Direct cinema, cinéma vérité

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Direct cinema, cinéma vérité jpeg

● At Berkeley (SUA, 2013), de Frederick Wiseman. 

Celebrat ca fondator al documentarului observaţional sau direct cinema, Frederick Wiseman s-a afirmat, de-a lungul ultimilor 50 de ani, ca un descriptor-analist de anvergură balzaciană al instituţiilor US. Modele inclusiv pentru cineaşti ficţionari precum Cristi Puiu, studiile sale despre licee, spitale, oficii de asistenţă socială etc. nu conţin nici interviuri, nici comentarii în voice-over, ci doar filmări ale unei camere la fel de nebăgate în seamă ca o muscă – şi la fel de nepărtinitoare în aparenţă, deşi punctul de vedere al documentaristului e mereu implicit în deciziile sale privind selecţia şi organizarea materialului filmat. În At Berkeley, punctul lui de vedere e unul alipit la cauza unei educaţii superioare totodată excelente şi gratuite, sau măcar accesibile la preţuri mici, cauză susţinută cu glorie, dar şi cu greutăţi tot mai mari – împuţinarea progresivă a finanţării din bani publici, supremaţia apăsătoare a discursului neoliberal –, de cea mai prestigioasă universitate americană de stat, Berkeley din California. Timp de patru ore, Wiseman documentează campusul şi pe dinafară, şi pe dinăuntru: pe de-o parte, cursurile şi cercetarea ştiinţifică, artele şi sporturile, ba chiar şi zbenguiala sau zăcutul în iarbă, spiritul critic ţinut la mare preţ (Berkeley fiind centrul istoric al activismului studenţesc american) şi privirile ghidate insistent către binele public (de pildă, ultimele progrese în studierea cancerului), către lucruri mari (o prelegere despre spaţiul cosmic, alta despre transcendentalismul thoreauvian etc.); de partea cealaltă, o serie de şedinţe (din care Wiseman include în film bucăţi lungi de pînă la 15-20 de minute, cum face şi cu seminariile şi cursurile) la care administratorii (printre ei şi veterani ai legendarelor proteste din anii ’60), confruntaţi cu noi tăieri bugetare, îşi pun la punct echilibristica între ceea ce cad de acord că trebuie să rămînă principiu non-negociabil şi măsuri care li se par indispensabile supravieţuirii. Presiunea asta se impune ca temă principală – implicînd nu doar viitorul unei instituţii, ci pe acela al unei întregi societăţi, căreia Wiseman îi localizează la Berkeley un nerv important – şi conferă relief dramatic acestui mozaic de viniete cotidian-instituţionale, cea de-a patra oră aducînd pe post de climax un protest studenţesc. Deşi implicit angajat în lupta pentru păstrarea caracterului public al şcolii, filmul n-o idealizează, ci – trecînd dincolo de aspectele ei de utopie realizată, dar nu înainte de a le saluta – relevă contradicţiile profilului ei revoluţionar în anumite limite, delicat-represiv dincolo de acestea, şi ale situării ei într-o societate pe care o serveşte/sfidează. 

● Actul de a ucide / The Act of Killing (Danemarca-SUA, 2012), de Joshua Oppenheimer. 

În instantaneu-notoriul The Act of Killing, care nu seamănă cu nici un alt documentar făcut vreodată (şi care mai nou poate fi cumpărat pe DVD şi din România), nişte bătrîni gangsteri indonezieni genocidari îşi reconstituie atrocităţile comise în 1965-’66 – pe post de braţ paramilitar al juntei generalului Suharto, în numele anticomunismului şi cu binecuvîntarea SUA –, pentru camera unui regizor american care le vorbeşte limba. Deşi Suharto a plecat de la putere în ’98, vînătoarea lui de comunişti (sute de mii, printre care mulţi sindicalişti, intelectuali, ţărani neîmproprietăriţi şi imigranţi chinezi, non-membri de partid) a rămas destul de puţin cunoscută în Occident şi cîtuşi de puţin stigmatizată pe plan intern, unde legea rămîne, în bună măsură, aşa cum au făcut-o gealaţii lui – forţa paramilitară pusă pe picioare de ei numără milioane de membri, iar gangsterismul continuă să fie opus comunismului, inclusiv de către vicepreşedintele ţării, ca o valoare pozitiv-capitalistă, sinonimă libertăţii personale şi spiritului întreprinzător-individualist. Înainte de a fi angajaţi să „execute“ „comunişti“, cei doi gealaţi pe care focalizează regizorul Joshua Oppenheimer operau pe lîngă cinematografe, şi atît vechile lor crime, cît şi actualele reconstituiri ale acestora vădesc influenţa confraţilor lor hollywoodieni. Dar şi pe-a altor genuri de film, inclusiv musical-ul: unul dintre asasini apare adesea îmbrăcat într-o rochie de un albastru electric; gras, grimat, primadonizînd dezinhibat, el aminteşte de travestitul Divine din freak show-urile trash-dandy-ului John Waters şi, spectatorul nefiind pregătit de Oppenheimer cu nici o explicaţie a travestiului său (aşa cum nu e pregătit nici pentru alte puneri în scenă, cu strigoi comunişti mulţumindu-i celuilalt asasin că i-a trimis în rai, pe fundalul unui decor reprezentînd un crap gigantic, din gura căruia ies dansatoare), documentarul decolează periodic în suprarealism lisergic. Invitîndu-i pe asasini ca, pe măsură ce filmează, să şi critice ce-au filmat, Oppenheimer aplică metoda patentată de Jean Rouch şi Edgar Morin, purtătoare iniţială a numelui de cinéma vérité (nume ajuns ulterior să fie aplicat, fără discernămînt, şi observaţionalismului wisemanian), deşi know-how-ul său ca impresar de freakşi îl apropie mai mult de Herzog şi de Errol Morris (producătorii lui executivi). Un senzaţionalist călare pe un subiect mai tare decît au avut ei vreodată, Oppenheimer e, în cea mai mare parte a timpului, mai puţin interesat de contextualizarea horror show-ului decît de efectul său frisonant-suprarealist şi, de la un punct încolo, de efectul „terapie-şoc“ pe care par să-l aibă reenactment-urile asupra unuia dintre asasini, de licărirea intermitentă – reconfortantă într-un mod foarte chestionabil în sentimentalismul ei – a ceea ce par să fie remuşcările acestuia.

Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.