De veghe în centrul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
De veghe în centrul lumii png

Am fost convinsă, pînă nu demult, că într-un jurnal filmat toate păcatele jurnalului clasic (egolalie, contrafacere, bune sentimente etalate, reglare de conturi narcisice) sînt exacerbate. Aveam impresia, ajutată şi de filmele care pastişează jurnalul în priză directă, că nici cei mai interesanţi oameni din lume n-ar putea fi urmăriţi – ani, zile, în final ore întregi – într-un jurnal filmat care să intereseze cu adevărat. A trebuit să văd – la începutul lunii mai, cînd, la Bucureşti, a avut loc Festivalul Filmului Evreiesc – celebrul documentar al lui David Perlov, Jurnal, ca să-mi schimb părerea despre jurnalele filmate sau despre aria (restrînsă) a filmului documentar, mai mult, să ţin morţiş să văd toate filmele acestui regizor neobişnuit, întemeietorul documentarului israelian modern, dar şi un picaro cu rădăcini deopotrivă hasidice şi braziliene. Nu ştiu dacă Jurnal-ul a mai fost altădată proiectat în România; prezentarea lui a fost însă, fără îndoială (măcar pentru cei şase-şapte spectatori care erau în sala Noului Cinematograf al Regizorului Român), o revelaţie. El ar trebui reluat – episod cu episod – poate de TVR Cultural sau de o altă televiziune cu bun-simţ artistic, pentru a fi cu adevărat văzut şi la noi. Măcar pentru că – aşa cum povestea un fost student al lui Perlov, Liviu Carmely, înainte de proiecţia celor şase episoade – David Perlov are, în cosmopolita sa genealogie ebraico-braziliană, şi rădăcini româneşti.

Ce te poate face, aşadar, nu doar să rămîi lipit de scaun ore şi ore, la un documentar autobiografic despre cineva ştiut pînă atunci doar după nume, ci şi să fii cu totul captivat? În primă instanţă, aş zice, două lucruri: un fel de magie a imaginii (despre care îţi imaginezi, la început, că ţine de insolitul Israelului, al „pămîntului făgăduinţei“, dar care e neschimbată cînd camera se întoarce „pe urmele paşilor“ personajului-narator la Paris, la S˜ao Paulo sau la Belo Horizonte); apoi o emoţie continuă a comentariului (un soi de poezie minimalist-intransigentă ce foloseşte ingrediente moderniste, dar ţinteşte mai departe). Suprapunerea acestor imagini întîmplătoare (dar selectate după o ordine „a inimii“) peste tonul egal al comentariului într-o engleză cu accent, de străin, dar care povesteşte dinăuntrul lucrurilor arătate, are un impact cu totul insolit. Printr-un efect de contragere, ai deodată sub ochi nu doar cei zece ani în care David Perlov a filmat „viaţa, nu ideile“, ci o mulţime de vieţi: părinţii (o mamă analfabetă şi necunoscută, un tată magician, dispărut prin cine ştie ce număr de magie), bunicul emigrat din Palestina în Brazilia, dona Guiomar (doica negresă), Mira (soţia, întîlnită într-un kibbutz, la venirea în Israel), cele două gemene adorate (Naomi şi Jael), prieteni din Tel Aviv, de la Paris, din S˜ao Paolo, dar şi o mulţime de necunoscuţi, la fel de memorabili.

Ca în O mie şi una de nopţi, fiecare nouă apariţie deschide o altă poveste, însă Perlov filmează – în toate locurile unde exigenţa privirii îl poartă – şi străzi goale, un măturător care-şi ritmează mişcările (la prima oră a dimineţii, cînd soarele încă nu a apărut) după o muzică interioară, cafenele pustii sau ostile, uşi abia întredeschise... Iar locul, adesea obscurizat de comentariul naratorului, capătă deodată relief. Un apartament de bloc (de unde se văd Mediterana, dar şi sinagoga din apropiere), o intersecţie pariziană (Denfert Rochereau, unde locuieşte una dintre fiice), un taximetru în mers (din care Perlov filmează) sînt centre magice care coagulează viaţa într-un fel de neuitat, locuri care creează realitatea „prin vizeta-mitralieră a camerei uşoare de filmat“, cum îi plăcea regizorului să spună.

Există mai multe asemenea centre iradiante în cele şase ore de film. Unul este cel al iubirii – care, la Perlov, înseamnă atenţie, o enorm detaliată atenţie pentru chipurile, expresiile, trupurile, atitudinile, hohotele, iubiţii şi deziluziile gemenelor lui născute în 1958. Adolescente în 1973, la începutul jurnalului patern, ele, Jael şi Naomi, sînt, în 1983, cînd filmul se încheie, femei în toată firea, una – producătoare de film (şi discipolă a tatălui), cealaltă – coregrafă. Frumoase şi independente, sigure pe ele şi necomplezente, curajoase şi incredibil de optimiste, ele par crescute de această iubire necondiţionată, purificată de orice aşteptare; o mare iubire „dovedită“ într-un film care începe cu hieroglifa-semnătură a unei mame absente şi se încheie cu numele ei scris greşit, Anna Perlof, pe un mormînt brazilian – o iubire care este şi rama unei lecţii despre forţele ordonatoare ale vieţii. La polul celălalt – intrînd în viaţa aceasta intimă, cu greu ordonată – se află istoria mare şi propaganda (Războiul de Yom Kippur, masacrele de la Sabra şi Chatila ale falangiştilor creştini împotriva palestinienilor, demonstraţiile anti-război şi hohotele părinţilor care-şi îngroapă copiii): nimic eroic sau spectaculos, doar viaţă irosită, haos şi dezintegrare. De partea dezordinii regăsim şi secvenţa – ce pare iniţial întîmplătoare – unui cimitir plin de sinucigaşi, din valea Harod, mulţi dintre ei pionieri aproape adolescenţi ai primelor kibbutzuri din „ţara promisă“.

Prin magic şi poetic, prin ce are mai bun literatura personală, dar şi viziunea cinematografică, David Perlov a spus în Jurnal cîteva adevăruri – ale sale şi ale noastre – care trebuiau, exact aşa, spuse.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.