Rock la Posada
● Soen, Atlantis, 2022.
● Royal Hunt, Dystopia part II, 2022.
Posada Rock e un festival la care n-am ajuns încă, deși documentele istorice îl atestă drept cel mai vechi festival rock din România. E organizat la Cîmpulung Muscel, unde s-a redactat celebra „Scrisoare a lui Neacșu din Cîmpulung”. Neacșu nu menționează festivalul, dar acesta e unul din cele mai longevive evenimente muzicale de la noi, lansat în vremea comunismului, conservîndu-și pînă azi statutul de festival-concurs. Formatul de concurs pare o ambiție competitivă prin părțile acelea – în capitala rivală a Țării Românești, la Tîrgoviște, supraviețuiește „Crizantema de Aur“, iar la Rîmnicu Vîlcea avem „Constelații Rock“, totuși evenimentele de sprijinire a debutanților rock se împuținează. Festivalurile mai mari renunță la a oferi acest sprijin – din rațiuni comerciale sau din cauza proverbialei nemulțumiri cum că e mai dificil să lucrezi cu debutanții noștri decît cu trupe internaționale consacrate. Totuși, festivaluri internaționale precum Wacken se mîndresc cu secțiunile-concurs, organizate ca un fel de campionate europene – după șablonul Eurovision, oferă plăcerea aparte de a încerca să estimezi care trupe vor răzbi, care sînt de la bun început cadavre muzicale și care ar promite, dar nu depășesc nici provocarea împărțirii unui eventual premiu.
În ce privește programul principal, Posada Rock a fost mereu tradiționalist, țintind probabil un profil al IT-istului trecut de 35 de ani, sătul de beton și de aglomerația festivalurilor mari, doritor de un ultim concediu la capătul verii într-un mediu în care poate alterna heavy-metal-ul cu liniștea, familia și cîteva obiective turistice care nu-s pe drumurile cele mai frecventate.
Tot tradiționalist e și programul din acest an, poate mai puțin suedezii Soen, cu doar zece ani de activitate în spate, cunoscuți totuși pentru antecedentele membrilor. Grupul a fost format de către membri Opeth și Testament, dar s-a orientat spre idei mai moderne, înglobînd influențe Tool, Madrugada și poate Muse, diversificîndu-se treptat cu schimbările de componență. Soen vor lansa un nou album chiar în zilele participării la Posada – deocamdată ne putem pregăti pentru concert cu albumul live Atlantis ce oferă o retrospectivă a tuturor ideilor și transformărilor pe care le-au testat, unificate sub un acompaniament orchestral cu pian, coarde și accente mai romantice decît în formatul prog-rock al materialelor originale.
Royal Hunt e celălalt grup pentru care m-aș duce toamna asta la Posada, pentru că nu e o trupă cu activitate live regulată, îi prinzi mai degrabă cînd au ei chef de vreo excursie în locuri ce li se par exotice, iar Cîmpulung Muscel se dovedește o destinație atractivă pentru grupul danezo-american. Au menținut pe tot parcursul carierei un sound prog-bombastic doldora de clape inspirate de excesele lui Rick Wakeman și de concepte literare SF clasice. Ray Bradbury pare a fi o slăbiciune aparte a trupei – i-am descoperit de altfel cu o transpunere muzicală a Cronicilor marțiene în urmă cu mai bine de douăzeci de ani, însă constat că și cel mai recent album e o operă rock ce își trage seva din aceeași tulpină, bazată pe Fahrenheit 451. Mai constat și că și-au recuperat vocea originală, pe americanul D.C. Cooper – cîndva candidat pentru preluarea postului vocal la Judas Priest și un soi de sex-simbol al prog-rock-ului nouăzecist. Azi au și ei o vîrstă, are și prima generație de IT-iști o vîrstă, are și Posada Rock o vîrstă – se aliniază vîrstele pentru un concert relativ intim cu muzicieni care păreau superstaruri de pe altă planetă pe vremea cînd ajungeau la noi doar prin DVD-ul Live in Japan 1997.
Soen și Royal Hunt vor concerta la Festivalul Posada Rock în Cîmpulung Muscel (1-3 septembrie). Mai multe detalii la posadarock.com.
