Intelectualii faţă cu Puterea

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Intelectualii faţă cu Puterea jpeg

● Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, Editura Humanitas, 2011. 

Această a nu ştiu cîta carte remarcabilă a istoricului Lucian Boia este, fără îndoială, cartea anului trecut. Documentată în mare parte din arhive nepublicate şi scrisă cu detaşare, Capcanele istoriei s-a dovedit a întîlni un semnificativ orizont de aşteptare. După nenumărate demascări, polemici şi cărţi-dosare – unele exagerate, altele indulgente, pasionale oricum – privind trecutul ideologic problematic al unor intelectuali din Interbelic, era timpul unei priviri de ansamblu detaliate şi echilibrate, deopotrivă a unei contextualizări şi retrospective. De aceea, mă voi opri, în cele ce urmează, la cîteva aspecte pe care Lucian Boia le scoate în evidenţă mai bine decît alţii şi la cazurile unde nuanţează şi schimbă uşor accentele.

Refacerea, chiar şi în linii mari, a contextului socio-cultural, pe lîngă cel politic, este, la Lucian Boia, esenţială pentru a înţelege ce însemnau atunci concepte precum „democraţie“ şi „naţionalism“, foarte diferite de ceea ce înţelegem noi astăzi prin ele: „Pentru mulţi intelectuali români ai anilor ’30, naţionalismul trecea înaintea democraţiei. Atitudine cu rădăcini istorice. Sentimentul românilor, odată cu cristalizarea ideologiei naţionale, a fost acela că sînt împresuraţi de străini. Transilvania era sub unguri, Bucovina sub austrieci, Basarabia sub ruşi. În principatele autonome – Ţara Românească şi Moldova – multă vreme guvernaseră grecii şi o bună parte a aristocraţiei şi a burgheziei era de origine greacă sau amestecată cu elemente greceşti. În drumul spre modernitate, ponderea străinilor a fost substanţială. Spre deosebire de sate, esenţial româneşti, oraşele erau cosmopolite, cuprinzînd un număr apreciabil de «neromâni». Situaţia aceasta a fost de natură să creeze frustrări, un adevărat complex naţional.... În oraşe, românii continuau să fie minoritari. În acest context trebuie înţeles visul unei Românii româneşti: în fond pentru asta se făcuse România. Ce rost avea – în accepţia vremii – o Românie care să nu fie decît parţial românească? Multiculturalismul nu era încă la ordinea zilei. Naţiunea presupunea un proces unificator.“ Cifrele statistice cu privire la componenţa etnică a provinciilor româneşti explică psihoza faţă de străini, în general, şi faţă de evrei, în special; deja majoritari în mediul citadin, proporţional mai numeroşi ca intelectuali şi, avînd relativ blocate profesiile din administraţia publică, magistratură sau armată, aceştia s-au concentrat în sistemul economico-financiar şi în profesiunile liberale (medici, avocaţi, jurnalişti): „Suprareprezentarea în unele direcţii era la fel de accentuată ca subreprezentarea în altele, doar că era mai vizibilă şi denunţată de naţionalişti ca un pericol, mai ales atunci cînd intra în discuţie acapararea economiei ţării şi influenţa evreilor ca formatori de opinie“. Cunoscînd acest context social dezechilibrat etnic şi raportîndu-l idealului unui stat naţional în care trebuia sprijinit elementul românesc, abia atunci se poate înţelege natura antisemitismului din epocă unde „nu era în discuţie condiţia «spirituală» a «semitului», ci condiţia socio-culturală a evreului“, precum şi natura rasismului ca o percepţie strict intelectuală, în termeni de trăsături specifice, nu ideologică, politică sau xenofobă. Istoria nu apucase să compromită aceşti termeni şi aceste atitudini, făcîndu-le sinonime cu crima.

Parcă anticipînd cartea lui Antonio Momoc, Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Şcoala gustiană între carlism şi legionarism (Editura Curtea Veche, 2012), Lucian Boia acordă aceeaşi atenţie sociologului Dimitrie Gusti, „un al treilea mare «adunător» de tineri“; acesta, deşi „deloc ideolog“, fiind un maestru şi un model pentru mulţi tineri din interbelic, rămas însă în umbra „cazului“ Nae Ionescu şi al mult mai celebrilor săi discipoli. O altă deplasare de accent fiind constatarea că tinerii intelectuali tentaţi în epocă de comunism nu erau mai puţini decît cei simpatizanţi ai legionarismului, doar că partidul comuniştilor se afla în clandestinitate, iar numele de la dreapta aveau ceva mai multă greutate în epocă: Cioran, Noica, Vulcănescu, Eliade. Faţă de acesta din urmă, Lucian Boia are o atitudine binevenit nuanţată: „Departe de a conduce la crimă şi totalitarism, în viziunea lui Eliade legionarismul însemna dragoste şi libertate, înălţare şi purificare spirituală. Indiferent cum vedem lucrurile astăzi, corect este să luăm în seamă nu numai isoria pe care o ştim, ci şi istoria în care credea cu naivitate Eliade (aceeaşi problemă, în extrema cealaltă, a intelectualilor comunişti: o teribilă naivitate istorică)... În galeria antisemiţilor români, el se aşază probabil printre cei mai puţin antisemiţi. Şi, paradoxal, se manifestă şi ca filosemit. Ţinuse să precizeze că nu trebuie confundat «naţionalismul cu fascismul şi românismul cu antisemitismul»... Convingerea lui (şi nu doar a lui) este că românii trebuie să se emancipeze de sub străinii care-i împiedicau să-şi împlinească menirea în lume. În mod ciudat pentru o privire actuală, respectul pentru evrei se combină, din motive de românism, cu dorinţa ca evreii să-i lase pe români în pace! Dacă e antisemitism – şi e într-un sens –, se cade a fi precizat ce fel de antisemitism este. Nu e un antisemitism «primar», fundamental, ci derivat şi conjunctural. Mai tîrziu, cînd Culianu îl îndemna să se explice, Eliade i-a replicat că, după Auschwitz, o asemenea explicaţie nu mai poate fi înţeleasă. A rămas cu sentimentul – parţial justificat – al unei neînţelegeri şi al unei nedreptăţi“. (pp. 89-91) Nu ar fi vorba, aşadar, de o trădare a intelectualilor, cît de o trădare a Istoriei.

Şi alte profiluri primesc nuanţări şi deplasări de accente: Eugen Ionescu apare drept un fricos („e curajos cînd se războieşte cu oamenii de litere, dar deloc atunci cînd are în faţă curente sau structuri care – crede el – ar putea să-l zdrobească“; a scris şi publicat piesa Rinocerii în... 1960: „ar fi fost interesant să o scrie în România, la timpul potrivit, şi nu în Franţa, cînd totul devenise istorie“). Eugeniu Coşeriu se arată, în studenţia sa legionară, feroce; la fel Iorgu Iordan, epurator universitar comunist plin de zel după 1945, cînd Camil Petrescu se dovedeşte, ca sub orice regim, un caraghios, un oportunist şi colaboraţionist, ca şi Ion Barbu sau Călinescu (printre cele mai dezamăgitoare personaje ale cărţii) sau Cezar Petrescu, nu însă şi Tudor Vianu „cel mai ponderat dintre «colaboraţionişti», exact opusul avîntatului Călinescu“. În timp ce Sadoveanu face figura unui imperturbabil, iar Gala Galaction îşi „spovedeşte păcatele“ în jurnal, cazul Tudor Arghezi este nuanţat: „«Colaborarea» sa cu regimul comunist intervine abia pe la mijlocul anilor ’50, după o destul de lungă traversare a deşertului. Chiar şi atunci păstrează o relativă decenţă. Comunismul arăta că se instalase pentru multă vreme. Un scriitor care voia să fie citit n-avea de ales... Spre deosebire de mulţi alţii, n-a ţinut trena partidului comunist în calea lui spre putere“. Cei care tac cu totul: Blaga, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Vinea, Ionel Teodoreanu, Păstorel Teodoreanu. Un naiv se arată Dimitrie Gusti care se întoarce din America în 1947 doar pentru a muri, ca şi Emil Racoviţă, în marginalizare şi mizerie. S-a spus că lipsesc figurile lucide ale intelectualilor care n-au căzut în „capcanele istoriei“. Nu lipsesc (E. Lovinescu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu sau Vladimir Streinu), doar că nu se află în prim-planul cărţii, miza fiind alta.

În sfîrşit, o ultimă idee demnă de reţinut şi aprofundat: „«Rezistenţa prin cultură» a fost foarte adesea o «evadare prin cultură». Şi evadarea e o formă de rezistenţă, dar forma cea mai evanescentă şi cea mai puţin de temut, la nevoie chiar acceptabilă, pentru Putere“. 

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

politistii dga au descins in ptf bors pentru perchezitii foto
Cinci agenţi din PTF Borş, judecaţi pentru mită. Unul are averea sub sechestru
Cinci subofiţeri din PTF Borş au fost trimişi în judecată şi sunt acuzaţi că luau mită de la şoferii de TIR, agenţii fiind dovediţi de un investigator sub acoperire care s-a angajat şofer pe camion.
minge de fotbal apus foto shutterstock
Cupa României. FC U Craiova, Gloria Buzău și CSC Dumbrăviţa, calificate în grupe
FC U Craiova şi două formaţii de liga a doua, CSC Dumbrăviţa şi Gloria Buzău, s-au calificat în grupele Cupei României la fotbal.
tineri telefoane pixabay.com
Generaţia Z, dornică de popularitate, dar lipsită de motivaţie STUDIU
Unu din cinci tineri sub 24 de ani își dorește să fie celebru, arată ultimul studiu Insights PulseZ 2022, care a testat stările și comportamentele în mediul online sau de consum ale tinerilor, precum și nevoile, motivațiile personale și preferințele generației Z.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.