"Cultura este esenţială pentru economie" - interviu cu dirijorul Christian BADEA

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
"Cultura este esenţială pentru economie"   interviu cu dirijorul Christian BADEA jpeg

În Duminica Floriilor, Ateneul Român a fost gazda unui concert de gală numit "London Bucharest Festival Orchestra". Acesta a reprezentat încheierea firească a aproape o săptămână de repetiţii şi masterclass-uri - primul proiect al Fundaţiei Române pentru Excelenţă în Muzică, întemeiate la sfîrşitul anului trecut de către dirijorul Christian Badea. În partea a doua a evenimentului, tinerii muzicieni români au cîntat împreună, în orchestră, cu instrumentişti de la Royal Academy of Music din Londra, Orchestre de la Suisse Romande din Elveţia, London Symphony Orchestra şi BBC Symphony Orchestra.


Aţi început foarte devreme studiul viorii, urmînd apoi Conservatorul din Bucureşti. Totuşi, sînteţi recunoscut pentru cariera internaţională de dirijor. Cum s-a produs trecerea de la vioară la dirijat?

Dintotdeauna mi-am dorit să dirijez. În anii ’70 am plecat în Belgia cu o bursă de studii şi, la un moment dat, cîntam într-o orchestră în Bruxelles, dirijorul s-a îmbolnăvit şi m-am oferit eu. Au acceptat şi eu am dirijat concertul complet pe instinct – nu avusesem nici măcar o lecţie de dirijat înainte. Aşa am început studiul ca dirijor la Bruxelles, ajungînd apoi la Juilliard School, la New York. Acolo am prins o perioadă extrem de frumoasă – în orchestra pe care trebuia să o dirijez, ca să-mi justific bursa de studii, aveam oameni ca Shlomo Mintz, Yo-Yo Ma sau Cho-Liang Lin, nume foarte faimoase după aceea, pe care i-am cunoscut cînd eram student.

Aţi studiat cu profesori valoroşi, Leonard Bernstein fiind numai unul dintre aceştia... În ce fel şi-au lăsat amprenta asupra dvs. ca artist?

Dorothy DeLay, de exemplu, faimoasă profesoară de vioară, avea o metodă specială. Îl asculta pe fiecare cam o săptămînă, două, fără să spună nimic. Încerca să vadă personalitatea, modul de a cînta şi cum îl poate ajuta pe fiecare în mod individualizat. Violonişti de mare renume, precum Perlman, Sarah Chang – toţi au fost elevii ei, iar fiecare e diferit.

Însă, cîteodată, sînt nişte lucruri care n-au nimic de-a face cu o lecţie. Aveam 12-13 ani, cînd a venit Sviatoslav Richter la Bucureşti. Şi m-am dus la repetiţie. În timpul repetiţiei, a ratat o mică notă într-un pasaj de virtuozitate. S-a terminat repetiţia, toată lumea a plecat, Ateneul era complet gol, iar eu mă plimbam prin clădire. Am ajuns sus unde este salonul şi am ascultat la uşă – era cineva care cînta la pian. Era Richter, care cînta în tot felul de combinaţii posibile – studia acel pasaj, unde ratase o singură notă. L-a studiat o oră. Şi eu am stat în spatele uşii ascultîndu-l. După o oră am plecat, am zis că e destul. Dar el a continuat. La 12 ani mi-am dat seamă că, dacă Richter, la o repetiţie, studiază o oră un pasaj unde a ratat o notă, eu trebuie să fac cel puţin la fel, dacă nu mai mult, pentru că eu nu sînt Richter.

Aveţi o carieră lungă, aţi dirijat în marile săli de concerte din întreaga lume. Ce v-a convins să vă reîntoarceţi în România, după atîţia ani?

Mi-am construit această carieră pe două planuri – şi pe cel simfonic, şi pe cel de operă; cred că acest lucru te completează ca muzician. Şi din România am avut această pornire spre teatru, operă, partea vizuală, de spectacol. Din ţara asta care era în negură, am primit un bagaj extraordinar de preţios.

Ceea ce a determinat ulterior multe lucruri pe care le-am făcut apoi în România a fost faptul că, plecînd din ţară, nu eram conştient în acel moment de pregătirea foarte serioasă din punct de vedere artistic, dar şi psihologic, de seriozitatea şi etica pe care mi le dăduse şcoala românească. Profesorii erau excepţionali, lucrul – intens, colegii – foarte talentaţi, era o competitivitate extraordinară... Am revenit după vreo 32 de ani, în 2006. De atunci, mă întorc regulat. Am dirijat la Sala Radio, la Filarmonică şi, în plus, am făcut ce fac peste tot pe unde mă duc în lume – am lucrat cu tinerii muzicieni; se pare că am o înclinaţie naturală spre asta, am avut un exemplu frumos al lui Leonard Bernstein, care era foarte stimulant şi căruia îi plăcea să transmită. Mi-am dat seama că ajungi la o vîrstă la care ai o anumită experienţă şi un bagaj de cunoştinţe. Şi atunci cînd oferi, cu generozitate, primeşti înapoi – o atitudine mai idealistă, un anumit entuziasm, o deschidere pe care generaţia tînără o are şi pe care, poate, cei mai în vîrstă au mai pierdut-o. Am ajuns să-i cunosc personal pe mulţi dintre tinerii muzicieni de la noi şi am încercat să mă informez despre realităţile de aici. Ce a reieşit este că, da, sînt probleme, dar că cea mai mare problemă o reprezintă psihologia şi mentalitatea. În momentul cînd se vor schimba anumite atitudini şi obişnuinţe, cred că toate lucrurile vor merge mult mai bine. Iar pentru mine este mai uşor de văzut asta deoarece, fiind român, le înţeleg, dar venind de afară am puţină distanţă. Apoi, am ajuns foarte repede la o concluzie firească – motivul pentru care eu mă reîntorc în România nu este pentru a susţine cîteva concerte, singura raţiune ar fi să dau înapoi ceva din ce mi s-a dat.

Cum priviţi şcolile de muzică de acum, de la noi?

Am făcut audiţii naţionale, m-am dus în diverse oraşe din România, am fost chiar şi la Chişinău, să-i ascult pe tineri şi să-i aleg pe cei mai talentaţi instrumentişti. Am vrut să văd unde sîntem exact, să-i cunosc personal – au fost mai mult de 300 de persoane. Şi mi-am dat seama că, da, noi continuăm să avem oameni extrem de talentaţi, însă, ca idee, ca nivel general, şcoala a scăzut mult. Nivelul unei şcoli se bazează pe medie, pe următorul nivel, nu pe vîrfuri, care vor exista oricum – cei buni, nu cei extraordinari. Dacă cei buni sînt mulţi şi sînt bine pregătiţi, atunci poţi spune într-adevăr că ai o şcoală. Mai este ceva: noi nu creăm aici condiţiile pentru o cultură de înalt nivel. Doar zicem că e de înalt nivel, ne dorim asta, sau este marketizată astfel.

Dar foarte mulţi cîntăreţi, instrumentişti, artişti români sînt pe marile scene ale lumii şi, din păcate, şi foarte mulţi profesori au plecat. Oameni pe care i-am pierdut. Acest exod, acest talent drain este foarte nociv. Privind toate aceste aspecte, mi-am dat seama că, dacă vreau să contribui cumva, cel mai important este să nu critic, să nu mă văicăresc şi să găsesc un mod de a ajuta concret.

Iar concretizarea ideilor dvs. constă în crearea Fundaţiei Române pentru Excelenţă în Muzică (FREM). Spuneţi-mi mai multe despre acest proiect...

Fundaţia a fost înfiinţată în decembrie 2011, avînd trei obiective principale. În primul rînd, să-i ajute pe tinerii muzicieni să se perfecţioneze în mod personalizat, în direcţia specifică fiecăruia. Dar cum? O bursă, ocazia de a studia afară e minunată, dar ideea mea e diferită: să se perfecţioneze aici. Pentru asta, eu îi aduc la noi pe cei mai importanţi muzicieni din lume şi îi pun în serviciul tinerilor noştri. Ceea ce nu se întîmplă altfel. Cînd vine London Symphony Orchestra la Festivalul Enescu, vine dimineaţa, cîntă seara, şi a doua zi pleacă. Şi nu există nici o interacţiune între ei şi ce se întîmplă în România din punct de vedere muzical. Eu fac altfel – îi aduc pe cei de la London Symphony Orchestra să lucreze o săptămînă cu tinerii noştri, să facă masterclass-uri pentru muzică de cameră, iar apoi vor cînta în concert, în orchestră, împreună cu tinerii. Se învaţă prin colaborare strînsă; nu numai prin lecţii, ci făcînd.

Bineînţeles, fundaţia nu e Ministerul Culturii sau cel al Educaţiei. Este o organizaţie non-guvernamentală. Vom avea şi membri de afară, sucursale în alte ţări – pentru strîngeri de fonduri, dar şi pentru colaborări. De altfel, odată prezentată ideea din spatele acestei fundaţii, am avut ecouri pozitive şi atît muzicienii din diaspora, cît şi străinii au fost extrem de receptivi, fără să mă întrebe vreodată cît îi plătesc, pentru că şi-au dat seama că e ceva ce trebuie făcut. Aceasta ar fi latura educaţională.

Încerc să fac proiecte-pilot, să văd cum pot folosi cît mai eficient resursele. Încet-încet, sper să mai vină şi alţii, să devină un program, să intrăm în normalitate. Azi eşti la Zürich, mîine la Londra, poimîine la Bucureşti. Proiectul meu este o open platform; nu pretind să am înţelepciunea finală, dar vreau ca, atunci cînd cineva are o idee bună, creativă, să aibă unde să o pună în practică.

Totuşi, ce posibilităţi au tinerii să se întreţină, la ce se întorc, unde pot lucra?

Acum ajungem la relaţia dintre mediul de business şi cultură. A doua latură a activităţii noastre are de-a face cu organizarea de evenimente artistice, de cel mai înalt nivel, în care românii să aibă o participare. Este foarte important pentru tinerii noştri să arate ce pot, şi nu numai în cîte un mic recital la Paris sau la Londra... Trebuie înţeles conceptul de colaborare. E vorba de un schimb de experienţă, de informaţie, între tinerii artişti şi cei mai în vîrstă.

Bucureştiul trebuie să redevină un punct de reper în muzică, mai ales că a fost odată. Mi-aduc aminte, cînd eram foarte mic, stagiunile la Radio, la Filarmonică – am văzut mai mulţi artişti mari, prin anii ’70, la Bucureşti, într-un an, decît am văzut la Carnegie Hall, cînd eram la New York.

În fine, ultima latură a activităţii noastre este implicarea socială a muzicienilor. Ei trebuie să-şi dea seama că au un noroc extraordinar – talentul lor. Este important ca muzica să devină parte din societate, pentru că are puterea de a transforma viaţa cuiva, mai ales cînd cineva învaţă de mic să cînte.

Această fundaţie se bazează pe tineri şi este făcută pentru ei. Însă mai important este că noi avem un fel de zid între economia ţării, mediul de afaceri şi cultură. Oamenii cu putere de decizie trebuie să înţeleagă că ce se face în cultură este absolut esenţial în economie. Nu vorbesc numai de nivelul de trai, de atmosferă, de partea socială, ci, pur şi simplu, „it’s good for business“.

La ce uşi ar trebui să batem pentru a mişca lucrurile într-o direcţie pozitivă?

Nu mai trebuie să aşteptăm să vină cineva să ne dea soluţia... Important este să fie mai mulţi oameni care să se strîngă în jurul unor idei, să vină fiecare cu contribuţia lui. Şi, cu cît mai mulţi, cu atît mai bine. Pe mine mă interesează unde sîntem în general. Are cultura impact constant şi de înalt nivel, este considerată ca fiind parte din societate, din economie, sau este un fel de anexă, la care ne uităm din cînd în cînd, şi care bineînţeles, printr-un reflex politic cunoscut peste tot, e prima care e tăiată cînd se ajunge la tăieturi de buget, alături de educaţie?

Totuşi, se fac multe lucruri bune în cultură, atît la noi, cît şi peste hotare, fără sprijin de la Guvern. Dar cred că este o miopie a politicienilor să nu-şi dea seama cît de importantă este cultura, mai ales pentru că România are nevoie să-şi schimbe imaginea din afară. Iar prin cultură este cel mai uşor, este organic, noi deja avem oameni importanţi acolo, foşti membri ai Academiei Franceze, un Enescu, un Lipatti, un Brâncuşi, sîntem cunoscuţi ca o ţară cu tradiţie culturală...

Dar cum rămîne cu publicul?

Trebuie să existe un standard – nimic la nivel mediocru nu merită să fie susţinut, trebuie educat publicul, pentru că acesta s-a micşorat. Nu trebuie să fie cunoscători în sensul de a şti cîte simfonii a scris Mahler, ci să aibă obişnuinţa sau dorinţa de a merge şi la concertele de muzică clasică, aşa cum se duc la concertele de pop sau rock sau jazz. Eu, de exemplu, ascult tot felul de muzică, rock, jazz, hard metal. Nu vorbim de gen, ci de calitate.

În plus, există studii care au demonstrat că muzica clasică ajută dezvoltarea copiilor, ajută la educaţie. Cîntînd alături de alţi copii la un instrument, ţi se creează nişte capacităţi de interacţiune socială. Într-o orchestră, înţelegi cum să lucrezi cu oamenii, cum să colaborezi.

a consemnat Patricia MIHAIL 

Foto: Laszlo Raduly

965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.

Adevarul.ro

Andrei Kartapolov FOTO Profimedia jpg
Un înalt oficial rus cere armatei să nu mai mintă cu privire la înfrângerile din Ucraina: „Poporul nu e prost”
Andrei Kartapolov, șeful Comitetului de apărare din Duma de Stat a Rusiei, a cerut miercuri armatei să „înceteze să mai mintă” în legătură cu înfrângerile militare din Ucraina pe care evită să le recunoască.
Hidroelectrica FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
Hidroelectrica a primit peste 40.000 de plângeri de la clienții casnici. Câte au fost valide
Hidroelectrica a primit 40.589 de plângeri de la clienții casnici în intervalul ianuarie-iunie 2022, dintre care 40.476 au fost validate drept întemeiate, arată datele publicate de companie.
masti de protectie jpeg
Măști și viziere, în valoare de 7 milioane de lei, vor fi donate Republicii Moldova pentru combaterea infectării cu SARS-CoV 2
Guvernul a aprobat, miercuri, un memorandum în vederea donării unui pachet de bunuri de resort medical Republicii Moldova, în valoare totală de 7.3 milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.