No fun
● Iggy Pop, Every Loser, Gold Tooth Records, 2023.
„Got a dick and two balls, that’s more than you all, / My mind will be sick if I suffer the pricks / So shut up and love me, ’cause fun is my buddy, / All the sharks in the sea are waiting on me” – s-o recunoaștem, „Frenzy” e o declarație de război patetică precum orice astfel de declarație. Venită din partea unui Iggy Pop ajuns la aproape 76 de ani, dar mai ales din partea unui muzician care pe precedentul album, contemplativul Free, părea intrat implacabil într-o vîrstă a împăcării cu sine și cu tot ceea ce îl înconjoară, această încercare garage rock, sexualizată și belicoasă, se aude și se simte plat. Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră. Unde a rămas el însuși e în timbrul acela baritonal și comic în sens de bufonerie, pe care chiar nu i-l poate lua nimeni. Every Loser, cel de-al nouăsprezecelea album al artistului american, este în mare parte o astfel de tentativă de recuperare sub aparența unui nou început. Ce au făcut Pop și producătorul Andrew Watt – recomandat de Morrissey –, laolaltă cu un grup de instrumentiști faimoși, trecuți prin Red Hot Chili Peppers, Guns N’ Roses, Pearl Jam, Blink-182 sau Jane’s Addiction, a fost să reform(ul)eze tot ceea ce a însemnat opera muzicianului din Michigan într-o nouă schemă a vitalității, a potenței și a unor noi certitudini, părînd a ne urla în ureche faptul că Iggy s-a întors, purtînd și sabia dreptății la șold (deși, fie vorba-ntre noi, el n-a plecat niciodată de aici.): „I’m in a frenzy, you fucking prick, / I’m in a frenzy, you goddamn dick, / I’m in a frenzy, you stone douchebag, / And the hate that I feel is, oh, so real”. Simți asta în „Neo Punk”, o repriză fast & furious în care ironia – „Got a custom Rolls-Royce, I’m a neo punk, / Got a spot on the voice, I’m a neo punk, / Old ladies cum when I flash my junk, / I’m a hunky, Gucci model neo punk, / I’m a hunky, Libertarian neo punk” – vrea să muște din cei care au adus punk-ul în mainstream și s-au îmbogățit din asta. Toate bune și frumoase, dar asta poate însemna că ai uitat ce e aia pop culture și faptul că Iggy Pop însuși e și el unul dintre ei. Cînd în piesele de pe Every Loser lipsește teatralitatea aceea sardonică și unică a lui Pop, care-l nuanța și-l îmbrăca în invizibila mantie a transgresivității, nimic nu mai funcționează cum trebuie. Poate că sînt aici și momente de grație – în contrapartidă cu toate cavalcadele eroice, „Morning Show” este unul dintre ele, dacă nu chiar singurul –, dar, luat la pachet, cel mai proaspăt album al lui Iggy Pop e o afacere musculară eșuată.
Iggy Pop va concerta în România în vara anului acestuia. Evenimentul va avea loc pe 19 iulie, în cadrul Electic Castle, organizat în localitatea Bonțida, județul Cluj. Mai multe detalii găsiți pe pagina festivalului, electriccastle.ro.
Paul BREAZU este jurnalist.
