„În arhitectură nu e loc pentru atitudini sceptice sau pentru îndoieli“ - interviu cu Andreas FOGARASI

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
„În arhitectură nu e loc pentru atitudini sceptice sau pentru îndoieli“   interviu cu Andreas FOGARASI jpeg

Artistul maghiar Andreas Fogarasi s-a născut în 1977 la Viena, unde a studiat arhitectura şi apoi arta. În 2007 a reprezentat Ungaria la Bienala de artă de la Veneţia şi a cîştigat Leul de Aur pentru cea mai bună participare naţională, cu o lucrare video intitulată Kultur und Freizeit (Cultură şi timp liber), care discuta despre istoria centrelor culturale din Ungaria. O proiecţie a acestei lucrări video a avut loc la Cinema „Republica“ din centrul Iaşiului la începutul lunii martie, un cinematograf căzut aproape în uitare, a cărui arhitectură interioară semăna mult cu aceea a centrelor culturale prezente în filmul lui Andreas Fogarasi. Astfel că imaginea s-a prelungit pe realitatea din jurul nostru, într-o instalaţie in situ despre puterea memoriei şi a trecutului recent. Pe Andreas Fogarasi l-am cunoscut chiar la Iaşi, cu ocazia proiecţiei video şi a vernisajului expoziţiei sale intitulate „Instalaţie“, curatoriată de Cristian Nae, la tranzit.ro/Iaşi. Galeria Cupola a Uniunii Artiştilor Plastici, aflată în centrul oraşului, a găzduit acest proiect care depindea de spaţiul în care se afla. O galerie cu geamuri mari şi cu vedere amplă la stradă. „Instalaţie“ vorbeşte despre interacţiunile posibile dintre faţadă şi structura interioară. Un proiect care te determină să priveşti în jos, către pavimentul galeriei, pentru a înţelege o întreagă arheologie urbană şi o întreagă istorie a societăţii prin intermediul texturilor. 

Andreas Fogarasi, aţi intervenit în spaţiu cu un gest aparent simplu. Aţi înlocuit cîteva plăci de gresie prezente în galerie cu diferite alte tipuri de suprafeţe: de la covorul moale de pluş la cimentul aspru, polistiren sau marmură – fie ea adevărată ori imitaţie. Ca vizitator, calci pe ele ori te apropii să le mîngîi, vrei să simţi fiecare textură, pentru a putea stabili contextul fiecăreia dintre ele. 

Văd cum fiecare oraş încearcă să inventeze noi imagini pentru el însuşi şi am o privire critică asupra acestui lucru; oraşele invită staruri ale arhitecturii cărora le propun să creeze clădiri

pentru noi muzee, care să atragă public. Toate oraşele vor să devină acum capitale culturale europene, cum e şi cazul Iaşiului, vor să devină tot mai vizibile şi concurează unul împotriva altuia. Mă interesează ce înseamnă, de fapt, identitate culturală a unui oraş, dincolo de o clădire iconică sau de un eveniment istoric important legat de acel loc. Vreau să găsesc acel ceva care are legătură cu viaţa cotidiană a locuitorilor unui oraş. De mult timp fotografiez diferite suprafeţe, străzi, diferite tipuri de pavimente.

Putem numi proiectul dvs. o arheologie a oraşului, comprimată în spaţiul unei galerii? 

Cred că intervenţia mea îţi permite să priveşti mai profund asupra a ceea ce ne înconjoară, eşti mai atent asupra materialităţii unui oraş atunci cînd ieşi din galerie. 

Spuneţi-mi puţin istoria cîtorva dintre piesele pe care le-aţi inserat în locul bucăţilor de gresie originală. 

O mare parte dintre ele provin din

construită de artiştii ieşeni Livia Pancu şi Florin Bobu din 2011 încoace. Ei colecţionează piese de mozaic care provin de pe clădiri ce au fost renovate. Mi-au permis să folosesc cîteva din arhiva lor. Două dintre fostele plăci de gresie au fost înlocuite cu aceste mici bucăţi de mozaic pe care le-am asamblat, căzute de pe faţada unor blocuri, odată cu reabilitarea acestora în cartierul Tătăraşi. Sînt, de asemenea, alte plăci dintr-un liceu sau de pe diferite alte clădiri din Iaşi, cum ar fi chiar Cinema „Republica“. Deşi există o estetică comună a acestui tip de mozaic, ele sînt foarte diferite dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta. 

În acelaşi timp, aveţi şi noi materiale prezente în spaţiu. E şi un soi de comentariu la toată abundenţa aceasta de materiale revoluţionare folosite în construcţii? 

Investighez diferitele posibilităţi de acoperire a unei suprafeţe. Alături de această arhivă istorică de materiale din Iaşi, am adus şi alte tipuri de suprafeţe: beton, răşină transparentă, una dintre plăcile de gresie a fost pur şi simplu întoarsă invers, de exemplu. Iar cîteva sînt legate de viaţa mea, sînt ataşat de ele. Am venit cu o bucată de covor din dormitorul meu ori cu linoleum din atelierul meu din Viena.

Dar tot acest proiect este şi o istorie a societăţii, a diferitelor niveluri ale acesteia. 

Spaţiul privat şi cel public se întîlnesc. De la fragmentul de covor la aceste bucăţi din pasajul subteran situat chiar în faţa galeriei, pasaj care a intrat în renovări acum cîteva săptămîni. Spaţiul public intră astfel în galerie. Interesul meu în suprafeţe ar putea părea o cercetare superficială. Dar e vorba atît de mult despre putere financiară şi politică, despre clase sociale diferite. Şi despre exhibarea puterii. Multe visuri, proiecţii, utopii, se află tocmai în aceste suprafeţe, în vizibilul care îmbracă lucrurile. Expoziţia asta are ceva care te duce cu gîndul la tîrgurile de materiale de construcţii sau la birourile de arhitectură. Am construit un spaţiu de expunere disfuncţional, cu lucruri vechi, cu lucruri unicat, cu lucruri inutile. Multe lucrări ale mele sînt aşa. Par tîrguri de produse. Tîrguri imposibile. 

E multă ironie aici. 

Mă interesează modul în care lucrurile ne sînt prezentate şi „împachetate“. Şi sîntem înconjuraţi de asta, de

-uri peste tot! În arhitectură mai mult ca oriunde. 

Aţi studiat arhitectura. Dar cînd a avut loc această mutare a interesului dvs. către artă? 

Mereu am vrut să studiez arta. Dar am început prin a studia arhitectura. Nu am absolvit această facultate, m-am oprit exact înainte să-mi încep lucrarea de licenţă. Mi-am dat seama că nu îmi doream să fiu arhitect. Arhitectura e un subiect important pentru opera mea. Dar în studenţie mă deranja tot acest entuziasm al viitorilor arhitecţi. Eu nu mă simţeam entuziasmat. Cred că nu poţi să ai o abordare critică dacă alegi să fii arhitect. Arhitectura înseamnă să construieşti şi eşti dependent de cineva care să te plătească să faci o clădire. Şi atunci eşti mereu obligat să faci compromisuri. Cum ar fi cele politice. Ca arhitect trebuie să fii extrem de pozitiv, trebuie să crezi în ceea ce faci şi că ceea ce faci este lucrul corect. Nu e loc pentru atitudini sceptice sau pentru îndoieli. Or, îndoiala pentru mine e ceva extrem de preţios. Şcoala de arhitectură din Viena ne educa în această cultură a spectacolului şi a ideii de star în arhitectură. Zaha Hadid ori Frank Gehry sînt, pînă la urmă, nişte

-i.  

E dură afirmaţia dvs… 

Ceea ce ei construiesc nu are legătură cu viaţa reală. Fiecare arhitect vrea să construiască un muzeu sau o sală de concerte. Dar sînt lucruri mai importante de atît! Toată lumea e de acord cu faptul că atunci cînd vorbim despre cultură vorbim despre ceva pozitiv, din start. Dar nu cred că un muzeu mare de artă în Qatar sau Abu Dhabi este ceva bun. Nimeni nu are nevoie de el, de fapt. Îi respect mult pe arhitecţi, dar foarte puţini se simt cu adevărat responsabili faţă de societate. Eu, ca artist, mă adresez unui public limitat, dar măcar am această posibilitate să fiu sceptic şi să mă îndoiesc şi să propun modele de gîndire. Majoritatea lucrărilor mele necesită un participant activ. Ele nu sînt critice

, nu pun etichete, ci încearcă să folosească nuanţe. Dar te pot face să construieşti o situaţie critică pornind de la ele. Eu furnizez multă informaţie publicului, în urma unor cercetări amănunţite. 

Documentarea a devenit astăzi, în multe situaţii în arta contemporană, nu doar un instrument de lucru, ci lucrarea de artă în sine. 

Unele lucrări ale mele pot părea total inocente şi drăguţe, amuzante. Dar te determină să îţi pui probleme. Cea din 2007, despre casele de cultură din Budapesta, este şi ea despre un subiect ambivalent. Mă interesa complexitatea acestor locuri: da, au fost construite într-un regim dictatorial, ca un soi de maşini de spălat creiere, dar sînt şi un exemplu de utopie – cultura pătrunde către mase, nu mai este un bun elitist. Iar cîteva din aceste case de cultură au devenit importante pentru scena artistică

a anilor ’70 şi ’80. Totul depindea de directorul lor. Aşa că într-o casă de cultură de cartier din anii ’80 puteai auzi concerte

, de exemplu. Cînd te uiţi peste CV-urile artiştilor importanţi din acei ani, artişti din generaţia lui Ion Grigorescu, dai peste expoziţii organizate în aceste spaţii! 

Dar cum vă explicaţi aceste, să le spunem, „devieri“, care sînt prezente şi în cariera unor artişti români? 

Teoria mea e că aceste case de cultură, fiind direct controlate de stat, deveneau astfel spaţii sigure şi, paradoxal, mai libere, suspiciunile în jurul lor se topeau. Chiar dacă, bineînţeles, unele expoziţii se închideau imediat după ce fuseseră inaugurate. Vezi, modul în care poţi pune probleme în artă astăzi lasă loc îndoielii şi asta mi se pare esenţial…  

a consemnat Daria GHIU  

Foto: G. Mendo

dilemaveche ro   Literatura clasica pentru copii   De ce merita redescoperita jpg
Literatura clasică pentru copii: De ce merită redescoperită
"A fost odată, ca niciodată..." Cine nu-și amintește aceste cuvinte magice care deschideau porțile unei lumi fantastice?
dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.

Parteneri

Screenshot 2025 05 20 063648 png
Un bărbat și-a spart televizorul cu o bâtă de nervi că George Simion a pierdut alegerile: „Băi, deci nu se poate!”
Dezamăgit de faptul George Simion a pierdut alegerile prezidențiale în fața lui Nicușor Dan, un român s-a răzbunat pe televizor și l-a spart cu o bâtă. Imaginile au fost publicate pe TikTok.
George Simion FOTO Mediafax
George Simion, un nou mesaj către susținătorii săi: „Luptăm! Niciodată nu am fost atât de mulți!”
Liderul AUR, George Simion, a transmis un nou mesaj către susţinători, în care le spune că va continua lupta, întrucât „niciodată nu am fost atât de mulți”.
muzeul Darabani (6) jfif
Comori neașteptate în cel mai nordic muzeu al României: de la cămașa cu svastici la autograful lui Elvis Presley
În cel mai nordic oraș al României, la Darabani, se află unul dintre cele mai interesante muzee din România. Realizat prin strădania oamenilor de cultură ai locului, expoziția este vastă și conține piese unicat în România, inclusiv un autograf al lui Elvis Presley.
Gary Lineker FOTO Profimedia jpg
Nicușor Dan și Mirabela Foto Facebook jpg
Unde își dorește Nicuşor Dan, președintele ales al României, să locuiască: „O să am o întâlnire cu SPP-ul. Probabil că nu e imposibil”
Preşedintele ales al României, Nicuşor Dan, susține că își dorește să rămână în locuinţa sa după ce îşi începe mandatul. El afirmă că va avea o discuţie cu SPP-ul pentru a discuta „constrângerile de protocol pentru deplasări și pentru locuire”.
image png
Recunoști actrița din imagine? S-a iubit cu un coleg cu 17 ani mai mic, a rămas văduvă la 48 de ani și te hipnotiza cu privirea: „Am o frumusețe plăcută”
Frumusețea Margaretei Pogonat nu a fost niciodată una ostentativă. Avea o eleganță discretă, un farmec profund, care trecea dincolo de trăsăturile fine și zâmbetul cald.
Pretoria  Sursa Pixabay com jpg
Lecțiile unui român, după 15 ani în Africa de Sud: „M-a șocat profund. România e sigură”
Viața cotidiană în Africa de Sud este plină de neprevăzut, iar pentru străinii stabiliți aici, vigilența este cheia supraviețuirii. Un român stabilit de 15 ani pe continentul african povestește despre experiențele ieșite din comun la care a fost martor.
Soldați ruși pe frontul din Ucraina oct 2023 FOTO Profimedia (3) jpg
De ce nu cred soldații ruși în pace: „Dacă nu va fi un armistițiu acum, trebuie să mergem până la capăt”
New York Times a intervievat telefonic 11 soldați ruși care au luptat sau luptă încă în Ucraina cu privire la părerea lor despre un posibil armistițiu în războiul intrat în al patrulea an, în condițiile în care cele două părți au început negocierile directe de pace.
Ucrainenii folosesc camionete pe câmpul de luptă FOTO via X Maks 24 jpeg
Ce mașini folosește armata ucraineană pe front. Cele mai fiabile modele de pickup
Voluntarii ucraineni cutreieră piețele de mașini uzate din Europa pentru a furniza vehicule pentru trupe.