Dansul vieţii

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
George Banu este laureatul Marelui Premiu al Francofoniei jpeg

De cîtva timp – luni, chiar ani – încerc să depăşesc cadrul, cadrul ales, e drept, nu impus al teatrului pe care-l urmăresc şi despre care scriu ca despre o „a doua viaţă“, viaţa nopţii, a sălilor, a scenelor. Sentimentul că am „văzut toate piesele“ aşa cum Mallarmé „citise toate cărţile“ mi s-a impus progresiv şi azi resimt dorinţa de a mă plasa uşor „în afara cadrului“. În franceză termenul e şi mai exact: „hors – scène“, alături sau dincolo de scenă. I-am propus lui Andrei Pleşu o cronică lunară din această perspectivă căci mi s-a părut decisiv să nu capitulez în faţa secătuirii care mă ameninţă şi imperativ să mă îndepărtez – passager – de cadrul pe care ani de-a rîndul îl admisesem. Există o „lege a cadrului“ al cărui respect produce focalizare, dar ea suscită şi un anume apetit de eliberare. Mă întreb dacă, împreună, nu alternează după ritmul Coloanei lui Brâncuşi… concentrare, dilatare. Ambele necesare.

Odată acordul Dilemei vechi primit, împreună cu Mircea Vasilescu am precizat „un cadru“ – un text lunar, consacrat evenimentelor şi întîlnirilor „ne-teatrale“ cu artele din „exterior“. Din „micul exterior“, căci, o ştim, „marele exterior“ e acela al dispariţiei, al îndepărtării definitive. Şi, mă întreb perplex: oare această experienţă care debuteză acum e, secret şi neprevăzut, primul pas către acolo? Nu astfel am gîndit-o, dar ea răspunde unei dorinţe ascunse: Să mă duc, fără a ajunge neapărat, altundeva… nu departe, dar altundeva!

Şi de aceea, timid, acum, pentru debut, limitez distanţa şi evoc acest domeniu vecin „cadrului“ – dansul. La Centrul Pompidou o mare expoziţie disparată şi revelatoare i-a fost consacrată. Danser sa vie – astfel a fost intitulată. Acolo, intrînd, trecînd de la o sală la alta, nu atît tablourile interesează, tablouri de maeştri odată scandaloşi, nici informaţiile savante despre tentativele de notare a coregrafiilor al căror iniţiator obstinat a fost, în anii ’30, Laban, cît micile fragmente de „viaţă“ a dansului, minutele scurte înregistrate şi furate uitării. Le priveşti ca pe un ciob de statuie antică găsit în nisipul unui şantier… şi, o ştim, din fragmentare provine puterea de evocare a acestor resturi „culturale“. Un corp, o şerpuire a şoldurilor sau o înclinare a umărului captate de un arhaic aparat de filmat reînvie, o clipă, sub ochii noştri, glorii dispărute reînviate. Şi atunci vezi ce niciodată n-ai văzut. Efemerul ce se întruchipează!

Despre Isadora Duncan citisem, îi ştiam importanţa şi nu-i ignoram extravaganţa. Dar aici o văd prima oară dansînd, cîteva zeci de secunde, undeva pe o moşie rusească în faţa unor proprietari înstăriţi, veseli, puţin alcoolizaţi. Isadora surîde, schiţează mai mulţi paşi zglobii, ca o şcolăriţă amuzată, un cerc, două şi apoi se opreşte. O glumă, o fantezie, dar brusc operează seducţia unui corp cotidian liber, nicicum domesticit pentru Lacul lebedelor! Apoi, altundeva, o peliculă tremurînd restituie dimensiunea antică, rituală, a femeii care a influenţat toată avangarda americană, Martha Graham. Mă întreb dacă nu tocmai această dimensiune „greacă“ a fost cheia succesului său într-o ţară fără Grecia? Dansurile Marthei, dansurile unei statui ce se mişcă! Şi cum să nu rămîn minute în şir privind-o pe dansatoarea expresionistă Mary Wigman care, disimulată de o mască opacă, pare a fi un idol străin, exotic şi straniu. Opuse îi sînt mişcările circulare, spiralate şi decorative ale celebrei Loïe Fuller! Sau performanţa ritmată şi antrenantă a dansatoarei negre, Josephine Baker! Femei, femei, ele au reinventat dansul modern a cărui Pina Bausch a fost ultima şi indispensabila lor regină. Ieşind, mă opresc îndelung în faţa unei coregrafii semnate de Jan Fabre unde o dansatoare suplă, parcă în cauciuc, unsă cu ulei Lisbeth Gruwez, se contorsionează singură în faţa unei podele translucide ce-i reflectă imaginea. Divinitate narcisică ce-şi ajunge sieşi!

Dansul, se spune, „nu gîndeşte, ci se exprimă“. Expresie directă a corpului, a energiilor ce se degajă şi se manifestă liber. El e adesea ludic şi aici avem revelaţia graţiei ireale ce emana din mişcările lui Nijinski în După-amiaza unui faun, dar şi excitaţia ludică a Paradei, celebra coregrafie a lui Picasso, Cocteau şi Massin. Corpurile revelă ceea ce cuvintele tac. Ele dispun de un secret la care nu se poate ajunge decît în prezenţa lor. În acelaşi timp, ele comportă un pericol ce nu poate lăsa indiferent: dansul a fost integrat în toate marile manifestări ale totalitarismelor, stalinism sau nazism reunite. Coregrafii expresionşti, în prezenţa lui Hitler, au participat la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1932 şi celebrul fotograf Rodtchenko a imortalizat defileurile dansante din Piaţa Roşie!

Un mic scenariu mă reţine înainte de a pleca. Yves Klein, marele abstract francez, în costum negru şi cravată, se adresează unei adunări restrînse de notabili intelectuali, vestimentar la fel de stricţi ca şi el: cu toţii par să asiste la un concert cu muzică de Schubert! Dar, în faţa lor, evoluează cîteva femei goale puşcă şi spoite cu o pictură albastră, ele îşi depun pecetea corpului pe o pînză albă. Studii de antropometrie le-a intitulat Klein. De o parte examinam fotografia, apoi, în faţa ei, observam splendidele suprafeţe ritmate de pete albastre, umbra unor corpuri de mult dispărute. Fără autentificarea prezenţei acestor femei, îmi spun, tabloul n-ar fi fost însă decît o banală pînză abstractă!

Pictorii moderni i-au iubit pe clovnii săi dansatori mai mult decît pe actori. De ce? Chiar dacă fără răspuns, întrebarea merită a fi pusă! Aici, proba suplimentară, o dansatoare română din anii ’20, Lizica Codreanu, apare în intimitatea Soniei Delaunay al cărei proiect plastic ea căuta să-l realizeze coregrafic. Lizica Codreanu l-a cunoscut pe Brâncuşi, a dansat în atelierul lui şi, recent, Doina Lemny i-a consacrat o carte. Eu n-o cunoşteam.

Acum un an, în California, trec împreună cu un prieten, Gábor Tompa, prin primul oraş al căutătorilor de aur. Pare a fi o reconstituire a unui decor de western. „Viaţa imită arta“ – spunea Oscar Wilde. Îndeosebi aici, unde autenticitatea caselor şi a străzilor pare contestată de copiile nenumărate pe care, de la John Ford încoace, cinematograful le-a produs. Într-un fel de cabană dărăpănată expune un artist plastic. Cumpăr, la un preţ modic, o bucată de plastic pe care, scrisă frumos, de mînă, citesc o deviză: „Lasă-ţi viaţa să danseze“. De atunci o am pe birou! Dansul vieţii... mai încurajator decît Dansul morţii al lui Strindberg. 

P.S. Alături, la Beaubourg, în expoziţia Matisse – perechi şi serii, descopăr nu numai două variante ale celebrei Bluze româneşti – se pare că Pallady i-a oferit-o, dar şi zeci de fotografii ale tabloului reunite sub un titlu derutant: „Vis!“. Femeia sau România erau un „vis“? Care dintre ele? 

George Banu este critic de teatru.

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

zloti polonezi FOTO Shutterstock
Zlotul polonez atinge un minim istoric în raport cu dolarul. Pentru 1 USD trebuie să plătiți mai mult de cinci zloți
Zlotul polonez a atins un minim istoric în raport cu dolarul american, conform datelor publicate marți de portalul Businessinsider.com.pl.
Contor energie electrica curent electricitate factura FOTO Shutterstock
ANPC vrea semnalizarea prezenţei cititorului de contor pe teren
ANPC va propune ANRE introducerea unui sistem de semnalizare a prezenţei fizice, pe teren, a cititorului de contor, astfel încât consumatorul să fie informat asupra citirii indexului de consum.
Printesa Diana si Charles FOTO Getty Images jpg
Prințul Andrew și prințesa Diana, complot împotriva lui Charles?
Prințesa Diana era foarte bună prietenă cu soția de atunci a prințului Andrew, astfel că și ea ar fi luat parte la planul de a-l împiedica pe Charles să ajungă la tron.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.