Levant la Gărîna
● Angélique Kidjo & Ibrahim Maalouf, Queen of Sheba, Mi’Ster, 2022.
● Oded Tzur, Isabela, ECM, 2022.
Levantul va fi bine reprezentat la festivalul de la Gărîna din această vară, de către doi maeștri moderni ai instrumentelor de suflat – trompetistul libanez Ibrahim Maalouf și saxofonistul israelian Oded Tzur.
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy pentru albumul colaborativ de anul trecut cu Angélique Kidjo – ea însăși multilaureată Grammy, inclusă pe lista celor mai influente 100 de persoane a revistei Time în 2021. Cu certitudine l-a influențat pe Maalouf să iasă din nișa jazz pe marea scenă a muzicii lumii și a glorificării diversității etno-culturale. Leagănul colaborării lor o fi la Paris, unde s-au format amîndoi ca artiști imigranți, ori la New York, unde au avut primul schimb de idei. Influențele le sînt oarecum divergente, Kidjo e o ambasadoare a emancipării și muzicii vest-africane, în timp ce subiectul albumului e de inspirație biblică – referire evidentă la regina care l-a vizitat cu alai pe regele Solomon și l-a stîrnit cu ghicitori.
E o cutumă a remix-ului narativ practicat în vremurile moderne în care se promovează asocieri improvizate și legături nebănuite între culturi și povești altfel disjuncte – legenda reginei din Sheba s-a tot rostogolit și răstălmăcit prin filme, prin muzica lui Beyoncé, prin serialul American Gods, devenind astăzi un simbol al feminismului african, născut din specularea unor conexiuni între mitologia nigeriană și textul biblic. Indiferent de realitatea istorică ori de funcția de propagandă a subiectului, pentru muzică e un cîștig orice hibridizare inovatoare, iar artiștii aici implicați sînt experți ai practicii respective. Maalouf și-a pus trompeta în slujba multor paradigme (celălalt album al său din 2022 e pop și hip-hop), iar Kidjo a lucrat cu Philip Glass, printre alte instituții de seamă. Albumul e compus de Maalouf din note condimentate după rețete est-mediteraneene, dar e condus de vocea divei africane, pe versuri în yoruba despre schimbul de înțelepciune între cele două civilizații reprezentate în poveste.
Celălalt suflător recomandat aici e Oded Tzur, detașat oarecum de originile sale israeliene după ce s-a contaminat cu școala indiană a lui Hariprasad Chaurasia și tehnicile predate de acesta la conservatorul din Rotterdam. Inspirat de tehnicile respective (și de precedentul intereselor similare ale lui Garbarek), Tzur explorează microtonuri inovatoare ale saxofonului – nu e întotdeauna clar cînd îl auzi pe el, nu produce texturile cele mai familiare pentru acest instrument. Pe cel mai recent album e însoțit de Nitai Hershkovits (pian), Petros Klampanis (bas), Johnathan Blake (tobe) – un mix israelo-greco-american ce cochetează cu spațiul world music, îndeosebi cu ingredientul raga de inspirație indiană, însă influențele sînt discrete și albumul e de esență jazz tare, onorînd portofoliul și standardele ECM.
E un album dinamic care alternează murmurul experimental al saxofonului cu aranjamente mai ritmice angajînd întregul cvartet (în special pianul ca lider alternativ), un algoritm ce ține ascultătorul în priză în ciuda sobrietății generale și a lipsei de asperități cu funcție de divertisment. Poate prea academic pentru unii ascultători, e pînă la urmă un triumf tehnic oferind oportunități de experiment fiecărui membru al cvartetului; nici unul nu rămîne pînă la capăt resemnat în postură de acompaniator. Toba lui Blake are poate contribuțiile cele mai surprinzătoare, pentru un album pe care în primă fază îl primești ca pe unul delicat, de pian-saxofon, dar se reconfigurează din mers cu o agilitate aparte.
Ibrahim Maalouf Quintet și Oded Tzur Quartet vor concerta în cadrul Festivalului de Jazz de la Gărîna (5-9 iulie). Mai multe la www.garana-jazz.ro.
Aron Biro este autorul blog-ului https://aronbiro.blogspot.com.
