Nuanţe de Gray

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Nuanţe de Gray jpeg

● Legături de sînge / Blood Ties (Franţa-SUA, 2013), de Guillaume Canet. 

Neobişnuit pentru un remake în limba engleză al unui obiect cinematografic dintr-o altă cultură, Blood Ties a fost regizat de unul dintre actorii principali (Guillaume Canet) din filmul (francez) care i-a servit drept model (Les Liens du sang, regizat de Jacques Maillot în 2008). După cum se prezintă acest remake relocalizat în New York-ul anilor ’70, mai important pare însă faptul că Guillaume Canet a colaborat la scrierea adaptării cu regizorul newyorkez James Gray – autor (mai respectat pînă recent de critica franceză decît de critica americană) al unor filme ca Little Odessa şi We Own the Night. Nu numai că Legături de sînge e plasat în 1974, dar despre el se poate spune – cum s-a spus adesea şi despre filmele lui Gray – că, bun sau prost, s-ar fi potrivit mai bine în peisajul cinema-ului hollywoodian din anul respectiv. La fel ca în filmele cu gangsteri ale lui Gray, situaţiile, personajele şi o bună parte din dialoguri sînt arhetipal de generice: doi fraţi, dintre care unul (Clive Owen) e infractor de carieră, iar celălalt (Billy Crudup) e poliţist (exact aşa sună, de altfel, şi titlul romanului de Bruno şi Michel Papet, Deux frères: Flic & truand, punct de plecare pentru Les Liens du sang, dar şi filmul din 2007 al lui Gray, We Own the Night, poate fi rezumat cam la fel); şi, cel puţin din partea infractorului, tirade rostite deja în nenumărate alte filme, despre cum nu are de gînd să mai încalce legea decît atît cît să se repună pe picioare financiar – o ultimă lovitură şi gata, blablabla. Pe de altă parte – şi tot ca la Gray –, firele poveştii sînt depănate extrem de tacticos, explozivitatea instantanee e adesea sacrificată în favoarea descrierii aprofundate a unei reţele de relaţii (şi a spaţiilor pitoreşti – garaje, baruri, secţii de poliţie – în care se desfăşoară aceasta), iar comic relief practic nu există: aspecte cîtuşi de puţin comerciale într-un film american de gen din zilele noastre, dar nu tocmai ieşite din comun într-unul de acum 40 de ani. (În ceea ce priveşte reperele şaptezeciste ale regiei lui Canet, tapetarea filmului, pe o bună parte din suprafaţa sa, cu muzici pop din epocă, este o practică scorsesiană, deşi, în rest, regia e relativ neeclatantă – cum e şi a lui Gray în filmele sale –, mai aproape de un Lumet decît de Scorsese.) Ce au de obicei filmele lui Gray, însă lipseşte din acest film plasat în New York-ul anului 1974 de către un francez născut în 1973, e parfumul unei etnicităţi specifice (care în cazul lui Gray este cea ruso-evreiască). Clive Owen, care a copilărit în Coventry, UK, joacă un personaj care a copilărit în Brooklyn; fosta soţie a acestuia, o prostituată italiancă dependentă de droguri, e jucată de franţuzoiaca Marion Cotillard, iar fratele lui are o iubită afro-americană (Zoe Saldana) măritată cu un puşcăriaş care după accent e menit să treacă drept newyorkez, dar e jucat de actorul belgian Matthias Schoenaerts. Vieţile mai multora dintre personajele acestui film sînt încîlceli de legături care trag personajele în mai multe direcţii deodată: tot aşa cum nu se poate rupe de trecutul său infracţional, personajul lui Owen nu se poate rupe nici de mama copiilor lui, deşi şi-a găsit o nouă prietenă (Mila Kunis); iubita fratelui său e prinsă între acesta şi soţul pucăriaş, cu care are un copil; poliţistul e prins între legătura sa de sînge cu infractorul şi angajamentul său de a apăra legea. Dar acest hăţiş de legături nu e înrădăcinat destul de adînc, de regizorul francez, în simulacrul său (admirabil scenografiat, altminteri) de New York de epocă. Nu ajută nici faptul că personajele feminine există mai mult pe post de ornamente – Lili Taylor nu are nimic de făcut în rol de soră a poliţistului şi a infractorului, iar Mila Kunis stă doar agăţată de braţul lui Owen –, în timp ce personajele masculine dau prea multe explicaţii despre ele însele – personajul lui Owen despre cum a ajuns infractor, tatăl său (James Caan) despre motivul pentru care l-a iubit mai mult pe el decît pe fratele lui cel cuminte.  

● Imigranta / The Immigrant (SUA, 2013), de James Gray. 

Reprezentat de Blood Ties, la Cannes 2013, doar în calitate de scenarist şi în afara competiţiei, Gray a avut însă şi un film în competiţia principală – unul mult mai important. Imigranta e încă şi mai de modă veche (desigur, într-un mod la fel de asumat) ca Blood Ties şi ca precedentele filme (patru cu totul) regizate de Gray: genul cu care se află în dialog (cum e obiceiul la Gray, fără pic de ironie) e melodrama cinematografică mută. La fel ca acolo, lucrurile sînt megaarhetipale, iar simbolismul e cît casa: Marion Cotillard e de data asta poloneză, catolică ferventă, abia coborîtă, în New York-ul anului 1921, de pe vaporul cu imigranţi, redusă la a defila, costumată în Statuia Libertăţii, pe scena unui cabaret-bordel, şi disputată între proxenetul Bruno şi magicianul de bîlci Orlando (ca Gelsomina între Zampano cel animalic şi Nebunul cel spiritualizat). Deşi evocă melodramele mute atît prin look-ul filmului său, cît şi prin unele rezolvări scenaristice, Gray e foarte departe de a trata melodrama într-un mod distanţator-arhaizant: de pildă, cu rolul proxenetului, îi oferă colaboratorului său frecvent, Joaquin Phoenix (absent din Legături de sînge) exact tipul de emploi modern în care acesta excelează – studii psihologice subtile de bărbaţi disfuncţionali, consumaţi de pasiuni nu doar ascunse, ci de neînţeles chiar şi pentru ei. Psihologizarea asta modernă e tratată însă nu ca un ţel în sine, ci – mai ambţios – doar ca o cale, mai accesibilă în ziua de azi, către vechiul sublim melodramatic al Pocăinţei cu majusculă, al Sacrificiului cu majusculă.  

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.