⬆
La zi în cultură
Pagina 65
O crimă la bloc
Dificila miză scenaristică şi regizorală de a ţine în permanenţă publicul la o anumită distanţă, şi totuşi de a-l ţine bine, se sprijină mult pe căldura personală a lui Teodor Corban.
RatB, staţia următoare
Discul e unul de autor în mai mare măsură decît nehotărîtul BOv1: Stalingrad. Mai coeziv şi mai interesant muzical decît primul măcar din perspectiva anumitor referinţe, noul LP curge lent, grav, apetisant, indigest şi frivol, actînd straniu între ruinele confuzei scene indie locale.
Nepalul din amintiri
Am fost în Nepal acum patru ani. Venită din India, Nepalul mi s-a părut raiul budist pe pămînt. Contrastul era izbitor de cum treceai graniţa. Poate unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut vreodată a fost Pokhara, cu vîrfurile oglindite perfect în lacul Fewa.
Art Safari 2015, cîteva reflecţii
După prima sa „reprezentaţie“ de anul trecut, din cortul sufocant aflat la poalele Muzeului Naţional de Artă al României, de data aceasta este organizat de Ioana Ciocan şi Silvia Rogozea şi s-a plasat într-o clădire istorică a capitalei: clădirea CICLOP.
Bălănescu Quartet, Roxette, www.muzeuldefotografie.ro
● Am citit Jurnalul lui Mihail Sebastian în 1996, cînd a fost publicat la Editura Humanitas. Aveam 22 de ani. Mi-a plăcut mult. Acum îl recitesc şi mi se pare de-a dreptul fascinant. Aşa cum sînt şi anii 1935-1944. Nici o idealizare nu mi se mai pare posibilă. (Ana Maria Sandu)
● Concert aniversar: Bălănescu Quartet, zece ani de Maria T, unul dintre cele mai suprinzătoare şi, îndrăznesc să zic, revoluţionare albume apărute la noi în ultimii 25 de ani. Joi, 28 mai, ora 20, la Fratelli Studi
Jazz-ul merge mai departe
„Bucureştiul e noul Berlin“, proclama Hakon Kornstad, un cunoscut saxofonist de jazz (şi tenor!) norvegian, care ne-a vizitat capitala anul trecut. Da, se întîmplă din ce în ce mai multe lucruri în Bucureşti. Pentru toate gusturile. Hipsterii sînt satisfăcuţi, intelectualii aproape satisfăcuţi.
„Actorii şi membrii echipei au lucrat pe gratis“ - interviu cu regizoarea Ana LUNGU
Am dorit să restitui o lume mai mult decît să spun o poveste. Am încercat să evit o formă dramaturgică convenţională – care adeseori simplifică şi schematizează realitatea, pentru a o putea încadra mai uşor în formule prestabilite – şi am căutat să descriu, să surprind felii de viaţă, momente vii şi personaje autentice."
România pierdută
Lucian Boia arată cum, de-a lungul a numai o sută şi ceva de pagini, România Mare, apoi România comunistă şi cea postcomunistă s-au tranformat fundamental în sensul pierderii/înlăturării/diluării diversităţii etnice şi culturale pînă la a ajunge o ţară mai românească decît oricînd, o ţară omogenă etnic.
Fabulosul destin al fraţilor Connor
McDonagh este cunoscut în România, nu numai datorită filmului In Bruges, ci şi spectacolelor cu piesele sale. Cel mai cunoscut spectacol îi aparţine lui Radu Afrim, Omul-pernă la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, un punct de reper în cariera regizorului şi în istoria teatrului brăilean.
Teatru-film psihologic-realist, convenţional
Recent proiectat în premieră românească, dar gata de lansare (cel puţin) din 2012 (potrivit Cinemagia), Acasă la tata e un film regizat de debutantul în lungmetraj Andrei Cohn şi produs de Mandragora, firma înfiinţată de Cristi Puiu, faţă de care Cohn îşi exprima recent recunoştinţa pentru faptul de a-l fi „recuperat ca artist“.
Unplugged pur sînge
Individ versatil, hispanicul José Gabriel González trece astăzi cu succes drept artist indie suedez, iar punker-ul José Gabriel González trece cu succes drept chitarist folk, după multiple aventuri în sfere muzicale diverse, majoritatea mai puţin contemplative decît ce se aude aici.
Bangkok-ul e o Vamă aurie
Înainte de orice logo turistic, Thailanda e un loc special al liniştii. Aveam să-l descopăr din prima dimineaţă din acel ianuarie, proaspăt ajunşi acolo din iarna coreeană cu zăpadă şi ger, pe micul balcon al unui motel din Bangkok.
Ane Brun, Times New Roman, Armenopolis, suflet armenesc
● În minivacanţa de 1 Mai am citit Munca patriotică. Radiografia unui ideal falsificat de Valeriu Antonovici (Editura Eikon). O analiză pertinentă despre un fenomen care pînă acum n-a fost studiat din perspectivă sociologică. (Matei Martin)
● Ane Brun (Norvegia), duminică, 10 mai, de la ora 20, la Sala Radio. Ane Brun are-o voce cu care-ţi construieşte cazemate din puf şi tranşee între paturi, unde să te poţi ascunde cînd nimic în jurul tău nu mai merge cum trebuie, dar ştii, totuşi,
Cu „argumentul“ la vedere
Ceremonia de decernare a Premiilor Molière, oferite anual, în Franţa, pentru performanţă în teatru, e una dintre cele mai urmărite competiţii şi un show care face de fiecare dată audienţă bună atunci cînd e transmis la televiziune.
„Europa este traducere“ – interviu cu Bogdan GHIU
Traducerea este re-crearea unui original, relansarea unei singularităţi în fiecare limbă, deci în fiecare cultură, care este un laborator şi un atelier de universalizare. Autorii sînt deja nişte străini în propria limbă, din care încep prin a se smulge, ei înşişi, de fapt, scriu, printr-o mişcare contradictorie, în dublu sens.
Literatura detenţiei 2.0
Vremuri nefaste pentru onoarea cărţii şi a literaturii de specialitate! În aceşti ani de guvernare Ponta, prim-ministrul plagiator dovedit, în care o adevărată promoţie de condamnaţi s-au apucat, chipurile, de cercetare ştiinţifică prin puşcării, literatura de specialitate şi-a cam pierdut prestigiul public.
Albă ca Zăpada în livada de vişini
Remixarea textelor clasice sau a universurilor dramaturgilor-icon (Shakespeare, Cehov, anticii) presupune aducerea personajelor celebre în actualitate şi confruntarea lor cu problemele omului contemporan. În dramaturgia postmodernă, se confruntă cel „interpretat“ cu cel care „interpretează“.
„Tata, facultatea-i gata“
Autoportretul unei fete cuminţi e un film subtil, deşi nu atît de subtil încît să nu-şi expliciteze tema la un moment dat, prin referire la un cîntec de Ada Milea care o pune în cuvinte: „Tata, facultatea-i gata; / Unde să mai meargă fata – / Ratata şi stricata? / Tata, facultatea-i gata.“
Culegere de poezie scandinavă
Cînd, în 2003, Veneer-ul lui José González se instala bine-mersi pe locul al şaptelea în topul britanic, lumea îşi întorcea capul către nordul Europei pentru a (re)descoperi o înclinaţie către o zonă muzicală acustică.
Dansînd pe vase de croazieră
Prima dată cînd o vezi pe Ana, nu-ţi poţi lua ochii de la ea. Nici a doua oară. Frumoasă, expresivă, plină de energie, cu dansul în sînge, mereu rîzînd şi glumind înţelegătoare pe seama fetelor cărora li se citeşte durerea pe faţă la fiecare fandare, la sala de aerobic unde predă, Ana pare întruchiparea bunei-dispoziţii.
Words with Gods, „When Emotional Intelligence Goes Wrong“, „Bucureştiul sălbatic“
● Cezar Gheorghe, Gîndirea cinema (Editura Cartea Românească, 2015). E o altfel de istorie a cinematografiei. O carte despre naraţiunea cinematografică, despre relaţia dintre film şi literatură, despre teoria imaginii. Un ghid indispensabil pentru a înţelege ceea ce vezi. (Matei Martin)
● Cutbank (2014, Matt Shakman), o comedie neagră cu John Malkovich, despre stupiditatea devenită cruzime a gesturilor absurde, obsesive, mergînd pînă la crimă, într-un loc în care, aparent, nu se întîmplă
„Mi se pare mereu că sînt mai puţin iubită decît ceilalţi“ – interviu cu Claire DENIS
„Nu ştiu dacă filmele astea de război îmi dădeau o senzaţie de violenţă. Era ceva ciudat acolo, soldaţii americani erau frumoşi şi răniţi, iar japonezii erau micuţi de tot şi-aveau nişte caschete micuţe din piele… Îmi dădeau o senzaţie de falsitate.”
Arta greşelilor în proză
Deşi sînt încă nişte ciudăţenii la noi şi mulţi nu ştiu despre ce e vorba, cursurile de creative writing (CW) sînt privite cu scepticism sau chiar cu mefienţă, ca ceva care va distruge într-o zi literatura. În ultimii ani s-au tradus şi la noi cîteva manuale/ghiduri de CW, dar nu toate sînt inspirate sau de folos.
Arta ipocriziei şi ipocrizia artei
„Dacă pasezi publicului răspunderea pentru spectacol, el se gîndeşte la ceva şi tu te-ai scos.“ Replica din Tattoo, piesă scrisă de Igor Bauersima şi Réjane Desvignes şi montată de Radu Afrim la Secţia Germană a Teatrului Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu, conţine o bună parte din problematica textului.
Mizerabilism senzaţionalisto-formalist, supraevaluat
Tribul, lungmetrajul de debut al regizorului ucrainean Miroslav Slaboşpiţki (născut în 1974), e plasat în cea mai mare parte într-o şcoală-internat pentru surdomuţi. De pe banda sa sonoră lipseşte cu desăvîrşire limbajul verbal: elevii şi profesorii lor vorbesc prin semne – şi nu sînt subtitraţi;
Gînditor şi recitator
Punînd umărul la popularitatea în creştere a formatului spoken word, poetul se foloseşte totuşi de un context instrumental pentru a-şi livra lirica într-o manieră mai eficace emoţional. În trecut, acest context era limitat la un aluat digital frămîntat în studio, însă materialul de faţă trece cu succes drept muzică în sens tradiţional.
„O reuşită într-un context de criză“
Noi încă ne simţim în stadiul de tinere speranţe. Atîta vreme cît nu sîntem siguri de la un an la altul de resursele financiare necesare organizării acestui proiect anual, vom rămîne nişte speranţe. De impus, ne-am impus în lumea mică a acestei bresle a profesioniştilor cărţii.
În blur
Cum îţi poţi aduce aminte mai bine de o călătorie? Mai ales dacă aceasta a fost cam acum două decenii? Se poate călători Moleskine, cu porii atenţiei livreşti deschişi, se poate călători în zumzăiala click-ului, nivelînd nediferenţiat peisaje sau selectîndu-le, digestie de lectură travel, timide semioticisme.
Ziua Internaţională a Cărţii, Wovenhand, Noaptea Albă a Galeriilor
● Vineri, 24 aprilie, e Noaptea Albă a Galeriilor. Aveţi ocazia să vedeţi într-un parcurs nocturn (şi gratuit) toate atracţiile artelor vizuale contemporane. Programul şi harta evenimentelor se găsesc la www.noapteagaleriilor.ro. (Matei Martin)
● Wovenhand, duminică, 26 aprilie, de la ora 21, în Silver Church – un concert ca o călătorie noaptea pe drumurile pustii ale Americii, cu o oprire la o biserică părăsită şi două sute de whiskey într-un bar de pe marginea prăpăstiei. (Luiza Vasili
George Copos, justiţia penală şi activitatea ştiinţifică
Spaţiul public a reacţionat la decizia definitivă a Tribunalului Bucureşti de eliberare condiţionată a condamnatului George Copos printr-o serie de materiale de presă, postări individuale pe reţelele de socializare etc. Este de aşteptat ca măcar o instituţie academică să ia poziţie printr-un comunicat de presă.
Aferim! – un film istoric bine stricat
Cu cîţiva ani înainte de Aferim!, se prefigura deja o turnură spre istorie a noului film românesc. În 2011, Cristi Puiu obţinuse din partea CNC o finanţare pentru proiectul său La conac, adaptarea unui roman de Vladimir Soloviov situat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Caznele căsniciei
Tabloul dezolant al convieţuirii cuplului de 30 de ani este compus alternativ din vocea naratorului omniscient şi din paginile unui jurnal secret ţinut de soţie, cu salturi înainte şi înapoi în timp în diverse perioade ale căsniciei.
Abuzurile puterilor
La noi, teatrul politic s-a coagulat într-o direcţie cu mai multe formule estetice şi preponderent, dar nu exclusiv, în spaţii independente. Spectacolul Catincăi Drăgănescu Distopie. Shakespeare. Remix este un construct (distopic) pe tema puterii din piesele lui Shakespeare, produs în cadrul programului TNB 9G.
O mimare a stăpînirii unui subiect
Romanian New Wave Cinema: An Introduction e o carte scrisă în limba engleză de universitarul clujean Doru Pop, avînd ca subiect filmele generaţiei de cineaşti care s-a afirmat după 2000. Iniţial, Pop anunţă că va privi acest cinema ca pe o contribuţie românească întîrziată la seria de „noi valuri“ europene şi internaţionale afirmate în anii ’60 şi ’70.
De nădejde pentru dezamăgiţi
Pînă în anii ’90 s-a testat în rock suficienţa formatului de trio, iar în anii recenţi s-a trecut la nivelul următor, cu un veritabil val de trupe-duet – de la pionieri ca The White Stripes şi The Black Keys la nume noi ca Royal Blood, Shovels & Rope ori aceşti Drenge, aflaţi, cu Undertow, abia la al doilea album.
„O săptămînă de filme“
Într-o ţară în care sînt tot atîtea festivaluri pe cîte cătune, Bucureşti IFF este cunoscut drept „cel mai vechi festival competitiv dedicat în exclusivitate lungmetrajelor din Capitală“. Mai precis, este vorba de un festival a cărui competiţie este axată pe filme de început.
Şapte poveşti despre seducţie, BIFF, Adoptă un Ş
● Mansour Bahrami, Henri Leconte, Ilie Năstase, Andrei Pavel – altfel spus „4 stele pline de energie“, într-un Meci demonstrativ de tenis. Sîmbătă, 25 aprilie, Arenele BNR. (Ruxandra Mihăilă)
● Începînd cu 18 aprilie, pînă pe 4 mai, la Sheffield, Marea Britanie, are loc Campionatul Mondial de Snooker. Competiţie transmisă şi de Eurosport. (Stela Giurgeanu).
NexT 2015: Claire Denis, politică şi boemie
Cea de-a noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film NexT va avea loc în perioada 15-19 aprilie în Bucureşti. Patru personaje importante din echipa festivalului ne-au spus ce înseamnă experienţa NexT şi la ce să ne aşteptăm anul acesta. Programul complet îl găsiţi pe www.nextfilmfestival.ro.
„În arhitectură nu e loc pentru atitudini sceptice sau pentru îndoieli“ - interviu cu Andreas FOGARASI
"Văd cum fiecare oraş încearcă să inventeze noi imagini pentru el însuşi şi am o privire critică asupra acestui lucru; oraşele invită staruri ale arhitecturii cărora le propun să creeze clădiri fancy pentru noi muzee, care să atragă public."
Frontierele povestirii
Ca unul care i-am recenzat/prefaţat toate cărţile la momentul apariţiei lor şi care i-am şi selectat texte în volume colective şi antologii, mi se pare deopotrivă dificil şi redundant să reevaluez opera lui Sorin Stoica (27 iulie 1978 – 6 ianuarie 2006) adunată în acest volum de aproape 1200 de pagini de literatură.
Domnilor profesori, cu dragoste
Finlanda a tulburat Europa anunţînd o schimbare radicală în sistemul de educaţie: va renunţa la predarea materiilor (matematică, geografie etc.) şi va trece la „învăţarea-fenomen“, pe o temă dată. Elevii nu vor mai sta în bănci, vor interacţiona cu profesorii, se va pune accent pe activarea copilului.
Comori din arhiva „Sahia“
Unul dintre marile evenimente cinematografice româneşti ale anului, comparabil în importanţă cu premiera lui Aferim!, este lansarea pe DVD a unui calup de scurtmetraje din arhiva studioului de film documentar „Alexandru Sahia“, selectate de cercetătoarea (la University of Westminster) Adina Brădeanu.
Un disc în cinci scene
Ce devine frapant la prima ascultare a lui Refractory Obdurate e dinamica asta smulsă de Parker şi Jordan din manualele metal-ului trecut prin Pro Tools. Chitările sînt uneori atît de grele şi întunecate încît ajung să dea tîrcoale drone-ului.
Concurs literar pentru liceenii şi studenţii francofoni
„Échos Francophones“ este un concurs bilingv (română-franceză) de creaţie literară, organizat de zece ani de către Asociaţia Studenţilor Francofoni din Iaşi. În cadrul proiectului organizăm cîteva cafenele literare, unde punen faţă în faţă studenţi cu autori consacraţi.
Desenul din caldarîm
În Che strano chiamarsi Federico – un fel de mokudramă despre viaţa lui Fellini, de Ettore Scola – se află la un moment dat o scenă în care Federico, însoţit de prietenul său, coboară din înghesuita maşinuţă în care parcurgeau Roma în micronaraţiuni povestite cu tandru umor şi nedisimulată afecţiune, lîngă un pictor stradal.
Căsnicie, NexT, Înapoi în Ghana
● După ce reveniţi din vacanţa de Paşti, vă recomand o întoarcere lină la treburile cotidiene cu britanicul Sivu, membru al familiei muzicale Alt-J & Wild Beasts (joi, 16 aprilie, Club Colectiv, ora 21), şi o întîlnire cu Claire Denis, una dintre cele mai interesante regizoare contemporane de cinema (duminică, 19 aprilie, Cinema „Elvira Popescu“, ora 12,30, în cadrul Festivalului Internaţional de Film NexT). (Luiza Vasiliu)
● Căsnicie, de Dan Coman, o poveste despre acel moment din viaţa
„Teatrul trebuie să răspundă temelor fierbinţi dintr-o societate“ – interviu cu Saviana STĂNESCU
Mi s-a părut important să mă implic în acest proiect creat de organizaţia nonprofit Performing Arts for Social Change şi să lucrez cu poliţişti şi civili la dezvoltarea unui text de spectacol. E riscant, dar riscurile mă atrag şi mă stimulează.
Ştiinţa dragostei
„Sînt Ana şi îmi petrec 90% din timp printre fiinţe din spectrul autist“, spune în finalul cărţii scriitoarea Ana Dragu, mama unui băieţel despre care a aflat că este autist la vîrsta de doi ani, ulterior şi fondatoarea Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ“ din Bistriţa.
Maşini de spălat vise (II) – Copii teribili
Cu Girafe şi Bizoni, două piese din Trilogia fabulelor urbane a catalanului Pau Miró, Radu Afrim face la Sibiu o sinteză a stilisticii proprii. Nu este o simplă inventariere a temelor şi simbolurilor obsedante în spectacolele sale, ci o investigare analitică a universului artistic personal.
Despre afacerea Film Menu, din interior (3)
„Aţi ieşit cu toţii din mantaua lui Alex. Leo Şerban!“ – i-a acuzat preşedintele senatului UNATC, Laurenţiu Damian, pe membrii redacţiei Film Menu, majoritatea studenţi ai Facultăţii de Film, care scriu la această revistă finanţată de şcoală, coordonaţi de lectorul universitar Andrei Rus.