Comori din arhiva „Sahia“

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
Comori din arhiva „Sahia“ jpeg

Unul dintre marile evenimente cinematografice româneşti ale anului, comparabil în importanţă cu premiera lui

este lansarea pe DVD a unui calup de scurtmetraje din arhiva studioului de film documentar „Alexandru Sahia“, selectate de cercetătoarea (la University of Westminster) Adina Brădeanu. Studioul „Sahia“ a fost înfiinţat în 1950, cu misiunea de a documenta construirea României socialiste; după cum aminteşte Brădeanu în foarte profesionistul eseu introductiv care însoţeşte DVD-ul, producţia ajunsese la jumătatea anilor ’80 în apropierea cifrei de 250 de scurtmetraje pe an, de la filme industriale de protecţia muncii pînă la poeme cinematografice apăsat personale. Din cele opt filme selectate pe acest DVD (primul dintr-o anunţată serie), două sînt reportaje-anchetă:

(regie Alexandru Boiangiu, 1966), în care documentariştii ajută un tată să-şi găsească fiica, şi

(regie Ovidiu Bose Paştina, 1983), despre un accident de muncă într-o mină. Un al treilea film, intitulat

(regie Paula şi Doru Segall, 1980), e o ilustrată în mişcare, adresată celor care vor locui în capitala României în anul 2080.  Alte subiecte: în Reportaj de la „Steagul Roşu“ (cel mai vechi documentar din grupaj, realizat de soţii Alexandru şi Eva Sîrbu în 1956) e vorba despre viaţa într-un recent construit cartier de locuinţe muncitoreşti din Braşovul anilor ’50; în Scrisoare din Oraşul Nou (regie Titus Mesaroş, 1978) e vorba despre transformarea unui comune (Nehoiu, judeţul Buzău) în oraş. Dislocarea de la sat a muncitorilor angajaţi în industriile socialiste e tratată în Aflaţi despre mine… (regie Adrian Sârbu, 1982), în Pe unde-am fost şi-am colindat (regie Laurenţiu Damian, tot ’82) şi, mai tangenţial, în Pentru strănepoţi, încă ceva despre Bucureşti… Care să fie modul cel mai „corect“ de a recepta aceste filme?  Cu ochii pe eventualele urme („şopîrle“, cum li se zicea pre-’89) ale unor eventuale intenţii subversive? Cu ochii pe aspectele conformiste – omisiuni, operaţii de cosmetizare ş.a.m.d.? Cu ochii pe meritele lor estetice? Sau pe „feliile de viaţă“ din care, după orişicîtă cosmetizare, tot rămînea mai mult decît se putea vedea în epocă în majoritatea filmelor de ficţiune? În orice caz, interesul acestor filme e imens.

Pe de-o parte avem Scrisoare din Oraşul Nou, care se prezintă drept epistola unui copil din Nehoiu către un văr din Bucureşti: epistolă din care fiecare propoziţie – ce invariabil relevă un beneficiu sau altul al urbanizării – trădează prezenţa unui scriitor adult care imită livresc o voce de copil. Sau avem Pentru strănepoţi…, în care Bucureştiul îşi arată o faţă supercomercială – una dintre primele imagini este aceea a unui taxi cu remorcă, transportînd o harpă cu tot cu studenta care cîntă la ea. (Nu lipsit de farmec, filmul cuplului Segall conţine şi alte asemenea gaguri vizuale sau „cioace“, la care din perspectiva bucureşteanului de azi se mai adaugă şi efectul ameţitor al verdelui abundent din cadre, coroborat cu voice-over-ul care laudă „străzile pline de verdeaţă“ sau cei „21 de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de bucureştean“.) În extrema cealaltă avem Într-o zi ca oricare alta / Va veni o zi (1985), al cărui regizor, Copel Moscu, a montat în paralel scene filmate într-o întreprindere avicolă şi scene filmate într-o grădiniţă, obţinînd un film care mirosea atît de tare a alegorie încît studioul a trebuit să-l ţină ascuns pînă în ’90. Cît despre Pe unde-am fost şi-am colindat – filmul lui Damian despre o colonie minieră cu muncitori aduşi din toată ţara –, acesta poartă urme clare ale luptelor date de regizor cu cenzura: prea mutilat ca să mai fie coerent, el păstrează totuşi o tensiune între feţele supte şi zbîrcite ale muncitorilor şi discursurile pretins mobilizatoare pe care aceştia trebuie să le asculte în timp ce muncesc.  Dacă filmul lui Damian (azi preşedinte al Uniunii Cineaştilor) e o năclăială sugestivă de intenţii iniţiale înăbuşite sub ştersături şi cîrpeli, filmul lui Adrian Sârbu (mai tîrziu mogul media) e remarcabil de consistent în melancolia cu care priveşte viaţa unor tineri muncitori aduşi în Bucureşti de la ţară şi cazaţi în cămine de nefamilişti. Cazaţi în cămine separate, băieţii şi fetele se reunesc sîmbătă seara în cadrul organizat al unui bal care încă mai e pe jumătate horă sătească, deşi pe de altă parte e saturat de semne ale unei abulice fascinaţii faţă de artefactele industriilor de divertisment occidentale. Un administrator de bloc se plînge că băieţii beau şi vorbesc urît. Păsurile, poveştile de viaţă şi planurile de viitor ale unora dintre „căminişti“ sînt transcrise pe ecran ca nişte subtitrări – însă pentru voci pe care nu le auzim. La această găselniţă se adaugă nişte mişcări de cameră ultraregizate, prin care Sârbu şi directorul lui de imagine, Mircea Bunescu (director de imagine şi la Damian), trec în revistă un şir de vieţi conţinute într-un şir de cutiuţe. Nici celelalte filme nu sînt lipsite de ambiţii estetice. Oameni care povestesc combină accesul la privelişti rare – mineri în timpul duşului colectiv – cu o extraordinară calofilie picturală.  (Stigmatizat din cauza implicării sale în mişcarea „Meditaţia transcendentală“, lipsit de perspectiva permisiunii de a regiza filme pentru distribuire în cinematografe, Bose Paştina îşi cultiva şi defula estetismul în filme de protecţia muncii.) Misiunii de a descrie în voice-over recenta apariţie a unui cartier de locuinţe muncitoreşti, Eva Sîrbu îi aduce (laolaltă cu o aplecare mai puţin plăcută spre zeflemea pe marginea numelor de familie ale unora dintre muncitori) un simţ literar al evanescenţei, o conştiinţă lirică a faptului că lucrurile nu vor rămîne pe loc, ci se vor schimba. Filmul lui Titus Mesaroş nu numai că se prezintă ca o scrisoare, dar mai e şi construit exclusiv din fotografii – două decizii artistice care vădesc familiaritate cu cinema-ul lui Chris Marker. Iar felul în care Alexandru Boiangiu transformă disjuncţia imagine – sunet dintr-o limitare tehnologică într-un elegant principiu de montaj sugerează influenţa puzzle-urilor de planuri temporale ale lui Alain Resnais, pe-atunci foarte la modă în cinema-ul internaţional cu pretenţii. La rîndul ei, Adina Brădeanu, care a selectat filmele de pe DVD, are un simţ rafinat al construcţiei: scurtmetrajele rimează între ele, există teme recurente şi laitmotive – de pildă, problema segregării în funcţie de gen apare mai întîi la tinerii muncitori din filmul lui Adrian Sârbu şi reapare la păsările din filmul lui Copel Moscu.  

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii