„Pentru mine a scrie înseamnă să am o cameră subiectivă în locul ochilor“ – interviu cu scriitorul Sorj CHANDALON

30 iulie 2014
„Pentru mine a scrie înseamnă să am o cameră subiectivă în locul ochilor“ – interviu cu scriitorul Sorj CHANDALON jpeg

S-a născut în 1952 în Tunis. Sorj Chalandon a fost reporter în Liban, Iran, Irak, Somalia şi Afganistan. A fost redactor-şef adjunct la Libération, iar din 2009 este redactor la săptămînalul de satiră politică Le Canard enchaîné. Romanul său Al patrulea zid a fost nominalizat anul trecut la Premiul Goncourt şi a cîştigat Premiul Goncourt des lycéens şi Premiul Liste Goncourt – le Choix Roumain.

Domnule Sorj Chalandon, aţi publicat primul roman în 2005 abia, la 53 de ani. De ce aţi aşteptat atît de mult pînă să debutaţi cu o carte de ficţiune?

Întîi de toate, pentru că n-am simţit nevoia să scriu. Cum eram jurnalist, nu simţeam această nevoie pe care o simt scriitorii. Dar în copilărie eram bîlbîit şi mi-am spus întotdeauna că într-o zi va trebui să scriu povestea unui copil bîlbîit. Am aşteptat această vîrstă, 53 de ani, nu pentru a scrie romane, ci pentru a scrie un roman despre un copil bîlbîit. Apoi, fără să-mi dau seama, am continuat.

Aţi fost reporter de război ani de zile. În ce măsură reportajele despre zonele de conflict v-au influenţat literatura?

N-aş spune că e acelaşi fel de scriitură, dar, în orice caz, am încercat întotdeauna, cînd eram plecat pentru reportaje, să scriu astfel încît persoana care va citi articolul meu să nu mai ştie dacă l-a citit sau l-a văzut. Pentru mine a scrie înseamnă să am o cameră subiectivă în locul ochilor; nu înseamnă să spun ce gîndesc, ci să spun ceea ce văd şi aud. Las analiştilor de la Paris grija să gîndească. Reportajele mele ar putea astfel să semene cu o scriitură romanescă.

Dar cum descrieţi violenţa într-un reportaj de război şi cum o descrieţi în roman?

Abordarea e aceeaşi. Dar scriu reportaj, ziua, şi literatură, noaptea. Şi găsesc că, noaptea, cuvintele sînt foarte diferite. Noaptea îmi acord timpul să gîndesc. Ce e paradoxal e că o bombă care cade, atunci cînd o descriu fiind acolo, face mai puţin zgomot decît atunci cînd mi-o imaginez noaptea, scriind. Deci cumva e mai violent cînd îmi imaginez pentru roman.

De ce, după ce aţi scris ani de zile reportaj de război, aţi simţit nevoia să vorbiţi despre violenţă şi prin literatură?

Cred că este pentru mine o modalitate de a mă reîntoarce la locurile cu pricina şi totodată de a mă îndepărta de ele. Cînd scriu noaptea, nu mă uit dacă e cineva în spatele meu care vrea să mă omoare, mă concentrez asupra scrisului.

Ce poate spune literatura mai mult decît textul jurnalistic?

Ceea ce e fundamental este că în literatură pot spune eu. Jurnalistul, după mine, nu are dreptul să spună eu. Vorbeşte despre ceea ce vede, despre ceea ce aude, despre durerea celorlalţi. Eu mi-am petrecut 22 de ani din viaţă descriind lacrimile celorlalţi. Şi am scris Al patrulea zid ca să las şi lacrimile mele să curgă.

Al patrulea zid este o metaforă pentru graniţa dintre realitate şi ficţiune. De ce aţi ales să vă intitulaţi astfel o carte despre violenţă şi libertate, despre pace şi război, despre revoltă?

Întîi de toate, „al patrulea zid“ e o noţiune din teatru, este zidul invizibil pe care îl creează actorul de teatru ca să-şi protejeze personajul de public. Îl protejează de rîsete, de fluierături... Dar pentru mine, „al patrulea zid“, în carte, este zidul pe care Georges, naratorul, îl va ridica între război şi pace, între viaţă şi moarte. Şi pentru mine este şi un fel de a da jos acest zid care mă desparte de cititor. Cînd descriu un masacru, cititorul este cu mine, nu mai e nici un zid între el şi război. Şi vreau ca ceea ce e de nesuportat pentru mine să fie de nesuportat şi pentru el.

Unde este situat acest „al patrulea zid“, ce e realitate şi ce e ficţiune în romanul dumneavoastră?

Unul dintre personajele acestei cărţi, dacă pot spune aşa, este masacrul din taberele de la Sabra şi Shatila. În septembrie 1982, miliţiile creştine libaneze au intrat în taberele de la Sabra şi Shatila şi au masacrat femei, bătrîni şi copii. Nu mai erau combatanţi acolo. N-aş fi scris niciodată acest roman, dacă n-aş fi intrat în tabăra de la Shatila. Tocmai pentru că am văzut Shatila, am văzut masacrul, am deschis uşile acelor case mici şi am văzut copii cu gîtul tăiat în acele case, pentru asta mi-am luat dreptul de a scrie, altfel n-aş fi făcut-o niciodată. Şi cealaltă parte a poveştii – cea de realitate ficţională – este că Georges va iubi războiul şi nu va mai vrea să se întoarcă acolo unde e pace. Eu am trăit asta, dar eu m-am întors. Georges însă nu se mai întoarce.

Romanul Al patrulea zid începe cu o scenă foarte puternică, o scenă de violenţă care se petrece în Liban. Cum aţi găsit tonul pentru acest prim capitol?

În prima scenă a acestei cărţi, care este în acelaşi timp şi ultima, un tanc sirian, pe o şosea în Liban, deschide focul asupra unui taxi. În acel taxi sînt Georges şi şoferul. Şi am început astfel pentru că voiam să fie de la bun început prezentă violenţa războiului. Pentru că eu eram în taxi. Pentru că tancul sirian a deschis focul asupra taxiului. Am trăit exact această scenă. M-am refugiat cu şoferul meu într-un garaj şi scena asta e începutul cărţii fiindcă e emblematică datorită figurii unui bătrîn palestinian. M-am nimerit într-o gaură de obuz, în interiorul acelui garaj, împreună cu un palestinian bătrîn care m-a luat de bărbie, şi-a întors faţa către a mea, m-a privit îndelung şi mi-a zis: „Tu ai văzut moartea, dar n-ai omorît.“ Iar Georges, în carte, ne spune: „N-am îndrăznit să-i spun că se înşela.“ Acesta e începutul cărţii şi marchează una dintre diferenţele majore între Georges, personajul şi eu însumi.

Personajul narator din Al patrulea zid, Georges, e născut în aceeaşi zi cu dvs., 16 mai. De asemenea, spuneţi explicit într-un interviu: „Eu sînt Georges.“ Tocmai ne-aţi povestit ce asemănări sînt între Georges şi dvs. Ce i-aţi mai împrumutat acestui personaj din biografia şi experienţa dvs.?

Georges este al doilea prenume al meu, sînt născut într-adevăr pe 16 mai, întreaga tinereţe pe care i-o dau lui Georges e de fapt tinereţea mea. Am fost un militant politic violent. Violenţa era nu doar modul nostru de a ne exprima, dar era singurul nostru mod de a ne exprima. Şi voiam să-i dau toate acestea lui Georges pentru că-mi aparţineau. Voiam ca Georges, la fel ca mine, să ajungă la război crezînd că ştie ce-i războiul, crezînd că acea luptă de stradă de la Paris era războiul. Şi voiam ca, odată ce va ajunge la război, să fie asemeni unui copilaş. Voiam să fie la fel de dezorientat ca mine, să-i fie frică, aşa cum mi-a fost mie, să fie rănit, cum am fost şi eu şi să nu mai simtă nevoia să se întoarcă, aşa cum mi s-a întîmplat şi mie. Un autor are o şansă extraordinară – poate să le dea tuturor personajelor o parte din el însuşi. Georges e partea mea întunecată, partea mea de naivitate şi, cîteodată, de prostie. Mai există un personaj, Samuel. El îi cere lui Georges să meargă în Liban şi să monteze piesa. El e cel care crede că violenţa e o slăbiciune. Samuel e partea mea luminoasă. Eu sînt un amestec de Georges şi Samuel. Dar Samuel moare înainte să ajungă la război pentru că am vrut ca Georges să meargă singur în Liban, fără partea sa luminoasă. Ca să fie doar el, războiul şi tenebrele. Şi ca să fiu sigur că Georges nu se va mai întoarce. Georges sînt eu, doar că eu m-am întors. Pentru că partea mea luminoasă m-a ajuns din urmă şi acum încerc s-o păstrez.

Ce reacţii aţi avut de la cititorii libanezi?

Am fost la Salonul cărţii de la Beirut şi îmi era cumplit de frică pentru că, de fapt, acolo romanul meu se întorcea acasă. Aveam în faţa mea oameni care trăiseră războiul, care făcuseră războiul. Nu poţi trişa cu asta. Cine e franţuzul ăsta care vine să ne povestească războiul nostru, cine este acest Georges care vrea să joace Antigona? Seara, la o întîlnire cu un public foarte numeros – erau cruci, erau văluri –, înainte să înceapă dezbaterea, s-a ridicat un om care purta o cruce şi mi-a zis: „Eu nu am întrebări, eu vreau doar să vă mulţumesc pentru că în cartea asta nu-i judecaţi pe cei care au sînge pe mîini. Eu am sînge pe mîini. Mulţumesc.“ Şi apoi s-a aşezat. 

interviu difuzat la emisiunea Noua revistă vorbită de la Radio România Cultural 

a consemnat Adela GRECEANU 

Foto: wikimedia commons

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.