"Ţara lui Gaiţă", "Viză pentru clown", "Smelling Death"

● Smelling Death: On the Job With New York’s Crime-Scene Cleaners – un foarte bun reportaj în ediţia online a revistei The Atlantic, apărut pe 8 iulie. Autoarea, Saira Khan, i-a însoţit la locul de muncă pe angajaţii de la Island Trauma Services (o firmă din Long Island care se ocupă cu curăţenia la locul crimei). Nu, nu e ca în serialele poliţiste: după ce detectivii şi-au făcut meseria, au colectat probele şi au plecat, nu urmează – ca în filme – căutarea criminalului, enigme, urmăriri, deducţii etc. Nu. Pasul următor îl reprezintă curăţenia la locul faptei. (Mircea Vasilescu)

● Cu siguranţă, mulţi încă mai ţin minte emisiunile de la TVR cu întrebările pe care Viorel Gaiţă le punea unor indivizi de pe stradă: „Care sînt zonele erogene ale României?“, „Ce personaj politic are cel mai ridicat nivel al libido-ului?“, „Cum recunoaşteţi un bărbat scrupulos?“ şi altele. Mulţi ne amintim şi farsele, şi emisiunile de un umor terapeutic pe care le-a făcut de-a lungul timpului. Ce încă nu ştiu, poate, foarte mulţi e că Viorel Gaiţă a publicat recent o carte în care sînt adunate o serie de pamflete „minimiste, nici prea vesele, nici triste“. O radiografiere, în registrul satiric şi umoristic, a unei ţări triste, pline de humor – cum zicea Bacovia. (Andrei Manolescu)

● Dacă v-au mai rămas nişte bănuţi pe lîngă ce-aţi pus deoparte pentru vacanţă, folosiţi-i chibzuit şi alegeţi să susţineţi prin crowdfunding trei proiecte care au nevoie de ajutor: veteranul şi necesarul Festival Internaţional de Literatură de la Bucureşti (http://swimathonbucuresti.ro/swimathon/index.php/profil-proiect/47-filb-7-festivalul-international-de-literatura-de-la-bucuresti-editia-a-vii-a), CaziNOU, un proiect de reactivare urbană a Cazinoului din Constanţa (http://crestemidei.ro/CaziNOU), proaspătul şi foarte promiţătorul Basm Festival de la Bistriţa (http://basmfestival.ro/sustine/). Daţi un leu pentru Ateneu. (Luiza Vasiliu)

● „Mă aflam în spaţiosul atelier al sculptorului. Pretutindeni, presărate blocuri mari de piatră. Lîngă intrare se înălţa o coloană fără de sfîrşit. În mijlocul camerei, dăltuit dintr-o marmură transparentă, un peşte uriaş sclipea. Prin toate colţurile, bîrne de lemn, cruci, roţi mari. Deasupra, o supantă se pierdea în negura tavanului. Iar în fundul încăperii, fumăraia mă împiedica să ajung cu privirea la hotarul peretelui. Nenumărate forme ale unor lucrări ce nu izbuteam să le desluşesc – probabil eboşe ori fragmente abandonate – se învălmăşau în acele valuri de abur. Am stat cîteva clipe cu privirea aţintită către acea parte a atelierului ce mi se părea nemărginită şi făcea tranziţia de la imobilitatea imobilului, la inconsistenţa jucăuşă a norilor“ – Ilarie Voronca, L’interview, în traducerea lui Barbu Brezianu. O lectură de acces spre un insolit univers fabulos, dublată de o invitaţie, nu mai puţin actuală, de itinerar estival, după 60 de ani de la apariţia romanului la o editură obscură din sudul Franţei. Brâncuşi, contemporanul nostru. (Ruxandra Mihăilă)

● La Teatrul Odeon se joacă Viză pentru clown în regia lui Alexandru Mihail. Un spectacol după o piesă de Saviana Stănescu, montată deja – cu succes – la New York. Povestea e inspirată de un fapt real relatat de presa americană: un român şi un ucrainean au adus în SUA, pe baza unor vize speciale acordate „persoanelor cu abilităţi extraordinare“, peste 800 de imigranţi ilegali. (Matei Martin)

● Romanul lui Adrian Buz – 1989 (Editura Polirom, 2014) e o poveste stroboscopată despre momentul revoluţiei. Un personaj, soldat în termen, trăieşte cu arma în mînă, alături de alţi tineri la fel de speriaţi şi de nefericiţi ca şi el, tot absurdul, comicul şi grotescul unei lumi năuce, care şi-a ieşit din matcă. Atmosfera din acea perioadă e recreată impresionant în carte. Un roman americănesc ca ton, dar cu un subiect extrem de românesc. (Ana Maria Sandu)

● Maleficent (2014, Robert Stromberg), cu Angelina Jolie şi Elle Fanning, un film fermecător care, în sfîrşit, o reabilitează pe ursitoarea cea aparent rea din „Frumoasa din Pădurea adormită“, arătînd, încă o dată, că judecăţile etice tranşante sînt relative şi restrictive. (Iaromira Popovici)  

● Emisiunea de satiră Epic Show, transmisă de la 20,30 pe Prima TV, autodefinită astfel: „Glume de autobază pentru oameni culţi!“ Îi ştiu pe băieţii clujeni care o fac încă de anul trecut, cînd mi-am petrecut o noapte întreagă urmărindu-le clipurile pe YouTube. (Marius Chivu)