Rebelă cu mai multe cauze
● M.I.A., Mata, Island Records, 2022.
„What haters say about me don’t worry me, / I keep it moving forward to what’s ahead of me, / You gonna see I’m not gonna waste energy / ‘Cause I’m free and I’m a freak…” În 2016, în preajma lansării celui de-al cincilea album de studio, Mathangi „Maya” Arulpragasam, alias M.I.A., îi spunea Anniei Mac de la BBC Radio 1 că AIM va fi ultimul din cariera ei. Intrată, în perioada pandemiei, într-un vertij mediatic care amesteca antivaccinismul cu pledoariile pentru Alex Jones și conspirațiile legate de tehnologia 5G, ceva din aura aceea de coolism, subversivitate și activism politic dedicat libertăților civile – venită pe lume odată cu apariția primelor ei două albume, explodantele Arular și Kala, cîndva în îndepărtații anii 2005 și 2007 – s-a mai topit. Nu-i vorbă, de la Maya – 2010 – încoace, muzica ei nici nu a mai avut aceeași forță, nici nu a mai avut aceeași priză la public.
Prin 2019, M.I.A. s-a răzgîndit, anunțînd faptul că lucrează la producerea unui nou album, pentru a lansa în anul următor două single-uri, motivaționalul „OHMNI W202091 (How I Speek When I Seek)” și „Babylon”, care, deși nu și-au făcut loc pe LP-ul lansat în octombrie, anul acesta, îi anticipează și sound-ul, și, parțial, temele – „In a world where there’s hunger / Billionaires build a bunker, / Keep your spirit one hundred / And you can’t go under, / Satan’s looking for a member, / Stay strong in thе thunder, / God can’t be outnumberеd / So it’s time to surrender”. Nu c-ar fi fost greu de intuit, dar ceea ce M.I.A. și oamenii care au ajutat-o în întreaga carieră, de la Diplo la Switch, de la Blaqstarr la Rusko, au făcut mereu cu doxă a fost să încerce să torpileze cu influențe din afara Vestului o muzică construită pe calapodul cultural occidental. Iar Mata nu face excepție – de la banalul strigăt de luptă „Freedom is a state of mind / Watcha gonna do with mine?” la sound-urile așa-numitului „Sud global”, precum moombathon, funk carioca, bhangra, cumbia sau reggae.
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței, un atac stilistic asupra a ceea ce consideră ea a fi convenție sonoră. Rama aceasta instrumentală delimitează niște texte care flexează între libertatea politică („Beep”) și drepturile femeilor („Zoo Girl”). între tiradele anticonsumeriste și critica culturii Internetului, între Julian Assange și încălzirea globală („Mata Life”), în propriile avataruri biografice – așa ca în „The One”: „Got a ticket for the city that’s fire, / Tech 9 for the side that’ll fight ya / At a protest like come on and try it, / Put your picket down come on and riot, / Done roughed it over in the East side, / Got a plane like I’ma let the trouble slide, / Done stepped it over to the West side, / Paperwork, yeah, I’ma get it certified”.
Paul Breazu este jurnalist.
