Pînă cînd HR-ul ne va despărţi

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Pînă cînd HR ul ne va despărţi jpeg

● cont(r)ACTe, de Mike Bartlett, Regia: Cristi Juncu, Scenografia: Cosmin Ardeleanu, Cu: Theodora Stanciu, Diana Cavallioti / Irina Antonie, Teatrul Act  

În plină degringoladă economică în care marile companii, după cîteva lovituri primite în timpul crizei, par a cîştiga din nou teren, cel puţin aici, în estul european, încă uşor manipulabil la nivel de autoritate statală şi cu mînă de lucru ieftină, teatrul începe să investigheze situaţia corporaţiilor care practică, pe şleau sau pe ocolite, forme de sclavie modernă. De ani buni, tema este întoarsă pe toate părţile în Occidentul capitalist, dar aici, în democraţia originală cu economie aşijderea, în care asemenea subiecte par departe de realitatea imediată, preocupările de acest fel sînt recente. De exemplu, Theodor-Cristian Popescu a montat, la Teatrul Nottara, Metoda, un text al dramaturgului spaniol Jordi Galcerán, care tratează procesul complex – ce include manipulare psihologică şi umilire – de angajare într-o multinaţională. Un spectacol puternic a făcut Bogdan Georgescu la OTA, ForTheWin, inspirat dintr-un caz real, petrecut în România: Raluca Stroescu, Project manager la Ernst & Young, a murit în 2007 din cauza epuizării fizice, după ce lucrase 100 ore pe săptămînă. Nimeni nu a fost responsabil pentru dispariţia ei, semn că moartea trece, corporatismul rămîne.

Cristi Juncu nu este un militant de stînga, nici de dreapta, nici un pasionat al cauzelor sociale, dar este un regizor care citeşte cu atenţie piesele, lucrează inteligent, detaliat, cu actorii, reuşind să genereze demonstraţii de virtuozitate interpretativă. Ceea ce face Juncu este să însufleţească textul fără să-l denatureze şi fără să-l folosească ca bază pentru exprimarea propriilor opinii sau ca sursă pentru imaginarul său. Cu alte cuvinte, el promovează în stil american dramaturgia contemporană, adică montează textul în spiritul şi litera sa („demiurgul“ în teatrul american este dramaturgul, nu regizorul, aşa cum se întîmplă în Europa). Prin urmare, militantismul din cont(r)ACTe îi aparţine integral autorului, Mike Bartlett. Dramaturgul britanic este prezent a doua oară pe scena Teatrului Act, după ce Horia Suru a montat aici COCKOŞI şi, exact ca în acest text, în cont(r)ACTe amplifică o situaţie pînă la limita absurdului, pentru a-i arăta potenţialul maladiv, insesizabil altfel. Este ca şi cum ar pune o lamelă la microscop şi ar vedea celulele cancerigene, sesizînd astfel sursa unui rău existent.

În piesa lui Mike Bartlett, corporaţia este o formă de sclavie modernă, din care este dificil să evadezi: nu îţi permite să fii liber şi nu te iartă dacă te-ai eliberat. Este stăpînă pe viaţa ta şi îţi controlează intimitatea. Contractul de muncă pe perioadă nedeterminată (visul multor români) este o detenţie benevolă, pe viaţă. Corporaţia controlează manifestarea în spaţiul public (asta este deja realitate, cazurile de concedieri în urma activităţii în reţelele sociale sînt dezbătute în Europa şi SUA, principala controversă vizează moralitatea unor astfel de decizii radicale profesionale, bazate pe spionarea vieţii private – chiar dacă este expusă public – şi efectul de cenzură a comportamentului personal, ceea ce poate reprezenta o intruziune a angajatorului în intimitatea angajatului), dar şi în spaţiul privat, prin supravegherea relaţiilor personale. Corporaţia devine astfel o formă de dictatură în mediul economic: spionează, cenzurează, depersonalizează, uniformizează. Întrebarea pe care o ridică Mike Bartlett este pînă unde permiţi controlul angajatorului asupra vieţii tale? Persoana iubită este un element negociabil la locul de muncă?

Construită pe două personaje în opoziţie, cont(r)ACTe este, de fapt, povestea unei „evanghelizări“ eşuate, doar că ceea ce se propovăduieşte este cuvîntul unui zeu diferit de orice divinitate religioasă: eficienţa (cele două teme, religia şi profitul sînt mixate în piesa lui Esteve Soler, Contra progresului). HR-ul unei companii multinaţionale ţine sub supraveghere o proaspăt angajată. Relaţia lor (contactul dintre ele, de unde şi jocul de cuvinte din traducerea românească a titlului Contractions, care este, la rîndul său, o adaptare după cel al piesei originale, Love Contract, un scenariu radiofonic scris pentru BBC Radio 4, în 2007), derulată în biroul şefei, pe parcursul cîtorva ani, începe normal şi ajunge într-o zonă orwelliană, cu ingerinţe abuzive în viaţa personală şi tuşe absurde (povestea dramatică de dragoste, obiectul „negocierii“ atinge momente sinistre). În spectacol, cele două sînt poziţionate una în faţa celeilalte, ca într-un meci (tot un meci sugera şi cealaltă piesă a lui Mike Bartlett, COCKOŞI – dramaturgul marchează astfel aspectul combativ al temelor pe care le propune). HR-ul (Theodora Stanciu) este plasată sus, în public, iar angajata, Emma (Diana Cavallioti / Irina Antonie) se află pe scenă, astfel că ierarhia este evidentă şi intimidantă. Aceasta este prima caracteristică a relaţiei lor. A doua decurge din intermedierea imaginii HR-ului prin video. Deşi personajul este prezent şi vizibil, imaginea lui supradimensionată este proiectată în spatele Emmei (spectatorul poate vedea proiecţia şi, în funcţie de loc, unul sau ambele personaje live). Ceea ce vedem este o interfaţă a omului, ascuns sau pierdut în spatele acestei măşti. Aşa începe, cu cele două personaje faţă în faţă şi chipul impasibil al şefei dominînd în fundal (trimitere – poate involuntară – la filmele SF în care comunicarea este intermediată de tehnică), duelul între om şi corporaţie. Îmbrăcată office impecabil, încorsetată într-un costum rigid, turnat pe corp, purtînd pantofi intimidanţi (nu sexi) cu tocuri foarte înalte, Theodora Stanciu face din HR un icon corporatist, este o imagine, mai mult decît un om. Cum ar spune Groparul din Hamlet, „este o fostă femeie“ căci, deşi i se poate intui un trecut „uman“, se vede că a renunţat la el pentru carieră. Ea reprezintă reuşita „evanghelizării“ corporatiste.

Tînăra Emma este o aspirantă la noul cult economic, dar umanitatea ei, greu pusă la încercare, după ce dă cîteva rateuri, răbufneşte cu toată forţa. Pe măsură ce lucrurile se agravează, ţinuta ei devine neglijentă, robotul muncitor se umanizează şi asta „produce“ dezordine. Umanitatea murdăreşte artificialitatea corporatistă. Ca într-o partidă palpitantă de şah, Theodora Stanciu şi Diana Cavallioti (din păcate, nu am văzut şi varianta cu Irina Antonie) joacă matematic partituri complexe, chirurgical definite într-o viziune terifiantă asupra unui viitor posibil şi apropiat.

Un spectacol despre lipsa limitelor în capitalism şi pericolul unui Big Brother economic, neliniştitor în contextul protestelor – reale – ale muncitorilor de pretutindeni (inclusiv cele care au afectat Festivalul de la Avignon şi manifestaţiile din spatele Campionatului Mondial de Fotbal).

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: C. Ardeleanu

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.