California Love
● Paris Texas, Mid Air, Paris Texas LLC, 2023.
Cîndva, la începutul lui 2013, Rick Rubin îi manufactura lui Kanye West un album fără pereche. Să fi fost ăla, poate, începutul sfîrșitului pentru controversatul rapper născut în sudul Statelor Unite ale Americii, dar Yeezus va rămîne – cel puțin pentru mine – o operă care definește perfect obligatoria și impecabila ieșire în decor a unui gen muzical care avea nevoie urgentă de asta. Să spunem că gestul acela a produs consecințe, reverberînd pînă și-n sound-ul muzicii pop de peste cîțiva ani buni – Billie Eilish și Drake ar putea depune mărturie pentru asta –, dar mai ales în trap. Muzica unor xxxtentacion și Lil Pump le datorează destule binomului Rubin-West. Utopia, cel mai nou album al lui Travis Scott, este un răspuns destul de nimerit la exact zece ani distanță. Kendrick Llamar însuși are sigur cîte ceva de spus despre asta.
Dar cel mai flagrant exemplu ar putea fi duoul californian Paris Texas. Cînd, în 2021, într-o perioadă de remixare creativă, își lansa single-ul „Heavy Metal”, acesta trimitea un fel de săgeată înamorată către Yeezus-ul lui West. „Got this tabs on my lips like a browser” – crocantă și adictivă, piesa asta anticipa de fapt ce se va întîmpla nu pe mixtape-ul Boy Anonymous din același an, ci peste doi ani. Adică în 2023, pe albumul lansat în iulie de label-ul fondat de cei doi membri ai trupei, Louie Pastel și Felix. OK, aș exagera dacă aș spune că designul sonic apelează aceeași paradigmă minimalistă ca în cazul producției lui Rick Rubin, dar ceva din frisonul ăla nefiltrat, din abrazivitatea aia infinită, din sentimentul unei verve avangardiste, din brasajul de referințe sonore s-a transferat din Yeezus în Mid Air. Chiar dacă ținta Paris Texas sînt mai degrabă post-hardcore-ul și alternative-ul american.
Iată, undeva, fantoma chitarei din „Heart-Shaped Box” (nu întîmplător, Paris, Texas era și filmul preferat al lui Kurt Cobain, nu-i așa?!) reverberează cu sens: „Being yourself isn’t all that you thought, / Niggas gon’ still put yo’ ass in a box, / What the fuck, rap? / They love singin’ and croonin’. / Most of these hoes is just rapping and moonin’ / Way that we rockin’, we had to confuse ’em, / DBZ, look at the way that we fusin’ / Rap with the rock, this the fuck how you do it. / Pussy ass nigga, you goin’ out stupid, / We goin’ up and I know that you hate it, / After this year, don’t you ever debate it, bitch!” („DnD”)! Altundeva, convocarea lui Beck la apel funcționează fără cusur: „There’s people tryna kill me, other than me...” („Everybody’s Safe Until...”). Paranoia și moartea stau împreună la pîndă, îmbrăcate-n halate albe, cu un rînjet sarcastic în colțul gurii – „My brother laid out, mixin’ wrong pills / Irony is that he got ’em from a MD”. Mid Air cu totul funcționează în această ordine a impulsului contrariant, locul unde Paris Texas reușește să facă toată harababura asta multigen să sune pur și simplu atașant și încîntător.
Paul Breazu este jurnalist.
