"Dragostea în absenţa corpului fiinţei iubite" - interviu cu regizoarea Anca HIRTE

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
"Dragostea în absenţa corpului fiinţei iubite"   interviu cu regizoarea Anca HIRTE jpeg

În Franţa, Anca Hirte a realizat împreună cu soţul ei trei documentare selecţionate la cele mai mari festivaluri de gen. Filmul Păcătoasa Teodora (2011), coprodus de Elefant Films şi recompensat cu Premiul pentru cea mai mai bună imagine la Astra Film, relatează ritualul asumării depline a călugăriei prin căsătoria cu Isus. Filmul va fi proiectat la Festivalul Filmului European (3-13 mai), organizat de ICR.

Aţi terminat Politehnica la Bucureşti, apoi aţi studiat antropologie, iar în 1994 aţi debutat cu filmul Venus. Cum aţi ajuns la film documentar?

Am pierdut cinci ani din viaţă studiind chimia anorganică şi am terminat facultatea în 1990, imediat după Revoluţie. Mai funcţiona încă sistemul de repartiţii, dar nu mai era obligatoriu. Astfel, cînd am aflat de un post de conservator chimist la Muzeul Ţăranului Român, m-am hotărît să aplic. Director al muzeului era Horia Bernea, pe care am avut incredibila şansă de a-l cunoaşte încă din copilărie. El a fost una dintre persoanele care m-au marcat în profunzime. Am început să lucrez la MŢR aşadar, mai întîi la secţia de conservare şi, un an după aceea, la secţia de antropologie.

În acea perioadă, la începutul anilor ’90, Biserica începuse o campanie de canonizare a unor personalităţi istorice şi religioase. MŢR organiza de fiecare dată o echipă care „mergea pe teren“. Eu făceam parte din această echipă, avînd un rol foarte vag. La fiecare „deplasare“ participa şi un bărbat care filma evenimentul. Pe scurt, la una din canonizări el nu a putut veni. Şi atunci am pus camera pe umăr şi am filmat. A fost un adevărat coup de foudre!

În toamna anului 1993 am aflat că muzeul găzduia un stagiu de „iniţiere în realizarea filmelor documentare“, organizat de Atelierele Varan din Paris, în colaborare cu Ministerul Culturii din Franţa şi cu Societatea de Antropologie din România. Fără prea multă speranţă, mi-am depus candidatura pentru unul dintre aceste două locuri şi l-am obţinut. Astfel, pe 4 decembrie 1993, l-am întîlnit pentru prima dată pe cel care avea să-mi schimbe viaţa din toate punctele de vedere – Jean Lefaux, realizator de filme documentare, unul dintre cei doi formatori ai Atelierelor Varan. Din acel moment, am plonjat în universul unui cinema definit ca o magie a imaginii şi a sunetului. Şi am trăit povestea de dragoste pe care mi-o dorisem dintotdeauna: absolută, totală, fără limite. La sfîrşitul stagiului, am plecat cu Jean Lefaux la Paris. În iunie 1996 s-a născut fiica noastră, Ana. În martie 2005, subit şi brutal, Jean a murit.

Ce filme aţi realizat şi la ce teme v-aţi oprit pînă a ajunge la subiectul măicuţei din Păcătoasa Teodora?

Cît a trăit Jean, am făcut două filme împreună, ambele în România. Primul se numeşte De la chute (Treptele căderii) şi are ca subiect reeducarea de la Piteşti. Al doilea se numeşte Voyage dans l’irréalité immédiate (Călătorie în irealitatea imediată) şi este un fel de portret mental al românilor. Primul film pe care l-am realizat singură, după moartea lui Jean, se numeşte Je dors mais mon coeur veille (Dorm, dar sufletul meu veghează), filmat în judeţul Cluj, pe lîngă Cîmpia Turzii. Este un film destul de special, construit ca un soi de puzzle. Îmi este foarte drag pentru că m-a făcut să-mi dau seama că îmi păstrasem capacitatea de a mă minuna în faţa vieţii.

Dorinţa de a face un film într-o mînăstire de maici mi-a venit cînd eram în montaj cu filmul Dorm, dar sufletul meu veghează. Motivaţia profundă nu mi-a fost nici mie absolut clară de la început, dar doream să fie un film de cinema, şi nu de televiziune, aşa că am scris un scenariu pe care l-am depus la un concurs de la CNC-ul francez. Abia la sfîrşitul scrierii scenariului mi-am dat seama că subiectul filmului este cum poţi trăi dragostea în absenţa corpului fiinţei iubite. Voiam să filmez măicuţe pentru că ele trăiesc o poveste de iubire absolută, totală şi fără limite cu Isus – iubitul, logodnicul sau soţul lor.

Multe dintre filme dvs. sînt coproducţii. În ce măsură se implică instituţiile franceze în finanţarea filmului documentar?

Toate filmele mele sînt finanţate în mare majoritate de către organizaţii franceze (CNC, comisii de cultură regionale, municipale). Vorbind la modul general, părerea mea este că Franţa are, încă, unul dintre sistemele culturale cele mai generoase ca implicare a instituţiilor în finanţarea filmelor documentare. Problema mea personală este că, în expresia „film documentar“, cuvîntul care contează pentru mine este „film“ („documentar“ semnificînd doar faptul că filmez persoane reale, şi nu actori care interpretează un rol). Dar, în Franţa, ca de altfel peste tot în lume, filmul documentar se traduce mai mult prin „reportaj“ (în sensul bun al cuvîntului).

Cum televiziunile sînt cele care pot aduce cei mai mulţi bani într-o producţie de film documentar, proiectele mele sînt mereu dificil de realizat, căci nu sînt absolut deloc pe gustul lor. Modul meu de a face filme îmi restrînge destul de puternic paleta de subvenţii posibilă: doar cei de la secţia cinematografică a CNC-ului par sensibili la propunerile mele; din păcate, acolo este concurenţa cea mai mare, întrucît toţi realizatorii de filme de ficţiune de autor (Alain Resnais, Thierry Garrel, Manoel de Oliveira, Costa-Gavras, Valéria Bruni-Tedeschi, fraţii Dardenne) cer (şi obţin, desigur) finanţare de la această comisie.

De ce v-aţi oprit la maica Teodora şi cum au înţeles măicuţele filmul?

Cînd m-am hotărît să fac un film despre măicuţe, mănăstirea la care m-am gîndit imediat a fost Văratec: o alegere cinematografică pură, datorită albului perfect al clădirilor în contrast cu negrul hainelor măicuţelor. Opţiunea a devenit evidentă din primul moment cînd m-am dus acolo, unde am fost primită de Maica Stareţă Iozefina. I-am explicat motivul demersului meu cinematografic: dragostea pe care am trăit-o cu Jean, moartea lui bruscă. Din acel moment, Maica Stareţă m-a luat sub aripa sa şi mi-a deschis larg porţile mînăstirii. Încrederea pe care mi-a arătat-o a fost, de la început şi pînă la sfîrşit, totală, ajutorul ei a fost constant, deşi filmările au durat mult timp – mai exact, un an şi jumătate. De la început, mi-am dorit ca personajul principal al filmului să fie o tînără rasoforă (etapa dinaintea călugăriei), care se pregăteşte pentru călugărie. Cum am văzut-o prima dată pe Teodora, am ştiut că ea este cea pe care o căutam. Pentru frumuseţea, misterul, lumina şi calmul din ea. Am, cu personajele filmelor mele, o relaţie de dragoste şi încredere reciprocă care nu se bazează pe discursuri sau declaraţii sau discuţii lămuritoare, ci pe ceea ce simţim profund şi puternic unul pentru celălalt în timp ce construim împreună filmul.

Cum v-aţi documentat pentru a regiza un film în care ritualul călugăriei este minuţios urmărit?

Înainte de a începe filmările, am fost în vizită două săptămîni la Văratec. Am trăit cu măicuţele – ele erau „familia“ mea, iar eu făceam parte din viaţa lor. Scopul meu nu era să relatez cu exactitate ritualul călugăriei, ci să povestesc cinematografic iubirea şi nunta Teodorei cu Isus. De altfel, în film, la momentul călugăriei propriu zise, am folosit foarte puţin din „sunetele directe“ şi am creat un univers sonor muzical, împreună cu un tînăr şi foarte talentat editor de sunet, Marius Leftarache.

Filmul are un titlu ironic, uşor telenovelistic…

Pentru mine titlul filmului nu are nimic ironic. Este un titlu provocator, desigur. Dar cea care mi-a dat titlul a fost Teodora însăşi: la sfîrşitul nunţii, cînd este felicitată şi primeşte flori de la restul măicuţelor, ritualul este de a fi întrebată „Cum te cheamă, măicuţă?“, ea răspunde de fiecare dată „Teodora Păcătoasa“. Pentru că aceasta este condiţia omului alungat din Rai: de a fi un păcătos!

Cînd va fi lansat filmul în Franţa?

Filmul va ieşi în sălile de cinematograf franceze în luna septembrie. Un distribuitor independent, Thomas Ordonneau de la Shellac Distribution, s-a îndrăgostit de film şi-l va proiecta în patru săli din Paris, dar şi prin toată Franţa. Cum se spune, à suivre… 

a consemnat Roxana CĂLINESCU 

anansi nobel literar annie ernaux png
Annie Ernaux, laureata Nobelului literar din acest an, două romane în pregătire în colecția Anansi. World Fiction
Trei dintre romanele lui Annie Ernaux se află în pregătire la Editura Pandora M, în cadrul îndrăgitei colecții „Anansi. World Fiction”, coordonată de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu.
965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!

Adevarul.ro

criminal onesti gheorghe morosan jpeg
Sentință pentru teroristul din Onești. Gheorghe Moroșan are de plătit daune de 2 milioane de euro
Gheorghe Moroșan, autorul unei duble crime la Onești, a fost condamnat la 30 de ani închisoare. Soția lui va sta 12 ani după gratii, iar cei doi au fost obligați la plata unor daune ce însumează 2 milioane de euro.
Nor Cumulus FOTO Silviu Gurlui png
Un nor Cumulus a băgat spaima în oamenii Iașiului. Au crezut că „pâlnia de pe cer“ anunță o tornadă
Un fenomen spectaculos petrecut pe cer i-a speriat pe ieșenii care au crezut că norul în formă de pâlnie anunță o tornadă sau un alt fenomen periculos. Specialiștii au explicat ce este norul Cumulus.
Un avocat al extremiștilor greci din partidul Zorii Aurii ridică brațul într-un salut nazist la proces Konstantinos Plevris FOTO Twitter @Elva6
Salut nazist făcut de un avocat al extremiștilor greci din partidul Zorii Aurii, la proces
Avocatul unui europarlamentar din partidul grec Zori Aurii a ridicat vineri braţul într-un salut nazist, în timpul unui proces pentru crimă, informează AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.