Jazz Syndicate Festival

Publicat în Dilema Veche nr. 1023 din 16 noiembrie – 22 noiembrie 2023
Kenny Garrett
Kenny Garrett

Cu adresa pe Șoseaua Orhideelor nr. 1 din București, One Club e cunoscut pe net ca Arena One, un loc „unde pot fi organizate nunți, botezuri și cununii grandioase”, nu ca spațiu pentru jazz. E norocul spectatorilor și inspirația organizatorilor că prima ediție a Jazz Syndicate Festival a avut loc aici. Am văzut destule cluburi occidentale de jazz, de la Iridium ori Blue Note din New York pînă la Le Caveau și Huchette din Paris, pînă la Copenhagen Jazzhouse ori Unterfahrt din München, și pot să spun că orice proprietar de club de jazz și-ar dori o asemenea sală. Spațiul central e acoperit de canapele de catifea albastră în evantai, de patru locuri, distanțate suficient una de cealaltă pentru a permite plasarea unor măsuțe rotunde, iar în rest se află scaune capitonate. Un confort neobișnuit pentru amatorii de jazz care, de obicei, sînt înghesuiți ca sardelele pentru a maximiza profitul organizatorilor. 

Cele patru seri ale festivalului – 9-12 noiembrie – au prilejuit publicului întîlnirea cu trei trupe de elită ale jazzului american, un cvartet israelian și doi reprezentanți de frunte ai jazzului românesc.

Seria a fost deschisă de James Carter Organ Trio, care ar s-ar fi putut numi Organic Trio, într-atît de închegat a fost sound-ul lor. Susținut de Gerard Gibbs la Hammond B3 și Alex White la tobe, versatilul James Carter, care în trecut a cîntat într-o multitudine de stiluri, plecînd de la free jazz și fusion pînă la melodioasele omagii aduse unor Django Reinhardt și Bessie Smith, și-a demonstrat tehnica remarcabilă pusă în slujba melodicității, avînd însă și cîteva solo-uri care aminteau de perioada lui de avangardă. O mențiune specială pentru Alex White, un baterist splendid, plin de suplețe, dar și de forță, care a alternat constant ritmul cu propria interpretare a liniei melodice. 

Ziua a doua a debutat cu un concert plin de energie al Luizei Zan, cu piese în engleză de pe ultimul și al nouălea album al său, In My Village, încheiat de altfel cu suita „In My Village: Opening / Dance / Szekely Tanc /A piece of Past”, în care dansul maghiar a fost interpretat în maghiară. 

A urmat Kenny Garrett, pe care îl știam dintr-un concert la Iridium, New York, într-o perioadă în care se dedicase interpretării muzicii lui John Coltrane. Ca membru al Duke Ellington Orchestra condusă de Mercer Ellington, al trupei lui Miles Davis și al Five Peace Band cu Chick Corea, John McLaughlin, Christian McBride și Brian Blade / Vinnie Colaiuta, cu ultimii cîștigînd un Grammy pentru discul lor live, Kenny Garrett are un pedigree impresionant și influențe multiple, uneori asiatice, așa cum se pot asculta pe discurile Standard of Language (2003) și Beyond the Wall (2006). Concertul de vineri seară s-a circumscris însă ultimului său album Sounds from the Ancestors (2021), apreciat atît de critici, cît și de public, cu piese inspirate de ritmuri din Africa de Vest, Guadelupa, Caraibe, creînd o atmosferă entuziasmantă în rîndul publicului încurajat să bată din palme și să danseze, saxofonistul neuitînd să-și arate dexteritatea și varietatea tehnicilor de suflat.

Seara de sîmbătă a fost deschisă de Sorin Zlat, de o bună bucată de vreme noua stea a pianului românesc, recent încununat cu titlul Yamaha Artist, care într-un trio cu bas și baterie și-a etalat tehnica de compoziție și interpretare, precum și viteza impresionantă în ultima piesă, despre care a declarat că e atît de nouă încît nu are titlu. 

Avishai Cohen, de data aceasta fără bogata-i barbă admirată intermitent pe ecranul din spatele scenei, era deja binecunoscut la București, cel puțin după concertul din martie 2023, iar concertul său, în nota melancolică, lirică, în stil (pentru mine prea) minimalist ECM, cuprinzînd o piesă în premieră, a fost foarte apreciat de public. Trompetistul israelian, evident marcat de atacul terorist al Hamas din 7 octombrie, a vorbit cîteva minute despre felul în care a compus piesa, cu întreruperi cauzate de atacuri de rachete, despre situația din Israel și Gaza, mărturisind cu un zîmbet trist că nu are vreo soluție („Poate aveți voi una?”, a sunat întrebarea retorică adresată publicului) și că are compasiune pentru orice suferință. Din public s-a auzit un „We stand by you” de care nu știu dacă va mai avea parte în următorul concert de la Paris.

Duminică au urcat pe scenă Yellowjackets, care nu mai sînt de mult trupa de electric fusion a lui Robben Ford și Jimmy Haslip. Îi au însă pe Russell Ferrante la instrumente cu clape, unul dintre membrii fondatori ai grupului, și pe Bob Mintzer, un saxofonist care li s-a alăturat în 1991. Mi-era teamă, după prima lor piesă, ca vom avea parte de un easy listening bine interpretat și nimic mai mult, însă Yellowjackets s-au dovedit a fi extraordinari în pasajele de improvizație, unde s-au detașat basistul australian Dean Alderson, care a cîntat la basul sau NYBW RS6-24 Oceana ca și cum ar fi fost o chitară, și Bob Mintzer, cu linii armonice inventive și melodice. 

Două festivaluri de jazz de marcă la distanță de două luni de zile semnalează o importanță crescută a jazzului la București. Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă. 

Corneliu Cazacu este fotograf.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
John Travolta, momente critice la manșa unui avion: „Am crezut că totul s-a sfârșit”
John Travolta a povestit că o experiență pe care a trăit-o la limita dintre viață și moarte, în timp ce pilota un avion în 1992, l-a inspirat să accepte rolul din noul scurtmetraj Disney+ "The Shepherd".
image
Declarația de dragoste a unui vlogger străin la adresa României: „Am fost uluită de acest oraș superb”
Datorită unei vloggerițe de travel din Australia, Gabby Boucher, un oraș din Transilvania a fost inclus într-un top mondial al celor mai bune destinații, din afara circuitelor turistice populare.
image
Invenția unor cercetători români care salvează terenurile poluate. Medalii de aur în Canada și Londra
O echipă de cercetători de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați a inventat un material care, împrăștiat pe terenuri poluate, le poate depolua în mod ecologic. Invenția a fost înregistrată la OSIM și a primit două medalii de aur în Canada și Londra.

HIstoria.ro

image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane
image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.