Mă simt bine, alaltăieri am vomitat

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Mă simt bine, alaltăieri am vomitat jpeg

● Nori de Veronika Svábová, Tomás Procházka, Jakub Hybler, Robert Smolík, Jan Dörner. Cu: Veronika Svábová, Tomás Procházka, Jakub Hybler, Robert Smolík, Jan Dörner. Handa Gote Research & Development, Cehia. Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu. 

În ultimii ani, Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu recuperează zonele contemporane ale performativităţii şi îşi schimbă imaginea de eveniment interesat exclusiv de iconuri teatrale şi spectacole accesibile publicului larg. Recuperarea se face atît în teatru, cît şi în dansul contemporan şi vizează deopotrivă artişti confirmaţi la nivel european (Angélica Liddell), cît şi noi apariţii sau producţii de nişă. Unul dintre aceste spectacole a fost Nori, o arhivă biografică performativă realizată de compania cehă Handa Gote Research & Development. Nori ar putea fi numit „genealogie performativă“, căci Veronika Svábová reconstruieşte trecutul familiei sale simbiotic cu istoria Cehiei, asociind momente importante cu detalii subiective, anecdotice, într-un construct biografic personal şi, în acelaşi timp, exemplar pentru ultima sută de ani şi care surprinde modul în care trecutul reverberează în prezent, îl influenţează şi îl defineşte. Este un proces de recuperare a identităţii.

Arhitectura spectacolului se ridică pe trei elemente: genealogia cu arhiva biografică şi interferenţa istorică, memoria subiectivă, derulată proustian, cu „nori“/mraky – un desert bazat pe aluat fraged care are ca ingredient principal grăsimea animală (osînza), reţetă existentă şi în România – în rolul madlenei, şi rolul corpului în construcţia identitară. Pornind de la reţeta bunicii pentru „nori“, pe care o pregăteşte în debutul performance-ului, determinînd astfel durata acestuia, care coincide cu timpul de coacere, Veronika Svábová face arborele genealogic al familiei sale, trecînd prin istoria zbuciumată a Cehiei (inclusiv perioada Cehoslovacia), cu revoluţii, războaie, dictaturi şi aferentele deviaţii morale şi cu un impresionant număr de victime. Antisemitism şi gazare în lagărele de concentrare, comunism şi colaborare cu Poliţia Politică – istoria familiei, ca şi istoria Cehiei şi a lumii pendulează între agresori şi agresaţi, între torţionari şi torturaţi, între verticalitate morală şi pactul cu regimul criminal. Lucrurile nu se tranşează clar, nu este o lume în alb şi negru, oamenii nu sînt nici eminamente buni, nici iremediabil răi, binele şi răul nu sînt uşor de identificat (în scrisori – unele terifiante, din lagăr, altele inocente, ale copiilor către bunici, binele şi răul stau împreună). Roata istoriei se inversează, unele personaje cad în capcana propriilor credinţe, devin victime sau torţionari, în funcţie de alegerile personale, dar şi de cursul pervers al istoriei. Veronika Svábová aşază poveştile familiei într-o arhivă personală în care asociază, aparent aleatoriu, evenimente care se potenţează reciproc într-un mod inedit, astfel încît generează o perspectivă subiectivă asupra trecutului, personal şi general. Incursiunea în vieţile strămoşilor, cu încărcătura lor emoţională şi aspectele intime frizează o formă de voyeurism, dar nu una care să vizeze senzaţionalul, ci mai degrabă psihoterapia, un proces necesar de autoconsiliere prin care se clarifică şi se asumă detalii obscure ale identităţii. În performance-ul contemporan, identitatea este o scanare personală, dar în acelaşi timp cuprinde reverberaţii ale trecutului, mediului, politicului asupra subiectului chestionat, prin urmare este un concept care funcţionează în relaţie directă cu stimuli exteriori, concomitenţi sau anteriori. În Nori, nu este vorba doar despre Veronika Svábová sau despre familia ei, nici doar despre Cehia şi tribulaţiile ei socio-politice din ultimul secol, ci despre transcendenţa istoriei, despre modul în care timpul se modulează ca valurile oceanului, cu fluxuri agitate, surprinzătoare şi necruţătoare care răstoarnă credinţe şi şterge vieţi. Spectacolul Veronikăi Svábová vizează prizonieratul omului faţă de timp, o capcană temporală care anulează logica şi legile.

Firul Ariadnei este prăjitura bunicii, impuls al investigaţiei genealogice, regăsit şi pe traseul memoriei. Prezent în momente-cheie din istoria familiei sau în unele aparent derizorii, desertul se insinuează în structura identitară ca liant, fără a fi element definitoriu. El stabileşte însă durata investigaţiei biografice, căci spectatorul poate gusta, la final, prăjitura preparată în timpul spectacolului. Timpul de coacere a aluatului este un timp accelerat de derulare a istoriei.

Compania Handa Gote Research and Development cercetează modul în care se poate integra tehnologia într-un spectacol. În Nori, integrarea se face la propriu: corpul actriţei se insinuează live în fotografiile de familie, proiectate în fundal, iar mişcările ei parazitează istoria – schimbă sensul prin modificarea imaginii sau oferă variante de interpretare ale aceleiaşi fotografii în funcţie de poziţionarea în cadru. Se produce o schimbare de paradigmă prin reinterpretarea istoriei, repoziţionarea faţă de trecut şi reevaluarea lui. Aportul tehnologiei este important, poate nu esenţial din punct de vedere dramaturgic, dar definitoriu pentru expresia performativă şi impactul ei.

Genealogie performativă nonficţională, Nori este un spectacol intim despre istoria lumii ca istorie personală, oarecum în opoziţie cu Orhidee, producţie amplă, prezentată tot la FITS, în care Pippo Delbono face din istoria personală o istorie a lumii.

În această ediţie a FITS, corpul a constituit subiect explicit în mai multe performance-uri. În Corpul în imagini, coregrafa Golde Grunske studiază relaţia între clasic şi contemporan în dans, punînd în paralel structura rigidă a baletului şi studiile corpului din performance-ul contemporan. Cu patru dansatoare care concentrează diferenţele dintre idealul de frumuseţe şi perfecţiune fizică din balet şi corpurile atipice, expresive, dar imperfecte din dans, spectacolul prezintă în opoziţie vivacitatea contemporaneităţii cu sterilizarea convenţiei clasice.

În Pentru tot aurul din lume, Olivier Dubois deconstruieşte ironic, autoironic şi maliţios modul clasic de reprezentare scenică în dans şi percepţia convenţională a spectatorului. Coregraful îşi exploatează corpul, extrem de flexibil, în ciuda aparenţelor, ca de exemplu în dilema concept vs estetic. Cu un final de-a dreptul anarhist, show-ul lui Olivier Dubois zguduie bine, în ciuda umorului, a conservatorismului publicului, într-un solo de dans de o încîntătoare indecenţă.

Interesul pentru performance şi dans contemporan pe care îl manifestă FITS în ultimii ani creează speranţa unei selecţii mai ample din aceste forme spectaculare, la viitoarele ediţii. Nu de alta, dar este singura modalitate de a rămîne contemporani cu noi înşine.

Oana Stoica este critic de teatru. 

Foto: J. Rabenhauptová

982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești