Metamorfism pop

Ritmul scade și devine hipnotic, structuri melodice discoide plutesc în aer la tot pasul, vocile secundare sînt reverberate, muzica însăși flirtează adeseori cu muzak-ul.

Divinitate vs Natură

New Model Army, organizați la Bradford de către Justin Sullivan, și Nick Cave and the Bad Seeds, formați puțin mai tîrziu la Londra, au revenit cu albume aniversînd 40 de ani de la debutul cu care protagoniștii celor două trupe marcau epoca de aur a post-punk-ului britanic. Sînt grupuri născute în același mediu din idei similare, însă îi găsim astăzi în dispoziții deloc asemănătoare.

După 38 de ani

La 38 de ani de la debutul cu Sonic Youth, Kim Gordon debutează cu un LP solo care surfează coerent prin epoci, orașe, vieți și visuri americane eșuate: „The end of capitalism / Winners and losers / Lyrical waxing / Shopping of a cliff“.

Piloni

Avem albume noi din partea unor piloni de susținere a istoriei rock-ului alternativ din România, trupele Omul cu Şobolani și byron – prima, membră de vază a Generației Atomic; a doua, care a consfințit îngroparea fazei respective și a deschis ferestrele pentru o mai bună respirație în rock-ul românesc.

Evanghelia după Kanye

În 2004, pe „Jesus Walks“, Kanye Omari West nu era (încă) omul care să se gîndească că peste exact 15 ani, într-o zi de 6 ianuarie, va inaugura pe una dintre proprietățile sale din Cal

Beat vs melodic

McCraven s-a specializat în a distila moduri ritmice diverse, o codificare muzicală centrată pe tobe, asimilînd prin producție ingrediente din variate forme de muzică neagră – be

Bîntuirile și mîntuirile domnului Cave

„I am beside you, look for me / I try to forget to remember that nothing is something / Where something is meant to be...“ Orchestrația asta se pregătește să alunece într-un infinit și dureros drone, din care doar vocea lui Nick Cave iese la s

Atemporali

Mike Patton (Faith No More) și Michael Gira (Swans) sînt individualități puternice care s-au expandat mult dincolo de spațiul rock ce i-a consacrat. Ambii au scos recent albume adresate strict fanilor, excitante prin asocierea cu promisiuni mai consistente.

Tot acest jazz

„I wanna be free!“ Vocea lui Iggy statuează încă de pe prologul noului LP faptul că Paraguayul era doar o destinație improbabilă pentru un final de carieră sclipitoare. Așa cum rock-ul de pe Post Pop Depression trebuie să fi fost un fel de reminiscență manifestă a trecutului de care, paradoxal, autorul a încercat să scape retrăindu-l. Pop se simte mai bine astăzi, la 72 de ani, în poziția crooner-ului. Aici tobele sînt moi, iar textele – îndoielnice și emotive. „Dark future, she ju

Regimul artelor şi muniţiilor

„Hip-hop-ul e a doua mea natură, după cea de rocker“ – interviu cu Adrian DESPOT

Adrian DESPOT

Atîta timp cît dihotomia s-a instalat ca unic sistem de judecată, părerile mele ar fi anacronice. Plus că mi s-ar părea nefiresc să capitalizez în online mai mult pe opiniile politice decît pe muzica mea. Scandalul a vîndut tot timpul mai bine, li

Familia fiordurilor

Trompeta nu se mai numără printre cele mai sexy instrumente, nu dă bine pe scenă. Există totuși doi norvegieni care au văzut în asta o oportunitate, au înțeles că Miles Davis a fost o bornă istorică și a dat direcții în care potențialul ins

Înapoi în viitor

Coupé-ul atletic din videoclipul piesei „Vroom Vroom“ – lansată pe un EP din 2016 produs (și) de SOPHIE; care SOPHIE, inutil, poate, să mai spun, a fost acolo cînd amintitul Cook s-a jucat ironic de-a (pop/post-)capitalismul prin curtea pro

Regrete şi frici

Korn și Tool au marcat iremediabil evoluția rock-ului în anii ’90, iar vara asta ambele trupe se întorc cu albume noi ce stîrnesc controverse. Deși debutul Korn a determinat mersul industriei pentru măcar o decadă (vezi Limp Bizkit, Linkin Park etc.), trupa n-a reușit niciodată să închege un concept artistic coerent. Au apelat la o imagine hip-hop fără să asimileze cu adevărat hi