⬆
La zi în cultură
Pagina 72
Ariel în Zăvoi
Festivalurile teatrale de vară ţintesc, cel puţin la noi, flirtul cu spectatorul şi speranţa că acesta, odată cucerit, va frecventa teatrul, şi în timpul stagiunii. Ariel InterFest (20-29 iulie 2014, Rîmnicu Vîlcea), festival internaţional aflat la a patra ediţie, a avut în acest an un conţinut eclectic.
Direct cinema, cinéma vérité
În instantaneu-notoriul The Act of Killing, care nu seamănă cu nici un alt documentar făcut vreodată, nişte bătrîni gangsteri indonezieni genocidari îşi reconstituie atrocităţile comise în 1965-’66 – pe post de braţ paramilitar al juntei generalului Suharto, în numele anticomunismului şi cu binecuvîntarea SUA.
Astenic & învineţit
În anii recenţi, avem de a face cu o insistentă tentativă de redefinire a adjectivului „psihedelic“, din raţiuni care îmi scapă, căci cu greu reuşesc să văd beneficiile acestei naţionalizări, dincolo de faptul că există un soi de armonie fonetică în mestecarea şi pronunţarea cuvîntului, un fel de cool factor al termenului.
„Nod cultural între frontiere“
„«Zilele Nordului» este un festival de muzică, arte şi călătorii care a adunat laolaltă artişti şi turişti din România, Basarabia şi Bucovina de Nord. Programul a inclus 14 concerte, un spectacol de teatru, expoziţii foto, dezbateri, lansări de carte, tururi ghidate şi ateliere de dezvoltare pentru tineri."
Un rucsac
În rucsacul meu intră cam şapte kilograme. Motivul pentru care nu-mi iau un troller, ca oamenii „civilizaţi“, e ceva mai complicat: cum plimb eu troller-ul prin hîrtoapele din India, cum îl trec dintr-un autocar în altul în Iran şi ce fac cu el cînd am de alergat, inevitabil, spre aeroport că pierd avionul?
Matinal de zi cu zi, Caravana Metropolis, „Pe cînd eram doar nişte puşti“
● Lăsaţi-vă de prostii, nu mai luaţi în seamă emisiunile matinale de la diverse posturi de radio care vă promit „bună dispoziţie“ şi că „dacă începeţi ziua cu noi, o să fiţi în formă“ bla-bla. Ascultaţi Matinal de zi cu zi la RFI România (www.rfi.ro). Eu aşa fac. Aflaţi ce se întîmplă pe lume şi vă simţiţi nu doar mai informaţi, dar şi mai inteligenţi. Iar dacă vreţi şi bună dispoziţie, o aveţi din plin: Magda Prelipceanu (realizatoarea emisiunii), Laurenţiu Colintineanu şi ceilalţi sînt nu doar
Cum să devii poet
Poetul construieşte un dialog complex cu studenţii: pune întrebări, cere opinii, ţine discursuri, monologhează, devenind astfel un intermediar între studenţi şi poeţi, oferind în acelaşi timp mai multe paliere de acces spre poezie şi diversele ei formule, dar constituindu-se şi într-o subtilă meditaţie asupra naturii şi condiţiei poeziei.
Eu Tarzan, tu sari în sus!
Sînt, ca de obicei, în aşteptare într-un aeroport. Am o slujbă de director regional al unei organizaţii internaţionale. Nu, nu are nici o legătură cu „ţiganii“ şi nici cu negocierea de conflict. Cel care mă sună este unul dintre cei mai de succes intelectuali/artişti români.
La dolce vita – Capalbio Cinema International Short Film Festival
Capalbio este un festival cu formă fixă. Scurtmetrajele selecţionate aici, indiferent de secţiune, nu trebuie să depăşească 15 minute, şi astfel se respectă cu sfinţenie sloganul: Siate brevi (Fiţi scurţi). Proiecţiile au avut loc în mai multe locaţii, iar orăşelele vechi te făceau să te simţi tu însuţi într-un film italian, seară de seară.
Amazon. Monstruos, dar indispensabil
Tot mai mulţi autori şi editori serioşi se coalizează şi încearcă – deocamdată, fără succes – o mişcare de rezistenţă împotriva Amazon. Proiectată iniţial ca o platformă online de difuzare a cărţii, compania s-a dezvoltat rapid datorită unor politici concurenţiale agresive.
Pînă cînd HR-ul ne va despărţi
În plină degringoladă economică în care marile companii, după cîteva lovituri primite în timpul crizei, par a cîştiga din nou teren, cel puţin aici, în estul european, încă uşor manipulabil şi cu mînă de lucru ieftină, teatrul începe să investigheze situaţia corporaţiilor care practică forme de sclavie modernă.
Wonder Woman
Cel mai recent film al proaspătului octogenar Roman Polanski, Venus înveşmîntată în blănuri, este ecranizarea unei piese de teatru cu două personaje, aparţinînd dramaturgului american David Ives. Originile teatrale ale spectacolului sînt camuflate încă şi mai puţin decît în filmul precedent al lui Polanski, Carnage.
Despre „teritorialism“ şi „protocronism“
Acum patru ani, apariţia primului release Subcarpaţi respira decent aerul fakelore-ului muzical fabricat în România. Era perioada în care dubstep-ul se insinua în mainstream-ul cultural, iar trucul lui Bean de a-l cupla cu sample-uri din muzica tradiţională şi/sau cea lăutărească sau de a o updata pe aceasta, funcţiona.
„Cînd nu traduc sau citesc, mă uit pe cer“
Sînt aici ca să traduc, doar să traduc. Iar asta, în locul de naştere al autorului pe care îl traduc. Este o fericire totală! Meseria de traducător este încă o necunoscută, o meserie pe care o facem pe lîngă un alt job, unul adevărat, deşi ea este în sine o meserie full-time.
Lonely Planet
Îmi place vara la ţară, mai ales cînd e foarte cald. În satul ăsta din Bărăgan, pămîntul e negru-cernoziom, iar de la praful şi căldura verii capătă uneori o încremenire albicioasă, prin care îmi place foarte mult să merg cu bicicleta.
RISE Project, caravane cinematografic şi seva de mesteacăn
● Eram singur şi fericit (Editura Polirom, 2014), volumul care cuprinde opt povestiri semnate de Pawel Huelle, a fost prima mea întîlnire cu scriitorul polonez contemporan. Are un sound special, un amestec de candoare şi de cruzime bine dozat şi îşi construieşte poveştile ca pe nişte pînze de păianjen. (Ana Maria Sandu)
● Pentru o vară palpitantă, urmăriţi atent şi insistent investigaţiile celor de la RISE Project (www.riseproject.ro). Cum ar fi, de pildă, „Liderul legionarilor, tranzacţii cu pr
„Lună plină“ la Biertan
În vara asta am fost pentru prima dată la un festival de filme de groază. Mi-am dorit asta de cînd mă ştiu, de prin adolescenţa timpurie, cînd am dat cu nasul de Păsările (1963, Alfred Hitchcock), Exorcistul (1973, William Friedkin), The Omen (1976, Richard Donner) şi mai ales de The Shining (1980, Stanley Kubrick).
Prea multă viaţă
Universul tematic al prozei scurte scrise de acest Cehov al Canadei, cum a fost supranumită, se dovedeşte a fi extrem de omogen. Povestirile sînt plasate cu precădere în anii ’60-’70, deşi felul în care Alice Munro îşi narează poveştile şi felul în care reuşeşte să surprindă destinul personajelor.
„Pentru mine a scrie înseamnă să am o cameră subiectivă în locul ochilor“ – interviu cu scriitorul Sorj CHANDALON
Am fost la Salonul cărţii de la Beirut şi îmi era cumplit de frică pentru că, de fapt, acolo romanul meu se întorcea acasă. Aveam în faţa mea oameni care trăiseră războiul, care făcuseră războiul. Nu poţi trişa cu asta. Cine e franţuzul ăsta care vine să ne povestească războiul nostru?
Spre o politică raţională în domeniul drogurilor
Germania este pe cale să liberalizeze accesul la drogurile uşoare. Deocamdată, permiţînd pacienţilor cu boli incurabile să folosească în scop terapeutic canabisul. E o măsură controversată, adoptată după numeroase complicaţii juridico-administrative. Dar e o decizie care creează precedent.
A fost sau n-a fost?
Spectacolul de final de stagiune al Teatrului Odeon, Viză de clown, prezentat în avanpremieră în prezenţa autoarei textului, Saviana Stănescu, a regizorului Alexandru Mihail şi a doi dramaturgi americani invitaţi (Rajiv Joseph şi José Rivera) pare a fi episodul al doilea dintr-un diptic despre imigranţi şi emigrare.
E.T. femme fatale
Under the Skin, care este cel de-al treilea lungmetraj (şi primul în zece ani) al britanicului Jonathan Glazer (după Sexy Beast şi Birth), nu-i un film mainstream decît din punct de vedere al circulaţiei – făcută posibilă de prezenţa lui Scarlett Johansson în rolul principal.
Sofisticat & imprevizibil
În bună măsură, Jack White poate fi acuzat de hipsterizarea rockului american, în sensul remixării şi respoirii unui conglomerat de elemente lăsate în plata Domnului la finele anilor ’90, din pricina umbrei aruncate peste lume de Korn şi Marilyn Manson.
„Cărţi de autocunoaştere“
"Noi le-am spune mai degrabă cărţi de autocunoaştere – acele volume care ne-au lipsit din biografia şcolară şi care răspund pe limba noastră unor întrebări esenţiale din viaţa de după şcoală: Cum să fim singuri cu noi înşine? Cum să fim fericiţi? Cum să îmbătrînim? Cum să nu ne pierdem minţile? Cum să schimbăm lumea în care trăim?"
Pe planeta Werchter 2014
Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică din Europa, organizat impecabil, Rock Werchter şi-a început zgomotoasa istorie în 1976. Pe aici au trecut, în ultimii ani, majoritatea artiştilor mari la care vă puteţi gîndi, de la Coldplay şi Red Hot Chilli Peppers, la Depeche Mode, David Bowie, Bjork sau Rammstein.
Cu bastonul prin Bucureşti, The New Yorker, Festivalul Schimbării
● The New Yorker e la liber vara asta pentru oricine intră pe site-ul lor (www.newyorker.com), indiferent dacă plăteşte abonament sau nu. E o tragedie: îmi imaginez deja mii de newyorkerfili luînd cu ei în parcuri, la plajă, la terasă, tablete, telefoane şi laptopuri şi citind avid texte care au marcat istoria literaturii şi istoria jurnalismului. Noroc că vara se termină în septembrie. (Luiza Vasiliu)
● Dacă vreţi ceva inedit: 26-27 iulie, în Bucureşti, la ceainăria ArCuB, „Festivalul schimbări
Voci, atitudine şi stil – Boema la Opera Naţională Română din Iaşi
În ultimii ani, scena Operei Naţionale din Iaşi, prin grija unei noi echipe manageriale, în frunte cu doamna Beatrice Rancea, este animată de producţii în care se manifestă voci tinere şi valoroase, odată cu reevaluarea şi actualizarea operei clasice.
Civilizaţii de serie B
În povestirea „Adevărul despre expediţia Starky“, Liviu Radu ne oferă relatarea unui fotograf pus de autorităţi să descrie o descindere jurnalistică într-o zonă de conflict din Africa, expediţie terminată tragic, cu pierderea cîtorva jurnalişti.
„Traducătorul, cînd îşi începe ziua, are un text gata scris“ – interviu cu Sean COTTER
"Cînd lucrez la un proiect, mă gîndesc tot timpul dacă am găsit echivalentul potrivit. Iar o carte cum este Orbitor îţi intră nu numai în partea raţională a creierului, ci şi în subconştient."
Poezia e la Bistriţa – cîteva fenomene
La a şasea ediţie, Festivalul de Poezie şi Muzică de Cameră de la Bistriţa a arătat că poezia nu e doar în cărţi sau pe scenă sau în saloanele literare, ci peste tot şi, mai ales, tot timpul. Această ubicuitate şi permanenţă a poeziei la Bistriţa e o surpriză mai ales pentru cei care frecventează festivalurile de literatură.
Visează, vorbeşte, dansează
Dansul este o artă lucidă, care chestionează şi se autochestionează permanent. Refuzul conservării – pericolul care planează asupra limbajelor artistice conservatoare – o face vie, dar şi vulnerabilă. Şi asta o aseamănă mult cu viaţa.
Moştenire
În road movie-ul de mare ţinută festivalieră Ida, plasat în Polonia anului 1962, o tînără evreică orfană, crescută într-o mănăstire catolică şi urmînd a fi primită în rîndurile maicilor, e luată de mătuşa ei, o magistrată cu nişte procese staliniste pe conştiinţă, într-o investigaţie-pelerinaj pe urmele părinţilor care i-au murit în Holocaust.
A star is dead
În mai, anul acesta, Michael Jackson mai dobora, dacă mai era nevoie, un record. Single-ul „Love Never Felt So Good“ ajungea pe locul al nouălea în Billboard Hot 100, transformîndu-l pe Jacko în primul artist care reuşea să aibă piese de Top 10, în cinci decenii diferite.
„CUCA, un festival utopic“
"Demontarea şi restaurarea unei case de lemn se desfăşoară pe o durată de patru-şase luni. În fiecare an, în perioada mai-octombrie, grupe formate din 25-35 de voluntari, studenţi, masteranzi sau tineri profesionişti din ţară şi din străinătate participă la un stagiu de formare în tehnici şi practici constructive specifice arhitecturii de lemn, sub îndrumare specializată."
Hartă cu numere mari
Venit dintr-un loc unde listele cu patrimoniul care dispare dintr-un oraş sînt mult mai la îndemînă de alcătuit, n-ai cum să nu remarci meticulozitatea. Pe fiecare pliant, ghid, variantă electronică sau pe fiecare plăcuţă din dreptul obiectului de patrimoniu e trecut şi acest număr, însoţit de inseparabilele vocabule: „national treasure“.
Lună plină, „Muzică pentru cameleoni“ şi „Rise of the Sea Urchin“
● La unul dintre mall-urile bucureştene, Promenada, între 18-27 iulie are loc Festivalul de Teatru în aer liber. 12 piese de teatru independent, interpretate de actorii de la Godot, Mignon, Teatrul de pe Lipscani. Intrarea este liberă iar mai multe detalii găsiţi pe site-ul suntpe.promenada.ro. (Stela Giurgeanu)
● În clubul La Scena se joacă Fata cu cărămida-n gură de Theo Herghelegiu. E un spectacol amuzant despre lumea mai puţin amuzantă în care trăim. Detalii pe lascena.ro. (Matei Martin)
Oraşul şi oamenii
James Joyce era un tînăr de 22 de ani cînd a scris prima povestire a acestui volum. Cum am menţionat şi cu altă ocazie, primele proze au apărut în Irish Homestead, publicaţia unei organizaţii agricole, la îndemnul unui redactor impresionat deopotrivă de talentul şi de sărăcia tînărului Joyce.
„America e şi azi un malaxor de vise individuale“ – interviu cu Luiza PÂRVU şi Toma PEIU
"Pentru mine, povestea filmului are rădăcini nu doar în istoria familiei lui Toma, ci şi în poveştile altor emigranţi din acea perioadă, pe care le-am descoperit în procesul de documentare, în poveştile emigranţilor de azi, pe care le întîlnim destul de des chiar la prieteni şi cunoştinţe, şi, nu în ultimul rînd, în poveştile noastre de viaţă."
Cea mai cool ediţie a tîrgului de Carte de la Frankfurt
Cam asta e promisiunea. Argumentul e că Finlanda e ţara invitată. Sloganul finlandezilor e format dintr-un singur cuvînt: Cool. Pînă la un punct, are legătură cu clima nordică şi, poate, cu clişeele pe care le avem noi, europenii din Sud, despre temperamentul finlandezilor.
Mă simt bine, alaltăieri am vomitat
În ultimii ani, Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu recuperează zonele contemporane ale performativităţii şi îşi schimbă imaginea de eveniment interesat exclusiv de iconuri teatrale şi spectacole accesibile publicului larg.
Gorilla guerrilla
Prelucrată mai întîi literar, de către Pierre Boulle, în romanul din 1963 – Planeta maimuţelor, şi vizualizată cinematografic pentru prima dată în 1968, fantasma unei Terre luate în stăpînire de maimuţe inteligente, care-i ţin pe oameni în cuşti, este, în mod inconfundabil, produsul unui imaginar mainstream şaizecist.
Păcatul ambiţiei
După aproape 30 de ani de carieră, Dream Theater au ajuns în categoria trupelor care, în ciuda activităţii constante, mizează în bună măsură pe gloria trecutului şi pe cumulul de loialitate. Constanţa derivă din exces de conţinut pe care trupa nu vrea să-l lase nepublicat, şi prea puţin din presiunea ideilor.
„Spectatorii au poftă de filme fantastice“
"Există oameni care au venit deja la festival şi abia aşteaptă să se întoarcă, şi-au anunţat prieteni, colegi, vecini, mă rog, aşa cum există oameni care pînă acum n-au ajuns, dar au jurat că anul ăsta nu mai ratează. Încet-încet, puiuţul TIFF-ului creşte, îşi arată colţii..."
"Ţara lui Gaiţă", "Viză pentru clown", "Smelling Death"
● Smelling Death: On the Job With New York’s Crime-Scene Cleaners – un foarte bun reportaj în ediţia online a revistei The Atlantic, apărut pe 8 iulie. Autoarea, Saira Khan, i-a însoţit la locul de muncă pe angajaţii de la Island Trauma Services (o firmă din Long Island care se ocupă cu curăţenia la locul crimei). Nu, nu e ca în serialele poliţiste: după ce detectivii şi-au făcut meseria, au colectat probele şi au plecat, nu urmează – ca în filme – căutarea criminalului, enigme, urmăriri, deducţ
De-ale psihicului
Conform propriei prezentări, Iuliana Alexa este literat prin educaţie, jurnalist din pasiune şi redactor-şef al revistei Psychologies – o revistă în care mereu găseşti lucruri inteligente de citit şi într-un limbaj accesibil. Dovadă şi acest volum care adună nu mai puţin de 35 de interviuri, iniţial publicate în revistă.
Majoratul cu cîntec al Gărânei
Şi uite-aşa, crescînd într-un an cît altele în cinci, cel mai important festival de jazz din România, cel de la Gărâna, ajunge în această vară la ediţia a 18-a. Un majorat formal, fiindcă fenomenul socio-muzical din Poiana Lupului şi-a atins maturitatea de multă vreme.
Virtuţile arhitecturii socialiste – privire dinspre Vest
Cum? Nu vă plac blocurile din anii ’70-’80? N-aţi înţeles nimic din modernitate. Şi nici nu vă pricepeţi la economie. Aşa ne învaţă o arhitectă din Franţa, care se ocupă de multă vreme cu reamenajarea şi reconfigurarea coloşilor de beton.
Pippo Delbono, anticanonicul
Prima dată se aude vocea – caldă, vibrantă, pasională. E ceva din Marcello Mastroianni şi din Pasolini în vocea asta, care răsună din afara scenei (voice off live), dintr-un bărbat înalt, masiv, ciufulit, aşezat pe treptele interioare ale sălii din Casa de Cultură – Sibiu.
Nuanţe de Gray
Reprezentat de Blood Ties, la Cannes 2013, doar în calitate de scenarist şi în afara competiţiei, James Gray a avut însă şi un film în competiţia principală – unul mult mai important. Imigranta e încă şi mai de modă veche (desigur, într-un mod la fel de asumat) ca Blood Ties şi ca precedentele filme (patru cu totul) regizate de Gray.
Poveşti de adormit adulţii
În cea mai nouă carte a sa, comentatorul pop-cultural american Chuck Klosterman, probabil cel mai mare fost duşman al formaţiei lui Chris Martin, îşi făcea mea culpa după o afirmaţie care, acum 11 ani, suna înspăimîntător: „Coldplay e cea mai de rahat trupă pe care am ascultat-o.“