muri, ca şi Emil Racoviţă, în marginalizare şi mizerie. S-a spus că lipsesc figurile lucide ale intelectualilor care n-au căzut în „capcanele istoriei“. Nu lipsesc (E. Lovinescu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu sau Vladimir Streinu), doar că nu se află în prim-planul cărţii, miza fiind alta.

În sfîrşit, o ultimă idee demnă de reţinut şi aprofundat: „«Rezistenţa prin cultură» a fost foarte adesea o «evadare prin cultură». Şi evadarea e o formă de rezistenţă, dar forma cea mai evanescentă şi cea mai puţin de temut, la nevoie chiar acceptabilă, pentru Putere“. 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni