"E timpul să ne gîndim şi la public" -interviu cu regizorul Tudor GIURGIU

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
"E timpul să ne gîndim şi la public"  interviu cu regizorul Tudor GIURGIU jpeg

- interviu cu regizorul Tudor GIURGIU -

S-a vorbit mult în ultimii doi ani despre debutul în lungmetraj al lui Silviu Purcărete. Aţi fost producător al filmului Undeva la Palilula, care se va lansa în curînd. A fost greu, a ieşit cum v-aţi dorit?

Silviu Purcărete ştie cel mai bine dacă i-a ieşit cum şi-a dorit; la un moment dat îmi spunea, glumind despre lungimea filmului, că e „un foarte scurt film lung“. Pot doar să spun că filmul e foarte diferit de primul scenariu pe care l-am citit în 2004 iar constrîngerile financiare şi faptul că Silviu nu a găsit decorul real care s-ar fi putut transforma în Palilula anilor ’60 au determinat asumarea unui pariu creativ şi artistic foarte ambiţios: reconstruirea Palilulei într-o hală părăsită de la marginea Capitalei. Esenţială a fost dorinţa întregii echipe de a dovedi că putem duce la bun sfîrşit acest film aparte, care sînt convins că va rămîne unic în istoria recentă a filmului românesc. A fost extraordinar să vezi la lucru profesionişti din generaţii diferite, oameni care veneau deopotrivă din teatru şi film şi care redescopereau împreună bucuria de a inventa soluţii dintre cele mai trăsnite la provocările propuse de Silviu. A lucra laolaltă cu personalităţi precum Heti Sturmer, Dragoş Buhagiar, Vasile Şirli sau Lia Manţoc, a-i vedea la lucru pe Aron Dimeny (un mare actor al Teatrului Maghiar din Cluj), Răzvan Vasilescu, George Mihăiţă, Constantin Chiriac sau Ofelia Popii e un privilegiu care nu ţi se întîmplă oricînd. Mă bucur de asemenea că am fost cel care i l-a propus lui Silviu pe operatorul Adrian Silişteanu, deja un prieten drag, care a făcut o imagine excelentă.

Personal, sînt extrem de onorat că am avut ocazia să îl cunosc şi să colaborez cu Silviu. Sînt un idealist care încă mai crede în şansa unor întîlniri providenţiale iar ele se cheamă, pentru mine, Mircea Veroiu, Lucian Pintilie, Fanny Ardant şi Purcărete. Undeva la Palilula e o bucurie de film, pentru cei care vor şi încă mai pot să guste viaţa, pentru cei care erau tineri în anii ’60-’70, pentru cei care mai cred că filmul e spectacol. E deja selecţionat în competiţia unui important festival, aşa că în curînd Palilula va ieşi în lume.

Mulţi au spus că e atît de ambiţios proiectul lui Purcărete încît nu se va sfîrşi niciodată. De ce resurse a fost vorba şi ce ne-aţi putea spune despre film?

Fiecare film are povestea şi destinul lui, iar Palilula a avut un traseu sinuos datorită complexităţii proiectului. Banii s-au adunat greu, scenariul iniţial era mult prea stufos iar Silviu a fost nevoit să reducă din episoadele care făceau deliciul lecturii. Ţin minte şi acum că în 2005 distribuţia începea cu Ştefan Iordache… Din 2004 am avut un coproducător german care era fascinat de proiect, dar apoi s-a retras, fondurile de finanţare germane căutau proiecte mult mai comerciale, aşa că a trebuit să o luăm de la capăt din nou. Prin iarna lui 2009 am spus că, dacă nu o să ne apucăm de film, nu o să-l mai facem niciodată. Am riscat enorm, bani nu erau, de-abia prin vară am reuşit să strîngem minimum necesar care să ne permită să începem construcţia decorului şi contractarea actorilor. Aventura a continuat, din 35-40 de zile de filmare am ajuns să filmăm 58, banii s-au terminat din nou în decembrie 2009 înainte de Crăciun, iar condiţiile de filmare au fost crîncene, filmam noapte de noapte la minus 20 de grade. Echipa de filmare a avut peste 150 de oameni, am avut la cadru în total peste 900 de figuranţi, mai mult de 100 de broaşte vii care vieţuiau alături de noi într-un spaţiu special amenajat (iar Silviu ne implora să avem grijă de ele să nu moară) iar toată postproducţia filmului a durat mai mult de un an, trei echipe de specialişti în efecte vizuale lucrînd în paralel. Acum toate astea mi se par departe, rămîne imensa bucurie de a fi dus Palilula la capăt, de a nu fi intrat în faliment şi de a le mulţumi tuturor celor care au acceptat să fie alături de noi pentru a duce la bun sfîrşit acest pariu nebun, soţiei mele Oana, în primul rînd, fără de care tot angrenajul complicat al producţiei filmului nu s-ar fi putut urni, şi Ozanei Oancea, care a păstorit acest proiect pe vremea cînd era doar o iluzie.

Aţi terminat, de asemenea, cel de-al doilea lungmetraj pe care-l semnaţi, Despre oameni şi melci. Cînd îl veţi lansa şi în ce zonă vă duceţi cu acest film?

Vom face o premieră la Cluj la TIFF şi aşteptăm între timp răspunsurile festivalurilor internaţionale unde l-am propus spre selecţie. Acum lucrez la sunet şi încă sînt foarte aproape de film, nu mă pot detaşa să fac aprecieri de vreun fel. M-au bucurat însă reacţiile unor prieteni şi necunoscuţi care au văzut filmul în vizionări private. Unora le-a plăcut că nu e doar o comedie facilă, alţii au fost emoţionaţi de poveste, pentru cîţiva filmul e o fabulă despre începuturile capitalismului românesc, iar pentru alţii e un film foarte cool despre anii ’90. Mai toţi au fost însă plăcut surprinşi de Monica Bîrlădeanu, care cred că va fi revelaţia filmului, despre Dorel Vişan au spus că e într-o formă de zile mari iar Andi Vasluianu se pare că e mai bun ca niciodată. Singurul lucru care mă preocupă e să termin filmul aşa cum mi-l doresc şi de-abia aştept întîlnirea cu publicul larg, pe 21 septembrie.

Sînteţi şi directorul celui mai important festival de film românesc. Anul acesta TIFF-ul împlineşte 11 ani. De la an la an a devenit mai mare şi s-a extins de la Cluj şi în alte oraşe din Transilvania. Ce se va întîmpla la această ediţie?

Mihai Chirilov a pregătit deja un meniu de filme de zile mari, iar echipa festivalului pune cap la cap evenimente speciale, surprize, proiecte noi. Mă bucur să putem organiza o proiecţie specială cu Nunta de piatră, film-cult ale cinema-ului românesc şi foarte drag mie, în prezenţa tuturor celor care au lucrat la acest film şi care vor veni din colţuri felurite ale lumii pentru a sărbători cei 40 de ani de la premieră. Ne preocupă mai mult ca niciodată platforma educaţională a Festivalului, în cadrul căreia vom iniţia un proiect nou, Transilvania Talent Lab, alături de EducaTIFF şi Let’s Go Digital. Vom inaugura TIFF Center, un spaţiu nou, deschis tot timpul anului, unde vom organiza o minişcoală de film, ateliere foto, de actorie de film, workshop-uri.

Cum se vede din interior filmul românesc, după un deceniu de glorie internaţională, mai ales? Se poate vorbi de o industrie?

Se vede neclar şi în tonuri gri. Lipseşte cu desăvîrşire o strategie şi viziune de perspectivă, banii pentru filme s-au înjumătăţit aproape, faţă de anul 2007, debutanţilor nu li se oferă nici o şansă, cineaştii odată „tineri“ s-au blazat, am pierdut cu toţii mult timp în încercări sterile de a schimba apa din acvariu. România rămîne un teritoriu aparte şi ciudat, unde statul alocă zero lei pentru filme, pentru modernizarea sălilor sau media literacy, unde nu există nici un fond regional de film sau vreo facilitate fiscală pentru cei care cheltuie bani mulţi în film. Nu există nici o industrie, există doar cîţiva oameni (puţini) care vor să construiască şi să lase ceva în urma lor. În rest, mulţi băgători de seamă, analişti care cred că filmul comercial nu merită să stea în aceeaşi încăpere cu filmul de autor (vezi recentele Premii Gopo) şi mulţi indivizi netalentaţi. În 2007 criticul englez Nick Roddick scria despre cinema-ul românesc: „a national cinema without a national audience is living on borrowed time“ („cinematografie naţională care nu are un public propriu trăieşte vremuri de împrumut“). Cred că ne-a cam venit scadenţa şi, după multele premii şi succese, e timpul să ne gîndim şi la public. 

a consemnat Ana Maria SANDU

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

avion Wizz Air FOTO Wizz Air
Wizz Air se joacă cu nervii clienților. Cum să eviți experiența unui medic clujean rămas fără loc
Pornind de la „surpriza” unui medic clujean care a rămas fără loc la cursa Wizz Air pe care o plătise, „Adevărul” a încercat să afle politica acestei companii de overbooking și situația zborurilor anulate.
Nord Stream FOTO Shutterstock
S-a scurs peste jumătate din gazul din conductele Nord Stream
Peste jumătate din gazul aflat în gazoductele Nord Stream 1 şi 2, avariate de un presupus sabotaj în Marea Baltică, s-a scurs deja în atmosferă, au anunţat miercuri autorităţile daneze, relatează AFP.
Ruxi si Cristi Mitrea Sunt celebru, scoate ma de aici foto Pro TV jpg
Ruxi și Cristi Mitrea s-au sărutat, iar Alex Bogdan s-a autoeliminat la „Sunt celebru, scoate-mă de aici!“
Ediția de marți a reality-show-ului de la Pro TV a avut din nou moment tensionate, dar și unele tandre, la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.