Pippo Delbono, anticanonicul

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Pippo Delbono, anticanonicul jpeg

● Orhidee. Concept, regie: Pippo Delbono. Cu: Dolly Albertin, Gianluca Ballarè, Bobò, Margherita Clemente, Pippo Delbono, Ilaria Distante, Simone Goggiano, Mario Intruglio, Nelson Lariccia, Gianni Parenti, Pepe Robledo, Grazia Spinella. Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu.  

Prima dată se aude vocea – caldă, vibrantă, pasională. E ceva din Marcello Mastroianni şi din Pasolini în vocea asta, care răsună din afara scenei (voice off live), dintr-un bărbat înalt, masiv, ciufulit, aşezat pe treptele interioare ale sălii din Casa de Cultură – Sibiu. Cînd se ridică şi urcă pe scenă, acel conţinut potenţial subversiv explodează, nu emfatic, ci eminamente anarhist, visceral, cu o sinceritate intimidantă şi cuceritoare, în acelaşi timp. Pippo Delbono este un vulcan în care tandreţea, asumat melodramatică, este expresia libertăţii. Libertatea în teatru, ca şi în afara lui, vine nu numai printr-o comunicare frustă, directă, fără ipocrizie şi fără menajamente, ci şi prin asumarea unor ipostaze aparent defavorabile. Înduioşat de frumuseţe în forma ei fragilă şi „banală“, oarecum bufon (cel care spune adevărul fără teamă de consecinţe), atras de dragoste, a cărei absenţă îl predispune la tristeţe, o stare verbalizată în poeme şi imagini, Pippo Delbono combină această vulnerabilitate a sentimentelor, a psihicului şi a gusturilor cu febrilitatea revoltei, incendiară, disperată. Un urlet interior care irumpe nestăvilit. Durere şi dragoste. Nimic nou, nimic mai actual.

Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu l-a invitat din nou pe Pippo Delbono (în urmă cu cîţiva ani a mai prezentat aici Urlet şi Poveşti de iunie, iar la Bucureşti – Minciuna), un creator de teatru cu un discurs riscant, din cauză că refuză convenţia şi se refuză înghesuirii în tipare şi, prin asta, bulversează percepţia spectatorului. Orhidee este un spectacol creat pentru a-şi exorciza durerea după pierderea mamei, fără să fie un parastas teatralizat, ci o cartografiere personală şi bulversantă a lumii contemporane, în care se demască ipocrizia politicii, a religiei şi a societăţii. Madone eviscerate, figura imensă şi dispreţuitoare a lui Berlusconi, imagini ale consumului abuziv şi vişini în floare servesc ca fundal pentru rechizitorii incendiare la adresa omenirii care sucombă înecată în propria obscuritate. Atitudini homofobe la nivelul mentalului colectiv, violenţă, suferinţă, o lume în durere, damnată, „care nu ne place, dar nu avem unde să ne ducem“ (Kerouac). Pippo Delbono mixează fragmente din propriile filme cu scene picturale ale actorilor săi speciali (Bobò – un paraplegic care a trăit peste 40 de ani într-un azil psihiatric, Gianluca cel cu sindrom Down, Nelson – un fost vagabond care îşi expune silueta scheletică), pe care le dinamizează cu monoloagele sale electrizante, urlate visceral, şi cu dansul său copilăresc, asumat caraghios (aluzie la Dante – „trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele, florile şi copiii“). Este o compoziţie spectaculară, grea, care derivă din titlu. „Orhideea este cea mai frumoasă floare, dar şi cea mai primejdioasă, mi-a spus odată un prieten, pentru că nu poţi să faci diferenţa dintre cea adevărată şi cea falsă. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru timpurile în care trăim“, zice Pippo Delbono şi asta face în spectacol, opune libertatea convenţiei, falsităţii, rigorilor ipocrite. Viaţă vs plastic. Tandreţe vs teroare. Frumuseţe canonică vs imperfecţiune. Este o permanentă raportare la arta convenţională, reinterpretată liber, polemic, şi care este declarată din prima scenă, cînd anunţul clasic prin care se cere închiderea telefoanelor este transformat într-un rechizitoriu ironic la adresa teatrului burghez. Livada de vişini, Macbeth, Romeo şi Julieta, Olympia lui Manet, opera lui Pietro Mascani, Nerone, dar şi Deep Purple cu „Sweet Child In Time“, Nino Rota, Philip Glass – toate îi servesc lui Pippo Delbono pentru demonstrarea vizuală a propriilor versiuni asupra artei şi societăţii, pe care le orchestrează din public, veghind într-un colţ, pentru a interveni cîteodată în această expoziţie animată cu interludii incendiare. O paradă grotescă şi fascinantă, cu tuşe la Fellini şi Pina Bausch, reenactment cu nuduri după picturi celebre sau Gianluca purtînd un guler uriaş cu resturi ale un festin roman – este aici o formulă brutală de teatru care expune personajele, nu le manipulează în interiorul unei convenţii. Poate părea superficial, dar este opusul artificialităţii, o impertinenţă estetică care destructurează spectacolul şi îl eliberează pe artist de reguli şi tipare.

Imaginea mamei pe patul de moarte, filmată cu telefonul mobil, cu mîinile scheletice şi degetele învineţite pe care fiul încearcă, blînd, să le încălzească (demers presupus manipulator emoţional) este încorporată într-o suită de scene aspre (video şi live), potenţată de izbucnirile lui Pippo Delbono, mai ales cele două monoloage din Hamlet, cel al reginei Gertrude, care anunţă moartea Ofeliei, şi cel al lui Hamlet – „a fi sau nu fi“. Ultimul reprezintă una dintre cele mai bune versiuni de interpretare ale celebrului monolog, împotriva obişnuinţei care face, de regulă, în această scenă, un filozof anemic din prinţul Danemarcei. Dacă l-ar fi jucat pe Hamlet, Pippo Delbono ar fi dărîmat Elsinore-ul precum Iisus templul, nu prin forţă fizică şi patetism, ci prin febrilitate şi descătuşare. El devoră existenţa cu toată consistenţa ei, sublim, mizerie, intoleranţă, violenţă, dragoste, pierdere, exacerbînd tristeţea ca singura modalitate de a găsi bucuria.

Această fervoare în a trăi, în a simţi şi a exprima cu forţă se regăseşte în recitalul Amore e carne, în care Pippo Delbono apare alături de muzicianul Alexander Bălănescu. Sunetele ascuţite, uşor demente ale viorii lui Bălănescu susţin vocea caldă a lui Pippo citind poeme torturante – Rimbaud, Pasolini, Eliot – despre dragoste şi lipsa ei, despre durerea de după pierdere, poezii pe care le abandonează apoi, pentru a urla, a urla, a urla. Este superlativul singurătăţii umane, al disperării de a te simţi secătuit, singur, iremediabil singur, expresia golului rămas în urma dispariţiei unui om sau a unui sentiment. Urletul ăsta s-a resimţit la Sibiu în întreg spectacolul Orhidee, căci în dimineaţa reprezentaţiei, Lucia Della Ferrera, actriţă care a lucrat mulţi ani cu Pippo Delbono, s-a sinucis. Atîta moarte în jurul lui Pippo, dar şi atîta tandreţe!

„Singurii care mă interesează sînt nebunii, cei furioşi pe viaţă, pe cuvinte, pe salvare, cei care vor tot odată.“ Orhidee este un graffiti performativ al unui proscris care refuză ispăşirea canonică.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: M. Marin

news Cimpeanu Cruciada împotriva lui Stefan cel Mare Cismigiu jpg
Dezbatere – Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului 1497 de Liviu Cîmpeanu
Joi, 9 februarie, de la ora 19.00, Editura Humanitas vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu la o dezbatere cu istoricii Liviu Cîmpeanu
Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.